Să nu uiți niciodată că viața trece pe zile ….nu există decât acum și …..s-a dus.
Oana Pellea
Cât de greu este să rămâi în memoria cuiva…. bun…sincer…luminos….
Să treci prin viață fără ca să rănești pe nimeni, să nu provoci dispute….
Să răspunzi cu iubire grijulie și amicală….
Să păstrezi iubirea ca pe ceva sfânt…
Să nu renunți….
Să nu-ți murdărești sufletul cu supărări inutile…….acuzații false…..gelozie…..invidie….neâncredere…..
Să nu ajungem la indiferență…..la egoism…
Să nu ne aruncăm în marea uitării……
Cât de greu să rămânem…..
Să nu dezamăgim…..
Cât e de greu să nu rănim sufletul cuiva cu un cuvînt neatent șlefuit, sau cu o acțiune necugetată….
Să te apropii de cineva întratât de mult, încât să te simți echilibrat, liber, sufletist….încât acea căldură să rămână pentru totdeauna ca o armură pentru acea persoană….
Cât de greu este să rămâi în memoria unei persoane dragi….
Cât de greu este să rămâi în memoria unei persoane care o vezi rar…..
Ca atunci când cineva se va uita în cer și ar zice…..ce bine că îl (o) am alături….în viața aceasta……mă simt atât de norocos (asă)…..
Ceea ce lași în urma ta e parte din ceea ce ești…Tu cum ramâi în amintire?
La sfârșitul zilei, ca și la sfârșitul vieții, tot ce ne rămâne este cât de oameni am fost cu ceilalți oameni.
Sursa foto: pinterest.ro
Mai devreme sau mai târziu se uită, nu cu rea voinţă dar este firescul vieţii de a merge mai departe. Poate uitarea nu este în totalitate dar aduceri aminte probabil vor fi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană