Citindu-l pe Igor Bergler. Cartea ”Biblia pierdută”.

 Igor Bergler (născut pe 21 septembrie 1970 în Timișoara, la Reșița) este scriitor, regizor, realizator de televiziune, critic de film, specialist în marketing. Este doctor în Științe Economice și a fost de-a lungul timpului ”visiting professor” la diverse universități. A fost redactor încă de la început la revista ProCinema, unde a scris sute de articole de întâmpinare și despre istoria cinematografului. După cum el însuși spune, e pasionat de foarte multe lucruri, mereu curios. Are o bibliotecă și o cinematecă impresionante și o pisică genială, căreia îi citește tot ce scrie, Ferdinand.    A scris cel mai vândut roman românesc din ultimii 20 de ani, ”Biblia pierdută” în anul 2015.  Volumul cărții, s-a vândut în peste 100.000 de exemplare, la un an de la lansare, devenind astfel cea mai vândută carte de ficțiune a unui autor român; este creația care a doborât toate recordurile în România. ”Biblia pierdută” le este dedicată celor trei mătuși – „cele trei mame” care l-au crescut.

biblia-pierduta.jpg

Ce aș putea adăuga aici, titlul probabil consumă toată atenția și trezește toată curiozitatea! În urma lecturii am rămas uluită, și cu o sete continua de a mai citi ceva de genul acestei cărți. M-a acaparat în întregime prin mistica sa, prin labirintele intelectuale și a narațiunei bine puse la punct. S-a subliniat atâtea aspecte istorice că le-am ”absorbit” în toată splendoarea lor. Cartea începe ca orice thriller, cu suspansul vibrând la cele mai înalte cote. A fost o carte citită pe nerăsuflate, chiar dacă îmi rezervam pauze nu puteam să-mi iau gândul de la ea, mă gândeam continuu ce va urma. Întrebări, întrebări…..

   O  scurtă descriere: Profesorul Charles Baker de la Princeton (este savuros, amuzant și de multe ori cinic), descoperă cea mai mare conspirație pe care omenirea a cunoscut-o vreodată în timp ce se afla la Sighișoara, locul de naștere al lui Vlad Țepeș, pentru o conferință de istorie. Trei crime macabre și rituale, detonează acțiunea făcându-l legat prin anumite detalii de acestea, iar personajul principal se va găsi foarte repede în centrul unei complicate țesături de crime, trădări și comploturi care se învârtesc toate în jurul unui mister păzit cu strășnicie ani la rând. De aici pornește aventura noastră alături de personajul principal. Unde află o mulțime de lucruri neclare pentru el, pe alocuri renegate de el însuși. Se desprind printre pagini file istorice cum că Vlad Țepes a finanțat un fierar din Mainz pentru a inventa un mod rapid  de a multiplica un mesaj secret. Numele fierarului era Gutenberg, iar mesajul a fost ascuns în prima carte tipărită vreodată, numită B42 sau Biblia lui Gutenberg. Profesorul, însoțit de agenta Christa Wolf de la Interpol dau peste o conspirație planetară, veche de o jumatate de mileniu. O societate secretă, care domină lumea, controlează instituțiile financiare globale, guvernele, industriile cele mai importante, media, internetul și rețelele de socializare. Membrii ei nu se dau în lături de la nimic pentru a-și îndeplini scopurile. Singura lor teamă e ca mesajul ascuns de Dracula în Biblia lui Gutenberg ar putea ieși la suprafață. Aventura profesorului Charles este însoțită de nenumărate încercări și contraziceri, atâtea noutăți și dezamăgiri, atâtea sfârșituri și noi începuturi, și totuși finalul a fost unul neașteptat și unul care m-a lăsat ”mască”, cu o expresie vagă de ”va urma”. O adevărată odisee cuturală care îmbină desăvârșit momente de umor fin, episoade de suspans autentic, mesaje ascunse și coduri secrete minuțios  construite, cartea captivează de la primul capitol și oferă o experiență literară de neegalat.

Cartea este ușor de citit, chiar dacă include în sine ani și secvențe istorice, lectura se produce cursiv, cei care nu au multe cunoștințe în diversificarea istorică își vor îmbogăți cultura generală, iar cei care cunosc deja detalii istorice le vor regăsi printre rânduri într-un mod care mi s-a părut interesant, povestitor.

