Citindu-l pe Mohammed Moulessehoul. Cartea ”Ceea ce ziua datorează nopţii”!

   Yasmina Khadra (arabă:ياسمينة خضراء) (pseudonim pentru Mohammed Moulessehoul; n. 10 ianuarie 1955, Kenadsa, Algeria) este un scriitor algerian, câştigător al Marelui Premiu de literatură Henri Gal pentru întreaga sa operă.  Yasmina Khadra este pseudonimul scriitorului algerian-francofon Muhammad Moulessehoul, care a adoptat numele unei femei pentru a-şi ascunde identitatea şi a avea o libertate mai mare atunci când a scris despre evenimentele îngrozitoare din 1990.  A început să-şi publice operele în anii 1980

Temele lui principale vorbesc despre prietenie, despre respectul valorilor, despre dragostea faţă de pământul natal şi iubirea curată a două fiinţe pe care evenimentele istoriei le vor separa cu brutalitate.  A scris peste 20 de romane, a fost tradus în 41 de limbi şi este considerat cel mai important scriitor al ţării sale.

Am început să-l regăsesc pe Yasmina Khadra în unele citate ce m-au răscolit profund, apoi am completat cunoștințele cu lucrarea sa  ”Ceea ce ziua datorează nopţii”, un roman ce m-a zdruncinat emoțional.

Ceea ce ziua datorează nopții ” ( anul apariției 2012, nr. de pagini: 536), este poate cea mai impresionantă, profund umană, și răscolitoare carte a Yasminei Khadra.  Un adevărat imn adus dragostei sub toate formele sale: prietenie, devotament,  dragostea-pasiune, dragostea filială, dragostea de țară.SPANDUGINO---Ceea-ce-ziua-datoreaza-noptii---Yasmina-Khadra.jpg

Romanul a primit Premiul France Télévisions 2008, Prix des Lecteurs de Corse (2009)– Premiul cititorilor corsicani și a fost ales Cea mai bună carte a anului 2008 de prestigioasa revistă literară LIRE.

O scurtă descriere a romanului:
Romanul este povestea lui Younes, un băiat algerian, prins între două religii, între a alege oamenii de etnia sa sau mediul în care a fost crescut, fie în mijlocul unor datorii sau iubiri, mereu e în controversă cu conștiința și cruda realitate.  Născut într-o familie de ţărani săraci, cândva familie de vază în trecutul algerian, la vârsta de 9 ani, Younes este adoptat de unchiul său, un reprezentant al clasei de mijloc din Oran, căsătorit cu o franţuzoaică ( Germaine) , pentru a i se oferi un viitor mai bun. Împăcat cu soarta sa, Jonas, urmează cursul vieții ca o frunză dusă de val, mereu fiind marcat de apartenenţa la două lumi diferite, cea a francezilor, prin integrare în cercurile lor şi prin educaţie, şi cea a algerienilor, prin sânge; luptă cu constrângerile sale, fiind din ce în ce mai nefericit.

Ca orice roman, nu poate să se treacă fără o poveste de dragoste,  însă această descărcare a narațiunii dragostei se poduce mai dureros decât mi-am închipuit, dragostea și emoțiile dintre Younes şi Émilie sunt niște clipe tulburătoare care te pun să te întrebi, cât de cruntă este viața!, nu se poate! e nedrept!  şi să reflectezi constant la importanţa unor întâmplări, a unor alegeri și hotărâri care îți vor decide destinul și viața, stările sufletești și suferința. Deşi obișnuiți că dragostea învinge orice, acest roman ne-a demonstarat contrariul, aici dragostea a avut un început și un  sfârșit mult mai dureros și dramatic, aici lacrimile au acaparat , și nostalgia a avut durerea- durerilor.  Romanu include în sine orologiu adus  realității, a emoțiilor împărtășite în timpuri diferite, a decepției și a iubirii tragice, romanul este un omagiu adus iubirii și femeii, iar un astfel de omagiu este cu atât mai verosimil cu cât este plasat în mijlocul suferinţei şi al imposibilului.

Romanul m-a răscolit în tot adâncul sufletului meu, mi-a dat trăiri tulburător de triste, m-a acaparat în lumea iubirii neîmpărtășite și m-a făcut să înțeleg dragostea și să apreciez într-un ton mai de preț aceste emoții unice și cu adevărat importante în această viață.

