Citindu-l pe Mihail Drumeș! Partea 2

Drumeş ştie să capteze atenţia cititorului prin intensificări ale actelor şi trăirilor generatoare de dramatism şi tensiuni, creând cu abilitate un fel de miraj al nefericirii implacabile. Strări intense de calmitate și suspans, iubire și agonie, aventură și avertisment. Stilul lui mă face să recitesc opera cu nesaț!

Elevul Dima dintr-a şaptea(I-II, 1945;ediţie definitivă în 1968).

elevul-dima-dintr-a-saptea2a3e3.jpg În prima parte, personajul-narator notează reacţii şi trăiri fireşti, provocate de un nou mediu şcolar — mici şi suave naivităţi şi mirări, înfiriparea relaţiilor cu colegii — sau de tulburări erotice şi de aspiraţiile exaltate spre frumosul şi misterele vieţii. Partea a doua este o înşiruire de mici aventuri şi se depărtează de ţinuta şi sensul celei dintâi. Totuşi, în general, se ţese o poezie a adolescenţei, bine controlată de narator. Dialogurile, adesea colorate de argoul şcolăresc, sunt simpatice reuşite stilistice şi tipologice.

Grigore Dima , fiul unui fost ministru , este obligat , de tatăl său , să plece la Craiova pentru a învăţa la o şcoală normală timp de 2 ani ( clasele a VII-a şi a VIII-a ) . Găzduiește la Dona Bianca,  unde întâmplător găseşte o scrisoare adesată soţului Donei Bianca în care sunt precizate anumite date despre o insulă , încă nedescoperită , unde se spune că se află o comoară. De aici și începe aventura, găsește voluntai pentru expediție, planuri mărețe, idei buclucașe.  Însă povestea lui nu are cum să se termine astfel şi acum începe adevărata acţiune. Și nu în ultimul rând Drumeș conturează întreaga istorisire a elevului Dima cu o superbă poveste de dragoste  dintre el și fiica găzdașei, Lotte. Iubire, aventură, acțiune…….o citire plăcută cu sufletul la gură…………

Versuri ce m-au surprins din carte:

  • La ce-ţi folosesc atâtea cunoştinţe dacă nu ştii cum să-ţi conduci inima?

  • O fată care iubeşte este toată o jertfă pe altarul dragostei.
  • Cuvântul doare mai mult decât fapta, iar limba e mult mai ascuţită decât sabia.
  • N-avem duşmani mai înverşunaţi ca propriile noastre slăbiciuni.
  • Dragostea unei fete e aproape o pietate. Nimic pe lume nu dă impresia de ceva suav, celest, ideal, ca dragostea aceasta pudică şi tremurată.
  • E o crimă îngrozitoare să sugrumi atât de brutal cei dintâi fiori ai dragostei ce răsar în sufletul unui adolescent.
  • E aşa de greu să pui simţirea în vorbe…

Mihail Drumes, cel iubit şi contestat cu aceeaşi patimă, scriitorul interbelic citit, recitit şi reeditat, surâde poate răzbunător, într-o lume ceva mai demnă şi mai bună.

“Cazul Magheru”, primul roman al lui Drumeș, a fost publicat iniţial în foileton, în Dimineaţa,ziar de mare tiraj pe atunci. Se întâmplă în anul 1930.

cazul-magheru-mihail-drumes-serie-de-autor.jpg La prima ediţie, romanul s-a numit “Sfântul Părere”. Între coperte, trăieşte Ilarie Magheru, medic interesat de psihanaliza şi de vindecarea prin hipnoză.

Romanul include în sine o mulțime de stări, și a ajuns să fie o lucrare pusă în lista recitirii, deoarece e complex și te ține în suspans, nu te plictisești deloc.

Personajul principal al romanului este Ilarie Magheru pe care îl putem privi la începutul romanului drept un copil emotiv, foarte curios, și inteligent totodată, reușind să surprindă oricând are ocazia prin modul său dezvoltat de a gândi la fel ca un om ”mare”. Pe erou îl vedem cum creşte, cum se îndrăgosteşte, cum suferă, cum decide să devină doctor, cum reuşeşte să se realizeze. Totul începe când marea sa dragoste moare din cauza că doctorii nu au putut să o ajute. Aici Ilarie decide să devină medic, după ce finisează universitatea își începe activitatea în domeniul medicinii, perioda războiului i-a fost un mare stimul de a salva vieți.

Romanul devine mai palpitant însă atunci când Magheru decide că, pentru a fi un medic desăvârșit, va trebui să cunoască medicina din mai multe țări, printre care și India unde să învețe diverse tehnici medicale cum îi sugerase medicul Stroia. Fiind o experiență destul de costisitoare, Magheru inventă diverse scenarii cum ar putea să dobândească suma necesară. Continuarea e palpitantă și merită citită……aici se derulează partea unde are loc omorul, conștiința, remușcările, mărturisirea și eliberarea. Povestea lui Ilarie Magheru vorbeşte despre rolul major al subconştientului, alături de raţiune, în derularea existenţei umane. Finalul este fericit, Ilarie primește de la soartă mai mult decât și-ar fi închipuit.

Drumeș atribuie eroilor săi inteligență fapt care narațiunea e mai intensă, mai pronunțată, cu o moralitate curat conturată.  O carte care știe să fure atenția oricărui cititor, cu o complexitate ce reușește să te surprindă, cu un personaj excepțional dar și cu o poveste foarte inteligent pusă în tipare.

Versuri ce m-au surprins din carte:

  • Eram singur pe pământ, plecase toată lumea din mine, chiar eu însumi.
  • Ceea ce facem pentru alții rămâne întotdeauna după noi.
  • În evenimentele cruciale din viața noastră omul rămâne singur, nimeni nu-l mai poate ajuta.
  • Un criminal distruge două vieți: una a victimei, cealaltă a sa, proprie.
  • Viața e mai bogată decât orice imaginație. Toate astea le-am creat, datorită acestei forțe universale care se cheamă dragostea.
  • Creația nicicând nu poate trăi fără viață pusă în ea.

 Notă: Operele lui Drumeș sunt excepționale și le recomand cu cea mai mare plăcere!

hyperliteratura-editorial-iubire-15-opere.jpg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s