Critici:  Mihai Iovănel spune despre ”Biblia pierdută” că este „cel mai bun thriller publicat până acum de un autor român”.

    George Arion scrie în EVZ.ro că „Biblia pierdută” pare a fi scrisă de un om al Renașterii, având informații vaste din toate domeniile, dar și știința de a construi un thriller. Cu un ritm palpitant, cu multe răsturnări de situație, acest roman poate deveni un bestseller internațional”.

   Jean Harris, traducătoarea în limba engleză a cărții, a făcut următoarea apreciere asupra romanului: „în Biblia pierdută, nivelul cel mai de jos al desfășurării acțiunii este mai degrabă de tipul thrillerului de acțiune cu accente de horror, uneori cu inflexiuni de roman gotic. Și, peste toate acestea, e și un roman despre conspirații, compus parcă din elementele unui puzzle cu piese infinitezimale, pe al cărui sens nu reușești nici măcar să îl intuiești înainte de final…… Pe acest pretext de roman cu mare priză la public a așezat autorul această construcție complexă care trădează o ambiție mult mai mare, care țintește romanul total….… Dar calitatea sa cea mai importantă pentru marele public e caracterul vizual debordant al cărții. Deși plină de informații, burdușită de referințe și de jocuri la mai multe nivele, Biblia pierdută nu se citește, ci se vede, exact ca un film, ca un film foarte bun.”

Notă: O carte pe care o recomand tuturor, pentru că indiferent de ce tip de lectură preferi această carte te va absorbi în întregime și pentru totdeauna. Sincer aș vrea să se ecranizeze un film în urma cărții. Vă urez lectură plăcută!!!

Echilibru.

Și iar scriu, poate mai mult din motiv lăuntric pentru a trage o linie a anului ce se scurge fără a privi înapoi, poate că așa îmi cere intuiția, deci scriu…..

Scriu despre “Echilibru”. Un cuvânt plin de esență. Un cuvânt care denotă putere. Putere în viață, în balanța existenței noastre, în ceea ce suntem și ceea ce trebuie să fim. Numim echilibru- arta de a trăi, capacitatea de a compensa în mod armonios nevoia de stabilitate cu nevoia de evoluţie, tendinţa de a lua lucrurile aşa cum sunt, cu aspiraţia de a te transforma. Este de asemenea armonia dintre ce gândești și ceea ce faci, și ceea ce spui cu ceea ce rezultă prin acțiuni. Totul își are o cauză și efect. De aceea în natură totul tinde mereu către formarea unui echilibru stabil.

Trebuie să existe un echilibru în viaţă: un echilibru al afacerilor, familiei şi oportunitatea de a învăţa şi preda.

 Chuck Feeney

Societatea actuală se află într-un echilibru artificial, fiecare om în parte se află mai mereu într-un echilibru artificial, care trebuie menţinut prin eforturi, adeseori foarte mari. O viaţă fericită se clădeşte pe găsirea unui echilibru cât mai natural, care este însoțit de frustrări la nivel personal. Suntem ca niște acrobați care pășim pe punțile subțiri ale neprevăzutului. Pe alocuri cu ochii închiși, uneori cu frici și dezolanțe. Dacă viaţa noastră este în echilibru pe un vârf de ac, atunci va trebui să facem mereu eforturi foarte mari pentru a nu o lăsa să se prăbuşească. Cu cât este mai instabil echilibrul vieţii cu atât suntem mai departe de ceea ce suntem cu adevărat. Pierdem firul identității noastre.

Aș vrea să adaug că prea multe lucruri le luăm ”în serios”, și prea multe momente serioase le luăm pe post de glumă, deci de aici și dezechilibrul cu care ne confruntăm. Și susțin că o viaţă echilibrată nu este neapărat o viaţă plictisitoare, în care nu prea se petrece nimic. O viaţă echilibrată poate fi extrem de diversă, doar că tot ceea ce o compune are rădăcini adânci în suflet, se produce o logistică a acțiunilor involuntar, și fără prea mult efort prestabilit. Sentimentele în urma unei vieți echilibrate redau libertăţi şi senzaţii de siguranţă, iar aceasta depinde de moderația vieţii. Avem nevoie de echilibru pentru o viaţă sănătoasă şi fericită, dar nu de stagnare şi inerţie.