  Fragmente din carte ce m-au impresionat:

  • ”Nu e rău să asculţi. Viaţa e o ucenicie permanentă; cu cât credem că ştim mai mult, cu atât ştim mai puţin, mai ales că lucrurile se schimbă şi odată cu ele şi mentalităţile.”
  • ” Există un adevăr care ne răzbună pentru toate celelalte. Toate lucrurile au un sfârșit și nicio nefericire nu este eternă.”
  • ” Viaţa e un tren care nu se opreşte în nicio gară. Fie îl luăm din mers, fie îl privim trecând de pe peron, şi nu e tragedie mai mare decât o gară fantomă. Am fost fericit după aceea? Cred că da; am cunoscut bucurii, momente de neuitat; chiar am iubit şi am visat ca un copil uimit. Şi totuşi, mi s-a părut întotdeauna că lipsea o piesă din puzzle-ul meu, că ceva nu era întru totul perfect, că o absenţă mă mutila; pe scurt, că nu făceam decât să gravitez la periferia fericirii.”
  • ”Cine sunt eu? Cine sunt cu adevărat? Ceea ce am fost sau ceea ce ne-ar fi plăcut să fim? Răul pe care l-am cauzat sau cel pe care l-am îndurat? Întâlnirile pe care le-am ratat sau cele întâmplătoare care ne-au deviat cursul destinului? ……suntem mai multe personaje într-unul singur, atât de convingători în rolurile diferite pe care ni le-am asumat, încât este imposibil să știm pe care dintre ele l-am întrupat cu adevărat, în care ne-am transformat, care ne va spraviețui.”

hqdefault.jpg

Notă: Dacă vă hotărâți să citiți acest minunat roman, vă urez lectură plăcută, susțin că oricine ar trebuie să citească această carte măcar o dată în viață, pentru a privi altfel viața, clipa și iubirea!

Legenda din spatele sărbătorii de Halloween!

Cuvântul „Halloween” îşi găseşte originea în Biserica Catolică, fiind o prescurtare a „All Hallows Eve” sau „All Hallows Day” („Ziua tuturor sfinţilor”), celebrată de catolici pe 1 noiembrie.

 Halloweenul a apărut însă cu mult mai mult timp în urmă, în zonele locuite de celţi (teritoriul Irlandei de astăzi, al Marii Britanii şi nordului Franţei). Potrivit unor legende, în acea noapte, sufletele celor morţi reveneau pe pământ, pentru a pune stăpânire pe sufletele celor vii. Ca să scape de sufletele fantomă, ceilalţii îşi părăseau casele şi îmbrăcau costume înspăimântătoare, pentru a-i speria pe oameni şi a nu fi recunoscuţi. Pentru a împiedica spiritele să pătrundă în case, oamenii lăsau în fata uşilor vase cu mâncare.

Sărbătoarea de Halloween a fost împrumutată de-a lungul timpului de tot mai multe ţări ale lumii, dată fiind imigrarea irlandezilor către state mult mai dezvoltate, aceştia aducându-şi cu ei tradiţiile şi obiceiurile. Începând cu secolul al XX-lea, Halloweenul şi-a pierdut specificul religios, iar superstiţiile au fost şi ele uitate.

În ţară la noi, Halloweenul este o ocazie în plus de distracţie. Unde mai pui că petrecerile sunt şi mai atractive, datorită costumelor şi machiajelor înfricoşătoare.

dovleci-sculptati5.jpg

Obiceiul de a sculpta şi „aprinde” dovleci de Halloween izvorăşte dintr-o poveste străveche, de origine irlandeză. Este vorba de povestea lanternei lui Jack. Îndeletnicirea obiceiului de a pune lumânări în dovleci porneşte de la un bărbat haios, dar beţiv, pe nume Jack, care a reuşit să păcălească diavolul să urce într-un copac. Pentru a-l împiedica să coboare, Jack a sculptat o cruce în trunchiul copacului, apoi a ajuns la o înţelegere cu acesta. Jack i-a făgăduit Diavolului că îl va lăsa să coboare din copac, doar dacă îi promite că nu îl va bântui niciodată. Zis şi făcut! Această înţelegere încheiată între Jack şi Satana nu s-a dovedit a fi de bun augur pentru bărbat.

După ce Jack a murit, sufletul lui a rămas blocat între Rai şi Iad. Asta pentru că Iadul nu i-a permis accesul din cauza legământului încheiat cu Satana, iar Raiul nu i-a deschis porţile din cauza numeroaselor păcate pe care le făcuse în lumea celor vii. Singurul lucru pe care sufletul lui Jack l-a primit a fost un tăciune aprins, care să îi lumineze calea întunecată dintre Iad şi Rai. Legenda spune că, de atunci, Jack a fost „condamnat” să rătăcească pe drumul dintre cele două lumi, alungând spiritele rele din calea lui, în speranţa că îşi va câştiga dreptul de a fi primit în Paradis.

