- Maria Cristiana Tudose , născută în 1991, este o tânără din Ploieşti care locuieşte în Italia. Scriitoare și blogher care a adunat o mulțime de aprecieri din partea femeilor de pretutindeni inițial prin blogul său Eu sunt femeie…, apoi prin cartea sa cu același titlu. Autoarea are ca punct de reper următoarele gânduri: “Durerea de azi devine o lecţie de viaţă pentru mâine!”.
Într-un interviu acordat saitului- ea.md Maria Cristiana Tudose susține: ” Romanul ”Eu sunt femeie” (2016) reprezintă dorința mea de a lăsa ceva concret cititoarelor mele. Tot ceea ce scriu se plimbă printr-o lume virtuală. Prin această carte am vrut să ajung cât mai aproape de cititoarele mele, să le ofer o stare de bine pentru zilele mai puțin ușoare. Pasiunea mea pentru scris a apărut dintr-o dată, n-aș fi crezut că într-o zi de August voi anunța cartea scrisă de mine. Ceea ce inițial era un hobby, în timp a devenit un medicament ce m-a ajutat să depășesc momentele grele.”
Cartea în sine include atâtea idei și sugestii de viață că am putea asocia cartea cu un ”sanctuar” al cuvintelor, al îndemnurilor, al existenței. Autoarea având o manieră impresionantă de a atinge cele mai sensibile note, de a tulbura tainele sufletului feminin. Te regăsești acolo printre descrieri. Trăiești cu intensitate sentimente, emoții, timpul.
” Femeie, ai o viață înainte!”
”Totul depinde de mine!”
Cartea dispune de pagini evidențiate, în care poți găsi cu ușurință ghidări, aspecte menite să atragă atenția la bine, la ceea ce trebuie o femeie să facă. Fiecare pagină este atent nominalizată cu un set de trăiri, menite să însuflețească povestea și treptat descoperi cuvinte și stări pe care le-am putea avea fiecare dintre noi. Firescul e starea cărții. Autenticitatea.
O să dau câteva note descriptive ale cărții mai mult generale pentru a vă lăsa să o savurați cu mai multă intensitate; deci, este un roman ce prezintă etapele din viața unei femei, povestite prin prisma a trei generații pe care le unește arta de a fi femeie – de a fi și a iubi. O lectură ce se transformă într-un bilet de călătorie în timp. O poveste sinceră despre iubire, speranță și căutarea de sine. E o carte de iubire, dezamăgire, suferință, regăsire, conștientizare, multe i s-ar atribui acestei cărți. Eu de exemplu am luat-o ca o carte cu cuvinte venite din suflet, care îndeamnă la puterea străilor femeilor, la acceptarea de sine, la conștientizarea faptului că ”eu sunt femeie”, și asta e important, sunt un început la toate; cu noi femeile totul se începe, prin noi este continuitate, și suntem deosebite în felul nostru de a fi! Cartea ”Eu sunt femeie” este o parte din viața unei femei tinere care a visat să scrie o carte și și-a îndeplinit visul.
”Fiecare dintre noi a plâns din dragoste….”
Pentru fiecare poveste de dragoste este un început, acel din această carte e următorul: se cunosc online, fiecare în spatele unui ecran. Ea în Italia, el în România. Ceea ce părea inițial un amuzament se transformă într-o iubire virtuală. Se îndrăgostește înainte de a-l vedea. Îi cucerește inima, sufletul și trupul. Ce se întâmplă însă atunci când relația virtuală se transformă în una reală, iar pentru dragoste rămâne să lupte doar unul dintre ei? Dezamăgirile curg, emoțiile sunt și rămân vulcanice, și părerile de rău care usucă ființa, o poveste de decepționare.
„Câteodată este bine să depui armele și să lași ca lucrurile să vină de la sine. Dacă un om îți este sortit, va rămâne lângă tine. Dacă viața îl duce departe, consideră-l o lecție de viață, păstrează amintirile frumoase și încearcă să uiți tot ce a fost neplăcut.”
„Fiecare femeie are nevoie de un bărbat care să o liniștească, dar și să-i hrănească dorința de aventură, de a savura fiecare clipă a vieții.”
„Dacă mă vrei, iubește-mă. Dacă vrei să te joci cu sufletul meu, pleacă.”
Totul ia o altă conjunctură, timpul fiind unicul sfetnic, timpul este cel care vindecă rănile cel puțin le maschează și le diminuează pentru a da răgaz gândirii la tot ce a fost și ce urmează să fie. Astfel, Maria se întoarce la casa străbuneilor, unde mergea în copilărie, alături de mama ei și străbunica retrăiește amintirile cele mai calde și dragostea necondiționată a acestora, făcând starea mai puțin distructivă. Amintirile, gesturile, casa, au trezit sensibilități, însă scrisorile de final au fost completarea actului de încheiere. Un mod de a vedea prin timp.
Cartea este foarte ușor de citit, deoarece sunt folosite cuvinte simple și ce ating sufletul ca mierea, sunt folosite cuvinte de încurajare, de a stimula încrederea în felului nostru ”de a fi femei”, cuvinte de sprijin la momentul potrivit.
”Eu sunt femeie” este cu adevărat o lectură cu efect de descărcare a trăirilor refulate, întrucât fiecare femeie își găsește aici motivația necesară de a merge mai departe, de a nu se împăca cu jumătăți de măsură, de a fi mai presus de orice, de a fi! Este un roman ce merită citi și recitit. Recomand cu încredere!
Vorbe pentru suflet... 