Recomand ca în anul ce vine să cumpătăm acțiunile noastre asupra existenței noastre, și a relației noastre atât cu noi înșine cât și cu cei ce ne înconjoară; să păstrăm acea stabilitate între noi și restu, cu tot ce e în jurul nostru. Susțin ideea că totul se află în noi, adică noi suntem sursa tuturor evenimentelor din viața noastră. Deci fă ordine, armonizează-ți existența, fericirea nu este o chestiune de intensitate, ci mai degrabă o armonie cu noi înșine, și mă voi repeta continuu –e un echilibru.

Secretul vieţii este echilibrul, iar absenţa echilibrului înseamnă distrugerea vieţii.

Inayat Khan

În concluzie aș vrea să subliniez câteva soluții asupra cărora să lucrăm pentru a ne echilibra modul nostru de viață, cum ar fi:

  • să stai în aer liber cel puţin o oră pe zi.
  • să dăruieşte, orice -oricui -oriunde.
  • să nu depășești programul de lucru, fă echilibru între muncă și viața personală.
  • să recunoști că nu le poţi face pe toate singur. Mai spune şi nu, mai cere şi ajutor.
  • să te deschizi afectiv și să îți exprimi sentimentele într-un mod armonios.
  • să îți înțelegi sentimentele, să îți deschizi inima și să ai încredere în trăirile proprii și în exprimarea lor.
  • să îți asculți intuiția.
  • să îți controlezi înclinațiile negative, și să nu te expui public în momente de criză personală.
  • să realizezi echilibrul între funcția suprasolicitată a mentalului și celelalte funcții ale psihicului uman.
  • să îți antrenezi gândirea pozitivă.
  • să îți întărești abilitățile comunicaționale.
  • să faci tot ce-ți place și fă-o des.
  • să găsești mereu soluțiile optime ale problemelor tale sau ale situațiilor care îți par fără ieșire.
  • să înveți să trăiești în echilibru cu tine însuți și cu lumea care te înconjoară.

Echilibrul interior înseamnă stabilirea unei armonii între creier, sentiment şi reproducere şi alimentaţie. Acest echilibru se asociază cu dragostea celor din jur.

Ovidiu Bojor

30 Curiozități despre Crăciun!

Crăciunul este sărbătorit peste tot în lume – însă, obiceiurile și tradițiile diferă de la țară la țară. Crăciunul cât și celelalte sărbători ale iernii au o deosebită influență asupra noastră. Ne fac să ne simțim mai buni, mai noi înșine. Iată o listă cu cele mai interesante și amuzante „curiozități” ale acestor superbe zile de Crăciun!

