Vitali Cipileaga este un blogger de succes, a obținut performanța de a fi pe locul întâi cu blogul pe care îl deține, “De vorbă cu tine”, atât în R.Moldova, cât și în România, scrie cu o pasiune mistuitoare, trăieşte echilibrat, e pasionat de ceea ce face, îşi regăseşte liniştea în familie, iubeşte şi este iubit, are o fetiţă foarte frumoasă şi crede că, fără iubire, o relaţie nu îşi are sensul. Vitali Cipileaga: „Un bărbat ţine la fiecare femeie din viaţa lui, dar o va păstra în inimă pe cea adevărată”

Acest fapt s-a observat și în cartea ”În umbra pașilor tăi”(2016), cea care a prelungit sper eu continuitatea scrierilor lui V. Cipileaga, o carte la fel de înfloritoare și ”plină” ca și prima operă a autorului. Sper din suflet ca Vitali Cipileaga să uimească cititorii cu noi și noi scrieri, pentru că are o manieră deosebită de a scrie, pe cât de sensibililă pe atât de intrigantă. 22405780._SX540_.jpg

Cartea  În umbra pașilor tăi este un roman cu și despre oameni, pentru oameni, de suflet cum zic des. Un roman ce atinge cele mai sensibile coarde, îți intră sub piele, dar totodată te înfioară, te întrebi ce-ți mai poate oferi viața, de unde pornești și unde poți să ajungi. Te întrebi cine îți poate intra în viață, cu ce scop și ce poate schimba la tine și de ce….

Povestea lui Theodor te cuprinde cu totul și te învăluie în sentimente contradictorii de-a lungul narațiunii, lasându-te confuz și dezolant într-un morman de întrebări. De ce? Cum e posibil? Oare?  Un roman despre regăsirea sinelui pierdut, un drum lung şi dureros, dar care o dată parcurs te ajută să renaşti. Să revii…  Acceptarea și renunțarea fiind puntea spre fericire și reculegerea propriei ființe. Trăiri. Frământări. Zbucium.

 ”Lumea lui Theodor se prăbușește în momentul în care o pierde pe Paula într-un accident rutier. De aici încolo totul își pierde orice rost. Lasă cariera în advertising, se mută cu traiul și începe o nouă viață. Însă fără Paula aceasta e o suferință continuă. Într-o căutare interioară profundă, Theodor învață să nu mai gândească doar la timpul trecut și acceptă noile provocări ale vieții. Însă ce va face atunci când noile realități se contopesc prea mult cu trecutul său? Iar gândurile și amintirile sunt tulburate de un șir nesfârșit de întâmplări?…..”

Întâmplarea cea mai de suspans fu o scrisoare fără inițiale, un plic alb care îl tulbură îi trezește rănile mai vechi și îi face viața o aventură. (”Sunt furioasă pe tine. Îți bați joc de viața ta, sperând că se va găsi cineva să te salveze din fața prăpastiei. Ești un fricos. Dar ai o groază de motive să știi și să vrei. Privește în jur…”)

Acele scrisori anonime îi trezesc interesul de a încerca, și totodată îl debusolează. Theodor aruncându-se prea des în relații care nu au un viitor, hotărăște să încerce, și norocul îi surâde, a făcut cunoștință cu o fată(Laura) la barul pe care acesta îl conduce, iar  câteva zile după aceea hotărăsc să se mute împreună. Părea un început reușit! ”Laura era o jucătoare excentrică, o noutate pe care încerca s-o asimileze, dar ale cărei informaţii cădeau ca stelele, uneori meteoric, scuipând foc, alteori suav şi mângâietor ca picăturile de ploaie. Era diferită de toate femeile din viaţa lui, ceea ce o făcea de zeci de ori mai incredibilă, în toate sensurile cuvântului.”

  Vitali Cipileaga este un adevărat maestru al cuvintelor și al suspansului, de aici și provocarea lecturii, totul nu e așa de simplu pe cât pare, scrisorile anonime, comportamentul Laurei, mesajul intrigant și dubios, neîncrederea încolțește și idila lui Theo nu începe cum se stinge….

”Și eu sunt dezamăgit că dezamăgirea ta poate fi un teatru ieftin…”

Personajele acestui roman sunt extrem de enigmatice, citirea îți dă senzația că totul se limpezește apoi ceva apare, și asta ”ține” curiozitatea. Pe parcurs se descoperă momente și situații aparent neînțelese și prea detașate, secrete și prejudecăți care impresionează. Golul pe care l-a lăsat Paula în sufletul lui Theodor este umplut pe rând de două femei misterioase: Laura, și Carla.

   ”Mi-e dor de tine. Atât cât erai.”

Partea cea mai ” picantă”, v-o las să o descoperiți, vă asigur că aveți ce să aflați, eu nu am lăsat cartea din mână până nu am finisat-o și cred că mulți o să zică la fel. Pe cât de sensibilă pe atât de descriptivă-psihologică, cartea provoacă la lectură.  Deznodământul este imprevizibil. Iar relatarea e deosebită.

Dacă v-am stârnit curiozitatea, n-aş vrea să vă spun mai mult, pentru a vă putea bucura de lectură.

În umbra pașilor tăi, un roman care împletește frumos ficțiunea, psihologia, suferința interioară și dragostea. Încheierea romanului vine cu deslușirea intrigii și elucidarea enigmei existențiale de care avea atât de mult nevoie Theodor şi, mai ales, de acea linişte interioară regăsită.

    ” Și porni în josul străzii. Avea atât de multe să descopere, să simtă, să încerce. Lumea și timpul abia începeau.”