Tăciunele aprins este lanterna care i-a inspirat pe irlandezi să dea naştere tradiţiei de a sculpta şi lumina bostani, în ultima noapte din luna octombrie.

Notă: Sărbătoarea de Halloween în prezent are mai mult tentă de amuzament și distracție, consider că foarte puțini cunosc detaliile ce are această sărbătoare în spatele ei și semnificațiile urmate de-a lungul anilor cu strictețe.

2016-09-07-Halloween.jpg

Povestea unei fete oarbe. Nu uita niciodată de unde ai plecat!

Povestea unei fete oarbe te va ajuta să înţelegi cât este de important să nu uiţi nici măcar o clipă de unde ai plecat şi cine ţi-a fost alături pe drumul tău, indiferent unde vei ajunge în viitor. Ce sacrificii alții au făcut pentru tine, și cum ți-ai manifestat mulțumirea.

Mesajul acestei poveşti impresionante este subtil, ce te ajunge până la lacrimi, de aici trebuie să luăm învățăminte și să nu procedăm niciodată la fel.

Povestea fetei oarbe

A fost odată o faţă oarbă, care se ura pe sine tocmai pentru că nu putea să vadă. De fapt, ea îi ura pe toţi, mai puţin pe bărbatul pe care îl iubea. El era tot timpul lângă ea şi pregătit mereu să îi sară în ajutor. La un moment dat, fata a spus că dacă ar putea să vadă, s-ar căsători cu bărbatul ce îi era alături.

Într-o zi, cineva i-a donat fetei o pereche de ochi şi de atunci aceasta a început să vadă şi l-a văzut inclusiv pe bărbatul iubit. Atunci el a întrebat-o: “Acum că poţi vedea te măriţi cu mine?”

Fata a fost şocată atunci când a văzut că bărbatul era și el orb şi a refuzat să se căsătorească cu el. Atunci, bărbatul a plecat plângând, lăsându-i fetei o scrisoare:
“Te rog să ai grijă de ochii mei!”

Acesta este modul în care mintea oamenilor se schimbă odată cu schimbarea unui statut. Doar foarte puţini sunt cei care îşi vor mai aminti cum arata viaţa lor înainte şi mai ales cine le-a fost alături în cele mai grele şi dureroase momente din viaţă lor.

Ca să rămâi cine ai fost mereu, indiferent de ce schimbări apar de-a lungul timpului în viaţa ta, iată ce nu ar trebui să uiţi niciodată:

  • Înainte să te plângi de viaţa pe care o duci, gândește-te câte familii pur și simplu supraviețuiesc.
  • Înainte să te plângi că nu îţi place o mâncare anume, gândeşte-te că există oameni care nu au ce mânca.
  • Înainte să te plângi de prieteni, gândeşte-te că există oameni care se roagă zilnic să aibă pe cineva alături.
  • Înainte să  te plângi că părinții tăi sunt neînțelegători, gândește-te câți copii trăiesc fără părinți.
  • Înainte să te plângi de familie și apropiați, gândeşte-te la cei care tânjesc să fie în mijlocul unei familii iubitoare.
  • Înainte să îţi manifeşti nemulţumirea faţă de camera în care stai sau de casa în care locuieşti cu ai tăi, gândeşte-te că sunt oameni care dorm sub cerul liber.
  • Înainte să te plângi de şcoală, de profesori sau de teme, gândeşte-te câţi copii nu au posibilitatea să meargă la şcoală.
  • Înainte să atăți cu degetul și să dai vina pe alţii, aminteşte-ţi că toţi greşim, și tu ești o persoană cu defecte.
  • Înainte să te plângi că nu îți merge, mulțumește lui Dumnezeu de ziua de azi, de sănătate, de acoperișul pe care îl ai, de familia ta, de tot ce ai în jurul tău, doar fii mulțumitor!
  • Şi atunci când tristeţea te cuprinde, zâmbeşte şi bucură-te de clipa ce ți-e dat să trăiești.

Cuvintele sunt gratuite….

Venim cu cuvânt şi prin cuvinte. Rămânem datorită cuvintelor şi în cuvinte.

