Ați observat cât de uşor pot deveni două persoane care se iubeau, duşmani cu vederi străine? Cu siguranță unii au simțit pe pielea lor starea aceasta….Aţi băgat de seamă cum, din intimitatea fierbinte, unde vă împărtășeați cele mai tainice secrete pe un ton şoptit, ajung să nu îşi mai vorbească deloc şi ba chiar să evite să se mai vadă vreodată în viaţa lor?

Nu găsim contradictoriu fenomenul prin care îndrăgostiţii de odinioară devin doi străini? Nu e de gândit cum emoţiile de mai ieri, de fluturi în stomac, devin expresii dure, priviri depărtate și gânduri pustii?

Devenind iubiți străini……

despartire1-480x369.jpg

Să recunoaștem că într-o relaţie, fiecare partener vine cu propriul bagaj emoţional, unde se găsesc de toate-  slăbiciuni, prejudecăţi, frici, angoase, obsesii (generate de educaţie, mediul familial şi societate) şi că, oricare dintre acestea ajută sau complică relația nou formată și contribuie la durata acesteia.  Într-o relaţie, paravanele nu mai sunt necesare. Teoretic. Dificultatea este că, dacă renunţi la ele, rămâne la vedere micile imperfecțiuni și tot ce până atunci, fusese ascuns. Ce avem a face?……Cum distrugem barajul invizibil într-o relație? ……Cum ne apropiem de cel la care ținem? Cum facem să nu ne înstrăinăm?

Deci, un factor de bază este comunicarea. Comunicarea, însă, cu toată bunăvoinţa părţilor, nu e lucru uşor şi, de multe ori, e prost înţeleasă. Ea nu înseamnă să-i trânteşti celuilalt, verde în faţă, cum eşti tu, cum vezi lucrurile funcţionând într-o relaţie şi cum altfel nu se poate, căci aşa ai fost educat(ă). Comunicarea face apel la tact şi cultivă o sensibilitate sporită faţă de nevoile celuilalt.

“Soliditatea unui cuplu depinde în mare parte de validitatea sistemului său de comunicare” (Jacques Cosnier, 1981).

Și de cele mai multe ori comunicarea între parteneri nu se rezumă doar la a vorbi, ea presupune, îndeosebi, abilitatea de a auzi ceea ce nu poate fi transmis prin cuvinte. Să poți distinge din priviri necesitățile sufletului celuilalt, înseamnă să auzi plânsetul când chipul e impasibil, să distingi sunetul durerii când buzele zâmbesc, să recunoşti strigătul de ajutor când ţi se repetă că totul e în ordine şi să răspunzi chemării când în jurul tău e linişte. Să faci nenumărate compromisuri.

Comunicarea în cuplu e o adevărată artă!

De cele mai multe ori devenim străini pentru că nu putem comunica corect, nu știm să citim printre rânduri, nu putem asculta îndemnul privirilor. Lipsa de comunicare e bariera care ne ține, trebuie eliminată pentru a merge mai departe. Nu în ultimul rând, ascultă, încearcă să înţelegi şi nu judeca!

În felul acesta, tu vei fi mai puţin în fiecare zi, dar  amândoi veţi fi, cu fiecare zi, mai mult decât aţi fost înainte.

Concluzionând a comunica înseamnă disponibilitate la a ști să cerem, să dăruim, să primim și să refuzăm, înseamnă a hrăni relația permanent, înseamnă drumul drept către inima celuilalt.

De-ce-relatiile-se-destrama-atat-de-repede-in-ziua-de-astazi-1024x1024.jpg

 

 

 

Anunțuri