Timpul este poate cea mai importantă resursă de care dispunem cu toții. A fost, este și va fi o preocupare constantă a omului, fie că vorbim de ”economisirea” timpului fie că vorbim despre ”investirea” acestuia în activități utile pentru noi. Am întâlnit istorioara care am hotărât s-o împart cu voi, care m-a pus să-mi gândesc acțiunile, povestea care m-a făcut să stau în loc și să analizez ce fac eu în decursul unei ore……….folosesc util sau nu timpul acordat mie, citiți mica poveste a unui rege ce și-a setat prioritățile înțelept!
Un rege și un ceas de lumină!
Un rege al Angliei, din vremurile de demult, Eduard al II-lea, stăpânit de marea răspundere de a folosi timpul cu folos pentru sufletul său și țara sa- a instalat în casa sa un ceas de lumină.
În fiecare dimineață, în casa regelui se aprindea lumina ce ardea toată ziua. Pe lumină erau semnate 12 liniuțe egale; spațiul de la o linie la alta, topindu-se într-un ceas. Mai exact arderea luminii era împărțită pe 12 ore; lumina se topea în timpul celor 12 ceasuri de zi.
După fiecare linie, după fiecare ceas, un servitor se prezenta în fața regelui cu sarcina ce ai aminti relegului ” că a mai trecut o oră”
Majestate, a mai trecut un ceas!
Aceste vorbe mergeau ca un fel de întrebare pentru rege, ce anume a făcut în acest ceas care s-a dus pentru totdeauna și pentru care va trebui să dea socoteală în ziua judecății.
Prin urmare a ajuns departe învățămintele acestui rege care își făcea în fiecare zi și oră examenul de prețuire a timpului- eu te întreb, iubite cititorule, cum stai tu cu acest examen? Cum îți folosești timpul ce ți sa dat pentru mântuirea sufletului ? Fă-ți tu singur socoteala!
Vorbe pentru suflet... 