Jean Piaget (n. 9 august 1896, Neuchâtel, Elveția – d. 16 septembrie 1980, Geneva, Elveția) a fost un psiholog, biolog, logician și filozof elvețian, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării.
Într-o perioadă de șase decenii, Jean Piaget a desfășurat un program de cercetări naturaliste, care a afectat profund înțelegerea noastră asupra dezvoltării copilului. Piaget și-a denumit lucrarea teoretică generală de bază „epistemologie genetică” pentru că a fost în primul rând interesat de cum se dezvoltă cunoașterea în organismul uman.
Piaget a fost un scriitor prolific și a publicat cărți ca Biologia și cunoașterea, Concepția copilului asupra lumii, Limbajul și gândirea copilului, Epistemologie genetică.
Stiința educației și psihologia au fost complet influențate de teoria lui Jean Piaget, care se referă la modul în care capacitatea intelectuală diferă din punct de vedere calitativ, în funcție de vârstă, iar pentru acumularea unei competențe intelectuale, copiii au nevoie să interacționeze cu mediul înconjurător.
Opera lui Piaget constituie o sursă de inspirație în domenii ca psihologie, sociologie, educație, epistemologie, economie și drept. El a fost răsplătit cu numeroase premii în toată lumea.
A lăsat în urma sa numeroase citate ce au un profund fir logistic, legate de intelectualitate, educație, cunoaștere , și integrarea copilului în mediul social:
- Într-o situaţie disperată, numai curajul şi inteligenţa te mai pot ajuta.
- Inteligenţa înseamnă a înţelege şi a inventa.
- Inteligenţa este ceea ce foloseşti când nu ştii ce să faci.
- Principalul scop al educaţiei din şcoală ar trebui să fie conturarea băiatului şi a fetei de a fi capabili să descopere noi lucruri, şi nu doar să ştie simple repetări ale generaţiilor trecute.
- Principalul scop al educației este de a crea oameni care sunt capabili să facă lucruri noi, nu să repete pur și simplu ce au făcut alte generații — oameni care sunt creativi, inventivi și descoperitori. Al doilea scop al educației este de a forma minți care pot fi critice, care verifică și nu acceptă totul de-a gata.
- Cunoaşterea ştiintifică este în permanentă evoluţie; se schimbă de la o zi la alta.
- Cu cât un copil a văzut şi a înţeles mai mult, cu atât vrea el să vadă şi să înţeleagă mai mult.
- Copiii înțeleg cu adevărat numai ce ei înșiși inventează, de fiecare dată când încercăm să-i învățăm prea repede un lucru , îi oprim de la a se reinventa.
- Relațiile dintre părinți și copii sunt cu siguranță nu cele ale constrângerii. Există o afecțiune mutuală spontană care din prima orientează copilul spre acte de generozitate și chiar spre sacrificiu de sine, spre acțiuni de-a dreptul înduioșătoare care nu sunt în niciun caz prescrise. Și, fără îndoială, în aceasta se găsește punctul de pornire pentru acea moralitate a binelui pe care o vom vedea în curs de dezvoltare o dată cu moralitatea dreptății sau datoriei și care în unele persoane o înlocuiește (n.t., pe cea din urmă) în totalitate.
-
Să cunoşti realitatea înseamnă să construieşti sisteme de transformare care să corespundă, mai mult sau mai puţin adecvat realităţii.