Din experiența lui Jean Piaget!

  Jean Piaget (n. 9 august 1896, Neuchâtel, Elveția – d. 16 septembrie 1980, Geneva, Elveția) a fost un psiholog, biolog, logician și filozof elvețian, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării.

Într-o perioadă de șase decenii, Jean Piaget a desfășurat un program de cercetări naturaliste, care a afectat profund înțelegerea noastră asupra dezvoltării copilului.   Piaget și-a denumit lucrarea teoretică generală de bază „epistemologie genetică” pentru că a fost în primul rând interesat de cum se dezvoltă cunoașterea în organismul uman.

Piaget a fost un scriitor prolific și a publicat cărți ca Biologia și cunoașterea, Concepția copilului asupra lumii, Limbajul și gândirea copilului, Epistemologie genetică.

Stiința educației și psihologia au fost complet influențate de teoria lui Jean Piaget, care se referă la modul în care capacitatea intelectuală diferă din punct de vedere calitativ, în funcție de vârstă, iar pentru acumularea unei competențe intelectuale, copiii au nevoie să interacționeze cu mediul înconjurător.

Opera lui Piaget constituie o sursă de inspirație în domenii ca psihologie, sociologie,  educație, epistemologie, economie și drept. El a fost răsplătit cu numeroase premii în toată lumea.

A lăsat în urma sa numeroase citate ce au un profund fir logistic, legate de intelectualitate, educație, cunoaștere , și integrarea copilului în mediul social:

• Într-o situaţie disperată, numai curajul şi inteligenţa te mai pot ajuta.
• Inteligenţa înseamnă a înţelege şi a inventa.
• Inteligenţa este ceea ce foloseşti când nu ştii ce să faci.
• Principalul scop al educaţiei din şcoală ar trebui să fie conturarea băiatului şi a fetei de a fi capabili să descopere noi lucruri, şi nu doar să ştie simple repetări ale generaţiilor trecute.
• Principalul scop al educației este de a crea oameni care sunt capabili să facă lucruri noi, nu să repete pur și simplu  ce au făcut alte generații — oameni care sunt creativi, inventivi și descoperitori. Al doilea scop al educației este de a forma minți care pot fi critice, care verifică și nu acceptă totul de-a gata.
• Cunoaşterea ştiintifică este în permanentă evoluţie; se schimbă de la o zi la alta.
• Cu cât un copil a văzut şi a înţeles mai mult, cu atât vrea el să vadă şi să înţeleagă mai mult.
• Copiii înțeleg cu adevărat numai ce ei înșiși inventează, de fiecare dată când încercăm să-i învățăm prea repede un lucru , îi oprim de la a se reinventa.
• Relațiile dintre părinți și copii sunt cu siguranță nu cele ale constrângerii. Există o afecțiune mutuală spontană care din prima orientează copilul spre acte de generozitate și chiar spre sacrificiu de sine, spre acțiuni  de-a dreptul înduioșătoare care nu sunt în niciun caz prescrise. Și, fără îndoială, în aceasta se găsește punctul de pornire pentru acea moralitate a binelui pe care o vom vedea în curs de dezvoltare  o dată cu moralitatea dreptății sau datoriei și care în unele persoane o înlocuiește (n.t., pe cea din urmă) în totalitate.

• Să cunoşti realitatea înseamnă să construieşti sisteme de transformare care să corespundă, mai mult sau mai puţin adecvat realităţii.

 

Compasiunea. O istorioară a lui Buddha

  Să fim tot timpul recunoscători: poate n-am învățat prea multe lucruri azi, dar cel puțin am învățat câteva. Să fim recunoscători pentru că suntem în viață, că suntem sănătoși și că avem apropiații alături, ei sunt adevărate comori.

  Buddha se afla într-o adunare când un bărbat a venit furios către el. Credea că Buddha face ceva greșit. Copiii lui meditau două ore în fiecare zi, iar bărbatul considera că dacă aceștia nu ar mai fi pierdut timpul degeaba ar fi făcut mai mulți bani.

„Îl voi învăța pe acest om o lecție!” – a spus acesta în timp ce se uita la Buddha cu furie.

Imediat ce s-a apropiat de Buddha, toate celelalte gânduri au dispărut… însă mânia lui era încă acolo. Tremura, însa nu putea vorbi. Niciun cuvânt nu îi putea ieși pe gură, așa că l-a scuipat direct în față.

Buddha a zâmbit. Toți ceilalți discipoli erau cuprinși de furie, însă nu puteau reacționa deoarece Buddha era acolo. Toată lumea își ținea buzele și pumnii strânși… bărbatul și-a dat seama de greșeala făcută și a spus „Dacă mai stau mult, voi izbucni și nu mă voi mai putea controla.”… așa că a luat-o la fugă.