 V. Banaru

     Cuvintele,…… deținem bagaje întregi, pline, cuvinte surprinzătoar de dulci și vulcanic de supărătoare, cuvintele sunt atuul noastru dar și arma care se întoare împotriva noastră. Cuvintele înalță, cuvintele coboară, cu cuvântul iubim și cu cuvântul urâm.

În mod obișnuit, cuvintele sunt cea mai scumpă resursă gratuită; prin cuvinte descoperi, le folosești util sau în surplus, clădești relații, impresionezi, obții un viitor cu ele, rănești suflete, vindeci inimi rănite, iubești sau pur și simplu trăiești, fără să plătești nimic……cuvintele, pietre prețioase…………..

Cineva ne amintește că – ”cuvintele sunt gratuite, însă felul în care le folosești te poate costa”……………………întradevăr însă cu atâtea perle/ cuvinte de ce alegem să le folosim inutil sau în defavoarea noastră, cuvintele conturează felul nostru de a fi, conturează gândirea și ceea ce sălășluește în noi.

Cuvintele sunt gratuite, sunt aripa liniștii și focul descompunerii…………….

Cuvintele sunt gratuite, sunt îndemnuri, rugi, ecouri………

Cuvintele sunt gratuite, sunt vocea inimii, oglinda ochilor și surâsul sufletului…..

Cuvintele sunt gratuite, sunt preludiul faptelor, unicitatea acțiunilor și deschiderea a tot ceea ce este universal……

Cuvintele sunt gratuite, sunt drumurile faptelor și cărările noastre spre noi înșine…..

Cuvintele sunt gratuite, sunt mijloace impefecte ale comunicării…….

Cuvintele sunt gratuite, sunt vindecătoare, sunt distrugătoare, sunt cuvinte ce fac tot aurul din lume……

Cuvintele pot încununa întreaga noastră viață, să încercăm deci să utilizăm ”cuvântul” ca pe ceva prețios, să-l folosim întru bine, pentru a face fericire în jurul nostru, să-l împărțim cu înțelepciune și bunătate! Cuvintele sunt capodoperele noastre, ce lăsăm noi în urma noastră, uneori nu îți amintești persoana, cum îți amintești ce cuvinte a folosit!

Notă:  Cuvintele au puterea atât sa distrugă cât și să vindece. Când aceste cuvinte sunt adevăr și bunătate pot schimba lumea. (Buddha).

           Să nu folosim cuvintele, niciodată drept pietre !

 

Citind-o pe Agatha Christie! Capodopera ”Zece negri mititei”.

    Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, (născută Miller; 15 septembrie 1890 – 12 ianuarie 1976), cunoscută în general ca Agatha Christie, a fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste. A scris și romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurandu-se de acelasi succes la public. Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului.  Până în 2006, cărțile sale s-au vândut în două miliarde de exemplare, în întreaga lume. Agatha Christie a publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi.

Pe lângă citatele și gândurile sale înțelepte Agatha Christie m-a impresionat prin cartea misterioasă care m-a frapat din prima prin mister și complexitate- carte pătrunzătoare și  plină de suspans-  ”Zece negri mititei”! Publicată în 2014, este un roman polițist distins, cu cele mai multe vânzări acumulate pe parcursul anilor.

 

recenzie carte zece negri mititei agatha christie editura rao diverta - 1.JPG

 

Ca orice carte polițistă frapează din prima, prin detalii misterioase, fapte neclare  și jumătăți de momente; cartea a prins din prima, cu sufletul la gură am stat până am finisat-o, e o carte ce merită orice clipă.  Sincer să zic  ”Povestea asta e genială!

Să încep cu o scurtă descriere ce v-ar face să o luați imediat în mână sau să o căutați pe rafturi. După mine e o carte senzațională!!!

În roman, zece oameni sunt ademeniți să vină pe o insulă ( Insula Negrului) sub diferite pretexte, ex. oferirea unui loc de muncă, o vacanță de vară târzie și neașteptată sau întâlnirea unor prieteni vechi. Aceștia au fost chemați de către o persoană numită U.N. Owen, despre care nu știu nimic, dar în care au avut o oarbă încredere. Ironia sorții!

Fiecare dintre ei a fost făptaș al unei crime, dar fie a scăpat de justiție, fie a comis un act care nu poate fi sancționat legal. Oaspeții sunt acuzați de „crimele” lor în prima seară, prin intermediul unei înregistrări de gramofon, și sunt informați că au fost aduși pe insulă să plătească pentru ce au făcut. Fiecare persoană pare șocată și mulți manifestă inocență.