  1. Inițial, data de 25 decembrie a fost o sărbătoare păgână, în care se celebra nașterea Soarelui sau solstițiul de iarnă; majoritatea oamenilor nu știau când  s-a născut Isus Hristos și nimeni nu a sărbătorit nașterea sa timp de sute de ani.
  2.  Fredonarea colindelor era considerată o practică păgâna până în secolul al XIII-lea, când Sf. Francisc de Asisi le-a popularizat în rândul creștinilor.
  3. Moș Crăciun este cunoscut sub diverse nume: Kriss Kringle (Germania), Le Bafana (Italia), Pere Noel (Franța) sau Дед Мороз  (Rusia).
  4. În Montreal, Canada, există o adresă oficială a lui Moș Crăciun, unde nu doar primește scrisori de la copii, ci și răspunde acestora. Aceasta fiind înființată în 1983.
  5. Expedierea felicitarilor de Crăciun este o tradiție puternic înrădăcinată în toate colțurile lumii. Prima felicitare de Crăciun din lume a fost tipărită în anul 1846, la Londra.
  6. Celebrul costum roșu al lui Moș Crăciun a fost creat de către un caricaturist pe nume Thomas Nast, în anul 1860.
  7. Îți vine să crezi că celebrarea Crăciunului a fost interzisă, în anul 1552, în Anglia, de către puritani? Obiceiul a fost reluat abia în 1660, odată cu instalarea în tron a lui Charles al doilea.  
  8. Dacă te-ai întrebat vreodată care este poporul sau țara care a avut minunata idee de a împodobi bradul de Crăciun, să știi că Germania a avut această idee strălucită. 
  9. Știai că pentru a putea fi folosit pe post de pom de Crăciun, un brad are nevoie de aproape 10 ani ca să crească?
  10. Beteala cu care se împodobește pomul de Crăciun și se decorează casa de sărbători a fost inventată în anul 1610, în Germania, de către o persoană rămasă anonimă. La acea vreme, era confecționată din argint pur.
  11. Data oficială a Crăciunului a fost stabilită prima oară pe 25 decembrie în anul 350 e.n, de către episcopul Romei, Papa Julius I.  
  12.  Roșul, verdele și auriul sunt considerate culori tradiționale de Crăciun. Verdele simbolizează viața și renașterea, roșul este asociat cu sângele lui Hristos, în timpul ce auriul este considerat simbolul luminii și bogăției. Tradiția spune că cele trei nuanțe trebuie să se regăseacă în podoabele alese pentru decorararea pomului de Crăciun.  
  13. În Evul Mediu, brazii de Crăciun erau atârnați cu vârful în jos.
  14. Se spune că primul om care a împodobil un brad de Crăciun a fost Martin Luther (1483-1546), conform legendei, acesta a fost atât de impresionat de strălucirea stelelor printre ramurile brazilor încât a luat unul acasa și l-a împodobit cu candele, pentru a împărtăși frumusețea ce a văzut-o împreună cu familia sa.
  15. Conform tradiției, împodobirea pomului de Crăciun trebuie să aibă loc în noaptea dinspre 24 și 25 decembrie. În multe țări, încă se consideră că Moș Crăciun este cel care aduce bradul copiilor.  
  16. Bradul împodobit trebuie păstrat până la Sfântul Ion, pe 7 ianuarie, pentru ca prosperitatea sa să abunde în casă tot timpul anului.  
  17. Decorarea casei cu crenguțe de brad este o tradiție la fel de răspândită. Potrivit tradiției, crenguțele simbolizează bucuria, sănătatea și longevitatea.  
  18. Beculețele pentru pomul de Crăciun au fost inventate de către Edward Johnson. În 1882, acesta inventează prima instalație electrică pentru brad.  
  19.  Moș Crăciun este o variantă mai nouă a lui Moș Nicolae. Sfântul Nicolae era un episcop cu suflet mare, care împărțea daruri copiilor sărmani din satul în care locuia.
  20.  Încă nu se știe exact cum a apărut imaginea modernă a lui Moș Crăciun, îmbrăcat în roșu, cu burtică și barbă albă, însă există cel puțin două variante. În prima variantă, se pare că imaginea de bătrânel grăsuț, cu barba albă și costum roșu a fost inspirată din celebrul poem „A visit from St. Nicholas”, cunoscut și ca „The night before Christmas”, publicat în 1823. Cealaltă variantă aloca meritul acestei imagini moderne a Moșului reclamelor celei mai celebre companii de cola din lume. 
  21. Se spune că Moș Crăciun intră pe hornul casei pentru a lăsa cadourile pentru copiii cuminți sub brăduț. Tradiția însă spune că, de fapt, Moșul se strecoară în case pe ușa din față, care trebuie lăsată descuiată.
  22. În Islanda există 13 Moși Crăciuni; pentru copii care au fost cuminți aceștia vor lăsa cadouri, însă celor obraznici le vor face farse.
  23. În Etiopia, Crăciunul se sărbătorește pe 7 ianuarie, în acea zi, etiopienii poartă veșminte albe și se joacă “ganna”.
  24. Olandezii au un simț al umorului minunat. Ei ascund cadourile într-o budincă, într-un cartof sau împachetează un cadou mic într-un pachet mare. Le place acel element de surpriză și au întotdeauna idei creative de a surprinde familia în fiecare an.
  25.  În Finlanda Și Suedia, cele 12 zile de dinaintea Crăciunului sunt declarate ca fiind zilele păcii și ale dreptății. De aceea, nelegiuirile săvârșite în această perioadă sunt pedepsite mai aspru decât în mod normal. Fiecare familie finalndeză își împodobește casa pentru Crăciun cu lumânări confecțioante de ei înșiși, iar în Suedia bradul rămâne împodobit 20 de zile de la Crăciun.
  26. Știați că în Norvegia, în luna noiembrie , taxele se reduc la jumătate, pentru ca oamenii să aibă mai mulți bani de Crăciun?
  27.  Conform unui top al celor mai bogate persoanaje fictive, realizat de revista Forbes, Moș Crăciun ocupă prima poziție.
  28. Știați că britanicii obișnuiesc să spună „Happy Christmas” și nu „Merry Christmas”, pentru că în secolul al XIX-lea cuvântul „merry” înseamnă și „stare de ebrietate”?
  29. În Franța se obișnuiește să se ardă o crenguță de măslin înainte de începerea cinei de Crăciun.
  30. Cel mai popular colind de Crăciun este „White Christmas”, în versiunea cântată de Bing Cosby. „Silent Night” este cel mai cântat colind și a fost scris în 1818 de pastorul austriac Joseph Mohr. „Jingle Bells” a fost scris inițial pentru celebrarea zilei Recunoștinței, în 1857.