Faptul că Buddha nu a reacționat, nu a spus absolut nimic și doar a zâmbit îl măcina groaznic pe bărbat… încât nu a putut dormi toată noaptea. A fost pentru prima dată în viața lui când a văzut o astfel de reacție de la o persoană. Altcineva s-ar fi enervat la culme.

Imediat ce primele raze de soare au brăzdat văzduhul, bărbatul s-a ridicat din pat și a fugit către locul în care stătea Buddha. A căzut la picioarele lui și a spus: „Iartă-mă, te rog. Știu că am greșit.”

Buddha i-a răspuns: „Nu te pot ierta”.

Discipolii erau din nou fără cuvinte. Buddha era atât de plin de compasiune încât ierta pe toata lumea. De ce de data aceasta nu putea trece cu vederea? Era imposibil așa ceva. Și cum toți se uitau la el înmărmuriți, Buddha a trebuit să explice:

„Ei bine… de ce să te iert? Nu ai făcut nimic. Ce ai făcut? Ce greșeală ai făcut?”

Bărbatul a răspuns: „Ieri te-am scuipat în față. Sunt acel bărbat…”

Buddha a răspuns: „Acea persoană nu este aici acum. Dacă voi întâlni vreodată bărbatul pe care l-ai scuipat, îi voi spune să te scuze. Pentru mine tu ești minunat. Nu ai făcut niciodată ceva rău.”

Morala: Aceasta este compasiunea. Compasiunea nu arată cu degetul, nu găsește un vinovat astfel încât mai apoi să spui „Bine, te iert…”. Nu este compătimire. Iertarea ar trebui să fie astfel încât persoana care ți-a greșit să nici nu știe că este iertată. Nici măcar nu ar trebui să se simtă vinovată că a greșit. Acesta este tipul potrivit de iertare.

Efectul de bumerang.Tot ce faci ți se întoarce.

Legea bumerangului – după faptă și răsplată.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.

Legea Bumerang este cunoscuta încă din vremuri de demult. Cu siguranță mulți oameni au auzit de la părinții lor că nu este bine să dorească rău altora și că în viață este corect să facă bine. Deja se știe că în viață culegem ceea ce am semănat și tot ce suntem reprezintă rezultatul a ceea ce am gândit.

În cartea  Legea karmei și a iertării( capitolul V) , găsim câteva sublinieri a acestei legi, care stârnește multitudini de concluzii ….. Omul nu primește decât ceea ce dă – Jocul vieții este un joc al bumerangului. Ceea ce un om crede (și manifestă prin actele sale, cuvintele sale) se va manifesta mai devreme sau mai târziu cu o precizie uimitoare. Răzbunarea este a Mea, și a Mea e răsplata! Dorința este o forță formidabilă, dar trebuie ca ea să fie canalizată în mod convenabil, în caz contrar se instalează haosul. 

  În cartea Karma și reîncarnarea de Barbara Y. Martin, găsim dezvăluiri uimitoare a drumului către iluminare; Pe măsură ce vă folosiţi liberul arbitru/ înțelepciunea , generaţi karma — marea lege a cauzei şi efectului. În fiecare zi vă folosiţi de grăuntele de înţelepciune, fie pentru a plăti preţul unei fă-rădelegi, fie pentru a culege roadele spirituale. Credeţi sau nu în karma, însă e parte esenţială şi activă ale vieţii dvs. Nu puteţi fugi sau scăpa de influenţele ei. Cu cât mai curând acţionaţi în armonie cu această lege naturală, cu atât viaţa dvs. va decurge mai lin şi veţi avea mai multe realizări.

Schimbarea karmei individuale se poate face prin lucrul zilnic cu sine, prin efort personal în ridicarea vibrației corpului fizic până acolo unde liniștea interioară se întâlnește cu bucuria și iubirea necondiționată. Karma, poate fi răscumpărată nu numai prin suferință, dar și prin bunăvoință pe care o arăți vieții, prin faptele bune pe care le faci. Formarea echilibrului personal și universal……..

Pentru a trăi fericit este foarte simplu să folosești această lege. Dacă vrei să fii iubit, iubește și tu pe cei din jur, dacă vrei să se spună lucruri bune despre tine, nu bârfi nici tu. Dacă vrei să fii ajutat în caz de nevoie, ajută și tu pe alții. Orice faptă bună va fi răsplătită cu altă faptă bună, chiar dacă aceasta vine din altă parte. Fiecare din noi trebuie să-și controleze bine gândurile, pentru că acestea cu siguranță se vor întoarce înapoi.