Agatha Christie are un mod excepțional prin care să creeze suspansul și prin care să te facă să fii la un pas de aflarea adevărului, ca până la urmă să-ți dovedească faptul că te înșeli.

Oaspeții sunt singuri pe insulă și nu pot scăpa, datorită distanței prea mari de uscat, dar și datorită vremii capricioase. Fiecare dintre cei zece sunt omorâți, într-o manieră ce face referire la versurile din poezie și după fiecare omor se sparge câte o figurină a celor 10 negri puși pe masa de servit.

Nimeni nu pare să fi rămas în viață după ce ultima persoană moare. O confesiune, sub forma unui epilog al romanului, dezvăluie cum au avut loc toate crimele, dar și cine este în spatele crimelor săvârșite.

 Misterioasa Poezie

Zece negri mititei au mâncat la cină ouă
Unul s-a-necat din ei și-au rămas doar nouă.

Nouă negri mititei s-au culcat noaptea în cort
Unul a dormit prea mult ș-au rămas doar opt.

Opt negri mititei au mers la Devon în noapte
Unul nu s-a-ntors din ei și-au rămas doar șapte.

Șapte negri mititei spărgeau lemne pentru case
Unul s-a tăiat din ei și-au rămas doar șase.

Șase negri mititei se jucau cu-albine mici
Pe unul l-au pișcat din ei și-au rămas doar cinci.

Cinci negri mititei îndrăgeau legea, nu teatrul
Unul s-a făcut jurist și-au rămas doar patru.

Patru negri mititei merg la mare, prichindeii
Unul fu-necat din ei și-au rămas doar trei.

Trei negri mititei merg la zoo-n papuci noi
Pe-unul ursul l-a mâncat și-au rămas doar doi.

Doi negri mititei căutau nebunul
Unul s-a prăjit din ei și-a rămas doar unul.

Un negru mititel trăia singur-singurel
Într-o zi s-a spânzurat și n-a mai rămas nici el. 

 

Urmează să vedeți cine și în ce manieră a murit, suspansul de final, cine e criminalul și ce descrieri finale are cartea, vă asigur că finalul e mult mai tumultos decât întreg conținutul; e cu întorsături neprevăzute și momente total schimbătoare.

Nu rămâne decât să vă las pe voi să descoperiți misterul și intriga care stă în spatele unor personaje atent creionate și să vă urez succes în găsirea criminalului, pentru că, vă asigur, nu va fi deloc ușor! Operă vicleană, lucrare ingenioasă, capodoperă intrigantă!

Notă: Dacă vă decideți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!

 

 

Cine sunt?

      Mda…..cine sunt?….zău, cine sunt eu? cine am fost? cine voi fi?

Cât de banal ar suna întrebarea, mulți cred că și-au adresat-o, ”cine sunt eu?”- enigmă, dilemă, descoperire…………

Chiar așa, cine am fost -cine sunt- cine voi fi?

Am fost și sunt un om simplu, așa ca toți oamenii, nici mai mult nici mai puțin, cred că niciodată nu am ieșit în evidență, sau poate am ieșit fără să-mi dau seama….poate…

Am fost și sunt un om cu defecte, ha, cine nu le are, toți desigur, mai mici mai mari-sunt ,vor rămâne și dintotdeauna acest fapt l-am luat ca pe un atuu, deoarece defectele ne fac speciali și diferiți…..prin ele suntem unici, deci nu vă căinați că aveți câteva defecte în plus sau în minus, sunt, deci trăiți cu ele și folosițile în favoarea voastră.

Am fost și sunt un om care s-a putut mândri cu câteva fapte mărețe, cu reușite, și ca orice persoană de rând aș putea pleca capul la niște eșecuri care m-au marcat; și la anumite fapte pe care nu le cinstesc la mine- dar ce să-i faci , prin greșeli învățăm, prin reușite înaintăm.

Deci, cine sunt? ……sunt un om cu experiențe de viață, plăcute și mai puțin, cu greșeli omenești și cu lecții învățate, cu momete plăcute ce mi-au făcut viața deosebită, un om cu frământări interioare cu aspirații și frici;  sunt un om prezent fericit , cu trecut monoton și cumplit de nefericit, sunt doar un om;

Un om care viața la coborât ca apoi să-i dea forțe întreite pentru a evolua,  un om care s-a prăbușit și s-a ridicat de atâtea ori, un om care de atâtea ori a cedat, care a suferit, care a ales greșit………….doamne-de atâtea ori…….dar lumina vine o dată cu răsăritul soarelui……………..și durerea mea a regăsit fericirea………poteca mea a fost umplută cu flori- în sensul direct!