Notă: Sărbători fericite!

97b3158e784a3e676339ee386da0b040.jpg

 

Se apropie Crăciunul!

”Crăciunul este ziua care ţine timpul împreună.”

 Alexander Smith

Vine Crăciunul!

Cred că sărbătoarea Crăciunului este cea mai frumoasă a anului, prin spirit deosebit, prin culori, prin fulgi feerici, prin brăduțul falnic, prin zâmbete și voie bună! Să nu uităm că partea cea mai deosebită sunt ”darurile” și emoțiile ce se crează în jurul bradului în dimineața sfântă a Crăciunului……..

Ne întoarcem în copilărie și pentru câteva zile redevenim copiii părinților noștri și ”Moș Crăciun” pentru ai noștri copii, primim, dăruim….sărbătorim.  Ne bucurăm sincer de fiecare mic cadou și la fiecare zâmbet ce îl primim, dar și atunci când noi înșine le oferim. Simțim că fiecare emană o energie deosebită, totul pare festiv.

Perioada asta este magică. E de basm!  Până și cei mai reci oameni se topesc la auzul colindelor și la fericirea copiilor când văd luminițele aprinse prin tot orașul, e timpul bucuriei fără margini.

Totul pare că emite unde de fascinare, de copilărie în cel mai statornic adult. 4e0fc4c4deda3b52b5e85e82eb5ec3c9.jpgParcă ți se umple inima de bucurie când vezi orașul cu oameni mai fericiți, oameni care sunt acaparați în totalitate de momentul colorat al sărbătorilor, oameni mai iubitori și mereu ținându-se de mână, părinți ce-și alintă copii, atmosferă de poveste, transpunere în lumea basmelor.

Și parcă nimic și nimeni nu poate să ne împiedice să simțim, să iubim și să ne bucurăm, frigul și zăpadă ne dă un plus de energie pentru a fi mai apropiați, mai sinceri, mai înțelegători anume în perioada sfântă a Crăciunului. Crăciunul ne face mai buni! Această sărbătoare ne transformă în copii!

”Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.” Calvin Coolidge

  Cât de mult apreciez iarna cu sărbătorile ei de suflet, momentele celea când stai în sânul familiei, și ești împlinit, ai totul și nu mai vrei nimic. Ești în lumina iubirii și ai parte de tot ce e mai bun.

Momentele celea când auzi colinde, iar auzul îți este parcă binecuvântat de sus prin calmitate, împăcare și liniște. Acele metafore ale bucuriei şi speranţei întruchipate de Crăciun.

Ador agitația de sărbătoare, ea crează legături deosebite între oameni, îi îndeamnă la discuții, zâmbete necondiționate, emoții prielnice, și ospitalitate. E momentul meu de suflet! Craciunul este şansa de a fi noi înşine!

”Crăciunul este perioada în care aprindem focul ospitalităţii în casă şi cel al dragostei in inimi.” Washington Irving

  E momentul meu, al tău, al tuturor, pentru a fi mai buni, mai primitori, mai înțelegători, mai darnici, mai binevoitori…….e clipa când se înzestrează cu bogăţie sufletul şi zâmbetul cu atingerea îngerilor.

”Crăciunul este momentul în care s-a unit cerul cu pământul şi omul cu divinitatea.” David Boia

PS: Sărbători Fericite și un Crăciun magic!!!

181da8fe341f8843810f2e957628646c.jpg

 

10 lucruri care mă fac să iubesc iarna!