Datoriile karmice trebuie plătite pentru ca evoluția să fie eliberată de reziduuri,  datoriile acumulate pot fi achitate prin gândire pozitivă (alege să gândești și să vezi doar binele din fiecare persoană sau situație), intenții nobile (fii recunoscător pentru tot ce ai și ce ți se întâmplă, binecuvântează tot ce este în jurul tău), fapte bune (fii generos și ajută de câte ori poți fără să aștepți vreo recompensă), dar mai ales prin iubire necondiționată (respectă și iubește toate Ființele lumii fără a le judeca).

Notă: Transformă în bucurie și frumusețe fiecare pas al vieții tale!

Diferența dintre bine și rău. O poveste a Zenului.

  Diferența dintre bine și rău, o poveste  scurtă, cu un mesaj extrem de puternic care ar trebui să ajungă la toată lumea. Să ne bucurăm de ea și să o împărtășim cu oamenii dragi din viața noastră. O poveste a zenului, care vine cu o lecție specială pentru noi toți.

Benzei, marele profesor zen, avea o mulțime de ucenici care își doreau să învețe secretele vieții fericite. Într-o zi, unul dintre tineri a fost prins de către colegii lui furând și imediat a fost pârât la Benzei. Însă maestrul nu a reacționat în niciun fel și nici nu l-a certat pe băiat.

Câteva zile mai târziu, același tânăr a fost prins furând din nou. La fel ca și prima dată, colegii lui au fugit la Benzei pentru a-l da de gol, însă maestrul a decis să nu facă nimic.

Faptul că Benzei a evitat rezolvarea problemei nu a fost pe placul celorlalți ucenici, care s-au enervat și au cerut ca hoțul să plece din școala lor. Ei amenințau că vor pleca în masă dacă băiatului i se permitea să rămână în continuare la mănăstire.

Maestrul a convocat o întâlnire a tuturor ucenicilor. Când aceștia s-au adunat, el le-a spus urmatoarele:

„Sunteți băieți buni, care știu ce este bine și ce este rău. Dacă plecați, nu veți avea probleme în a vă alătura altor școli. Însă ce părere aveți despre fratele vostru care nu cunoaște diferența dintre bine și rău? Cine îl va învăța ce să facă în viață? Nu, nu îi pot cere să plece chiar dacă asta înseamnă să vă pierd pe toți.”

În ochii tânărului au apărut lacrimi. El și-a dat seama de răul faptelor sale și nu a mai furat niciodată. De asemenea, toți ceilalți ucenici au decis să rămână alături de maestru, înțelegând cât de important este să oferi o mână de ajutor unei persoane care se află în nevoie, care trebuie îndrumată pe calea cea bună, care nu mai știe care este drumul corect.

Abilitatea de a iubi după Barbara de Angelis!

   Barbara De Angelis (născută la 4 martie 1951 în Philadelphia) ,este consultant de relații, lector și autor, personalitate TV, consilier de creștere personală și profesor spiritual. 

 De Angelis a scris paisprezece cărți cele mai bine vândute în întreaga lume, cele mai bune cărți cu aparăție în New York Times sunt: Cum să faci dragoste tot timpul, Supă de pui pentru sufletul îndrăgostiților, Secretele despre bărbați -ce fiecare femeie trebuie să le știe și multe altele, care au făcut înconjorul lumii.

Ea a fost fondatorul și directorul executiv al Centrului de creștere personală din Los Angeles timp de 12 ani și este președinte al companiei Shakti Communications.

De Angelis deține o multitudine de idei suplinite de bunătate și pozitivism, legate de viața de familie și nu numai; mereu se axează pe iubire și integritate spirituală.

Am adunat mai jos o serie de idei cu ” umplutură” spirituală ce ne vor face să iubim mai mult……………

• Dragostea este o alegere pe care o faci în fiecare moment.

• Cel mai mare dar al iubirii este abilitatea ei de a face sacru tot ceea ce atinge.

• Dacă nu eşti bun la a te iubi, îţi va fi greu să iubeşti pe altcineva, pentru că atunci când nu ţi le oferi nici măcar ţie însuţi, vei avea resentimente faţă de timpul şi energia pe care le acorzi unei alte persoane.

• Căsătoria nu e un substantiv. E un verb. Nu e ceva ce primeşti. E ceva ce faci. E modul în care îţi iubeşti partenerul în fiecare zi.

• Iubirea şi bunătatea nu sunt niciodată în zadar. Întotdeuana contează. Ele binecuvântează pe cel care le primeşte şi te binecuvântează şi pe tine, cel care dăruieşti.

• Niciodată nu pierzi când iubeşti. Pierzi mereu când nu arăţi lucrul acesta.