Sunt un om care mereu greșește în oameni, poate prea credulă, încerc întotdeauna să văd în oameni partea bună, am dat șanse să se schimbe de prea multe ori, prea multe eforturi, prea puține aprecieri, prea mult timp consumat;

Sunt un om  care pe alocuri umplut de frici, dar ce sunt fricile- sunt scopurile noastre mărețe la care tindem, la care visăm, scopuri care ne par de neatins de aceea ne insuflă frică, neîncredere, anxietate; deci ce ne rămâne să luptăm cu fricile, să ne urmăm scopurile noatre în viață, așa cum am făcut și eu!

Sunt un om care îi place singurătatea, dar mereu sunt înconjurată de cineva, și mulțumesc domnului că se găsesc oameni dragi mie pentru a-mi fi în preajmă…..

Sunt un om care a înțeles ce-i fericirea, care-i prețul iubirii, care-i adevărata față a trădării și am gustat din amărăciunea eșecului și dezamăgirii…………….om abătut.

Am fost și sunt un om care vrea bine, iubire, calmitate, înțelegere și echilibru, un om care suferă suferința aproapelui, plânge lacrima familiei, și îmbrățișează succesele și aspirațiile…………………om împlinit.

Sunt un om care a avut căderi multiple, dar și oameni care mi-au întins mâna la momentul oportun, un simplu om care a mințit și a bârfit, dar ca preț a pus dezgustul pentru propria judecată, un om care a renegat comportamentul inadecvat și a tins mereu spre o evoluție spre bine…..un simplu om modest.

Am fost și sunt un om care am pus accent pe oameni/ omenie- dar într-un final am înțeles că trebuie să pun preț pe intuiție și pe propria persoană, un om care a înțeles în timp că oamenii trădează, sunt răutăcioși la greu, sun geloși, invidioși și acaparatori de nimicuri; dar am avut și momente oportune de a cunoaște persoane luminate, oameni buni la suflet și la fapt, oameni cu inimă mare și care au o demnitate de invidiat, am în preajmă persoane înțelepte și de la care pot învăța.

Am fost un om care a rătăcit sufletește în necuprins, care a trăi rutina, care a cuprins singurătatea, care a abandonat prietenii pentru solitudine, care a supraviețuit emoțional ………care a ales incertitudinea și cărările melencolice, au fost vremuri grele……vremuri de suflet trist. Om pustiit……….

Sunt un om care a înțeles într-un târziu că fericirea nu e înafară, dar e în fiecare dintre noi, că viața trebuie trăită la maxim posibil, că fericirea nu este condiționată de a avea totul, ci de a te avea pe tine însuți, de a-ți fi fidel ție, de a fi liber să fii, de a da din tine tot ce e mai bun și mai sufletist……..fericit de a fi!

Sunt un om care a înțeles într-un sfârșit că iubirea nu oferă nici garanții dar nici granițe, trebuie trăită din plin, iubirea înseamnă tot, dăruirea sacră a emoțiilor e întru eternitate, pace, calmitate și completare. Sunt om iubit!

Sunt un om care într-un târziu am înțeles diferența dintre bine și rău, dintre iubire și trădare, dintre prietenie și interes, dintre bunătate și lingușire, dintre adevăr și minciună……am înțeles o mulțime de lucruri. Sunt om înțelept!

Sunt un om care într-un târziu am ales rațional să ajut, să dau un sfat, să mă opresc la timp, să cedez și să primesc pe cineva în sufletul meu. Sunt om lucid!

Sunt un om care a găsit într-un sfârșit iubirea,  calmitatea, familia, respectul de sine, echilibrul emoțional, și nu în ultimul rând sensul vieții, l-am găsit! Sunt un om ce iubesc! Sunt un om fericit!

  Notă: Dacă aș privi în urmă aș găsi o mulțime de lucruri prăfuite, regrete, momente pierdute, prietenii uitate, oameni abandonați, vise nerealizate, emoții neîmplinite,  neajutorare și suspin; dar cine voi fi?……voi fi un alt om, sunt convinsă de acest fapt, un om stătut cu experiențe, cu apirații, cu echilibru și balanță la tot și la toți, (cine sunt eu?) un om al viitorului!

73548fbe82b069ef44481d74b197e126.jpg

Sursa foto: pinterest.com