  Iubesc iarna, așa, la nebunie, pentru decembrie cel de sărbătoare, pentru ianuarie cel de basm, pentru februarie cel ce vestește apropierea renașterii naturii………..pentru fulgi, pentru feerie, pentru poveste…………

1. Emoțiile ce le primesc…..

Doar iarna mă cuprind emoțiile de sensibilitate ”pură”, de unicitate și căldură sufletească. Poate pentru că, în aşteptarea primei zăpezi din fiecare an, am timp suficient să rememorez toate iernile de până atunci, să pot să-mi revăd retrospectiva anilor. Fiecare iarnă, aduce cu ea începutul tuturos începuturilor.

Simt că cu fiecare iarnă devin mai diferită cu toate că  e aceeaşi zăpadă, acelaşi aer îngheţat, aceiaşi oameni zgribuliţi pe stradă, dar totuși diferită. Fulgii, aerul amorțit, stările de frig și nasul roșu îmi aduc aminte de copilărie, de apropierile emoționale, zâmbetele calde de bucurie și regăsire. Ce poate fi mai frumos decât speranța la zăpadă, la alb, curățenie, fulgi, broderii pe care gerul le aşterne pe geamuri, peisaje amorțite parcă rupte din basme, dimineți în îmbrățișări, Iarna!

28e8604502135fea6cb908e773216cb2.jpg

2. Frigul ce apropie….

Temperaturile scăzute sunt o binecuvântare pentru mine, de ce?, deoarece ele apropie….de sufletele noastre dragi, e anotimpul căminilor călduroase, a șuieratului afară, a geamurilor pictate, a viscolului răzleț ce mută zădada de colo colo. Iarna cu focul ei în vatră, adună pe toți în jurul rugului călduț. Indiferent de frigul de afară, troiene și înghețuri, anume în această perioadă se adună cei mai scumpi și dragi oameni din viața mea. Iarna e anotimpul apropierilor!

919a496967188cf1583d71e1bd25ac55.jpg

3. Sărbătorile ce readuc copilăria….

Sărbătorile vin! Sărbătorile vin! Ce poate fi mai frumos decât sărbătorile de iarnă. Iubesc atmosfera de sărbătoare pentru ca în Ajunul Craciunului, colindăm, ne urăm de bine și augur, primim daruri și ne alintăm cu dulciuri și vin fiert, ne aromăm simțirea cu miros de portocală și scorțisoare, vanilie și ciocolată, multă și cu drag, alaturi de familie…și ninge și ninge. Anume aceste perioade minunate ale anului sunt de nedescris, cu tot alaiul lor strălucitor, de cântec şi veselie, te fac să iubeşti acest anotimp, dar mai ales toate acele jocuri ale copilăriei, posibile doar dacă , s-a aşternut zăpada şi dacă după ce ţi-ai chemat toţi prietenii afară, ceata este destul de numeroasăpentru a încinge bătaia cu bulgări, zâmbete fără cusur și fericire, din plin.

c36352698d04931635ee20ee44b93933.jpg

4. Pentru bradul cel falnic…

O tradiție importantă asociată sărbătorii Crăciunului o reprezintă împodobirea bradului de Crăciun. Se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu. Bradului i se asociază simbolurile precum dragostea, bucuria, fericirea, împlinirea, speranța, viața, sănătatea, magia…! Pentru mine împodobirea bradului are o semnificație aparte, el ne unește în jurul lui, îl împodobim împreună, îl cinstim, îl admirăm, îl apreciem ca simbol al iernii. Totul începe cu jucăriile pentru brad, alegerea celor mai frumoase dintre sute de alte jucării, luminițele pentru brad, dulciuri agățate în pom, zâmbete, obicei nemuritor, familie împlinită!

8579d94d4ad6594286ab3f1d37cd325b.jpg

 5. Culorile și povestea lor…..

Culorile! Iarna prin luciul său, prin albul pur, prin albastru străveziul ce semnifică curățenia sufletească, noile începuturi, debarasarea de tot ce nu este bun, prosperitatea și pur și simplu compasiunea și optimismul unui nou an. Ador noua îmbrăcăminte a iernii ce cuprinde necuprinsul, e povestea poveștilor. Luminile ce desenează culori divese pe zăpada așezată, scârțâitul de sub picioare, ador ….. Orașele sunt împodobite cu mii de luminițe. O deosebită plăcere e să te plimbi noaptea pe străzile iluminate, să admiri copacii îmbrățișați de beculețe micuțe, multicolore. Toate acestea pentru a amplifica spiritul sărbătorilor și pentru iubitorii de luminițe ca mine. Sunt încântată de acest anotimp….