• Tot ce vreau e să obţin un doctorat în iubire.

• Nimeni nu deţine controlul fericirii tale în afară de tine. Prin urmare, tu ai puterea să schimbi orice lucru pe care vrei să-l schimbi la tine sau în viaţa ta.

• Iubirea e o forţă mai formidabilă decât oricare alta. E invizibilă, nu poate fi văzută sau măsurată şi, totuşi, este suficient de puternică să te transforme într-un moment şi să îţi ofere mai multă bucurie decât ar putea-o face orice lucru material.

• Un sex bun nu are nimic de-a-face cu iubirea, dar a face dragoste are.

• Vremurile grele creează întotdeauna oportunităţi să experimentăm mai multă iubire în viaţa noastră.

• Este nevoie de un singur moment pentru a crea „dragostea oarbă”, dar iubirea adevărată are nevoie de timp.

• Nu contează ce vârstă ai sau condiţia ta, eşti special şi ai ceva unic de oferit. Viaţa ta, datorită faptului că eşti tu însuţi, are însemnătate.

• Când îţi asumi angajamentul faţă de o relaţie, investeşti mai multă atenţie şi energie pentru că abia atunci experimentezi stăpânirea acelei relaţii.

• Nu poţi cere ceea ce vrei dacă nu ştii ce vrei. Mulţi oameni nu ştiu ce vor sau vor mai puţin decât merită. Primul pas e să îţi dai seama ce vrei. Al doilea pas e să decizi că meriţi ceea ce vrei. Al treilea pas e să crezi că poţi obţine ceea ce doreşti. Şi în fine, al patrulea pas, e să ai curajul să ceri ceea ce vrei.

• La capătul călătoriei noastre pe acest pământ, dacă am trăit din plin, nu vom putea spune, „Am fost întotdeuna fericit”. Să sperăm că vom spune „Am trăit o viaţă de momente adevărate şi multe dintre ele au fost clipe fericite”.

Lipsa banilor. Povestea unui tânăr.

Mulți dintre noi trăim plângându-ne că nu avem suficienți de mulți bani pentru a trăi așa cum ne dorim, că suntem nefericiți, că viața este nedreaptă. Am găsit pe internet o scurtă povestioară care ne va ajuta să schimbăm modul în care vedem lucrurile și să găsim adevărata bogăție din sufletul nostru.

Un tânăr se plângea mai tot timpul de faptul că el nu are bani niciodată, că viața este nedreaptă și că este cel mai mare ghinionist. În fiecare zi își spunea aceleași lucruri și cum timpul trecea el devenea tot mai trist.

Într-o zi, un bătrân înțelept l-a văzut și a decis să îi schimbe soarta.

Bătrânul: „De ce ești atât de nefericit, tinere?”

Tânărul: „Nu mai suport viața asta! Nu înțeleg de ce sunt sărac.”

Bătrânul cu un zâmbet pe buze: „Sărac? Eu cred că ești foarte bogat!”

Tânărul ușor nedumerit: „Ce vrei să spui?”

Bătrânul: „Hai să presupunem că cineva ți-ar oferi o sută de lei pentru a-ți tăia un deget. Ai face asta?”

Tânărul revoltat: „Bineînțeles că nu!”

Bătrânul: „Să presupunem că cineva ți-ar oferi o mie de lei pentru a-ți tăia un picior. Ai face asta?”

Tânărul: „Nici vorbă!”

Bătrânul: „Să presupunem că cineva ți-ar oferi zece mii de lei ca să îți scoți ochii. Ai face asta?

Tânărul: „Cu siguranță nu!”

Bătrânul: „Să presupunem că cineva ți-ar oferi un milion de lei pentru a te transforma într-un bătrân de 90 de ani într-o secundă. Ai face asta?”

Tânărul: „Mai mult că sigur NU.”

Bătrânul: „Să presupunem că cineva ți-ar oferi zece milioane de lei ca să îți iei viața. Ai face asta?”

Tânărul: „Doamne ferește! NU”

Bătrânul foarte calm: „Ai răspuns corect. Acum ești deja mai bogat decât dacă ai avea zece milioane de lei. De ce continui să te plângi că ești sărac?”

Morala poveștii: Întotdeauna găsim motive pentru a ne plânge că nu avem tot ce ne dorim, însă adevărul este că avem tot ce ne trebuie pentru a fi fericiți cu adevărat.

Spui: „Dacă aş avea puţin mai mult, ar trebui să fiu foarte satisfăcut.” Greşeşti. Dacă nu eşti mulţumit cu ceea ce ai, nu o să fii satisfăcut nici dacă o să se dubleze.

 Charles Haddon Spurgeon