90cc7d8656e962267a9121615a3c2205.jpg

6. La săniuș pe derdeluș…..

Excursiile la munte iarna, sunt tot atâte motive ca să aştepţi ca un copil an de an, întoarcerea zăpezii. Oricât de frig ar fi, nimic nu te poate opri să mergi la săniuş. Te bucuri ca un copil de momente fără griji, te simți în uniune cu natura, aici și acum. Brazii încărcaţi de zăpadă, falnici, statornici uimesc, schițează pe coasta muntelui peisaje atât de frumoase încât, nu le reziști. Sunt momentele cele de încântare și mulțumiri pentru natura mamă ce ne redă aceste bogății. Zăpada – este pufoasă, jucăușă, sclipicioasă, captează lumina și o reflectă armonios.

fc396a96800ffd23121832578a86dd6e.jpg

7. Zborul fulgilor de nea….

Mie îmi place sã privesc zborul fulgilor de nea, îmi plac miile de broderii pe care gerul le ţese pe geamurile caselor, urmele paşilor pe covorul alb şi crengile pomilor încărcate, adăpostind păsărelele zgribulite. Micile minuni ne fac mai receptivi la natură, mai contemplativi, mai treji la tot ce se întâmplă în jurul nostru. Am un copil tare răzleț în mine ce apreciază enorm iarna, defilarea fulgilor, gerul ce-ți iuțește mersul, obrajii roșii și mâinile înghețate, momente de propiere. Căderea fulgilor pentru mine semnifică atingerea cerească ce e mai aproape de noi, ne face să ne simțim mai buni și ne îndeamnă la gesturi de binefacere. Fulgii, le mai zic și steluțe, pe care le ai la geam și te fac să te gândești la dorințe. Fulgii de nea – aduc puțină magie în viața noastră.

4137f50ba413844814255e4bf2acee31.jpg

8. Omul de zăpadă….amintiri din copilărie…

Oamenii de zăpadă sunt cei mai simpatici, de mică am iubit să-i fac, cât mai diverși prin forme și accesorii. Oamenii de zăpadă mă proiectează cel mai direct în copilăria mea. Ei sunt cei care mi-au adus tone de emoții pozitive, de zâmbete și oameni care mi-au fost alături. Acum îi fac pentru copiii mei, și am aceeași revelație ca atunci când eram mică și eu. Mă teleportează în amintiri și am o bucurie de nedescris….

ae7db065f9a74b94cbdcbb3372fcb9f8.jpg

9. Vine Moș Crăciun ………….

Cu mare și mic, toți suntem în așteptarea lui Moș Crăciun, chiar dacă nu mai credem în el, euforia sărbătorilor face această stare credibilă. Momentele acelea când știi că dărui necondiționat te fac să crezi în minuni, în bunătate, în sufletele oamenilor ce par a fi mai calde, mai primitoare, mai indulgente, mai zâmbitoare. Moș Crăciun există, Moș Crăciun ești Tu!

53fccf970a4312cc2141c2ab12628701.jpg

10. Cadourile……

În fiecare dintre noi se ascunde un copil care pur și simplu e înnebunit să primească cadouri, cel puțin eu le ador……..Fac cadouri, primesc cadouri, dărui zâmbete primesc voie bună! E anotimpului ”dar din dar se face rai” după spusele bunicăi!  Partea cea mai plăcută e că poți dărui oricui, oricând, fără motiv, doar pentru a face ziua mai bună a unui coleg/ă, prieten/ă, cunoscut/ă sau necunoscut/ă, a unui copil singuratic, a unui vecin, a oricui. Doar fă o faptă bună!

c07159185529fb302d465f5cbd7a5c62.jpg

 

Notă: Iubesc IARNA pentru că adună în sine cele mai frumoase amintiri, clipe ce nu le voi uita niciodată. Asociez iarna cu miros de portocală și dulciuri, multe din belșug, și desigur familia întreagă lângă brad, la gura sobei spunându-ne povești. Amintiri plăcute, amintiri din copilărie! Iubesc acest anotimp și îi admir frumusețea. Sărbători Fericite tuturor!

 

Citind-o pe Marie-Therese Cuny. Cartea ”Arsă de vie”.

Marie-Therese Cuny scriitoare, scenaristă, traducătoare și prezentatoare franceză, în colaborare cu Jacques Antoine și Pierre Bellemare. Ea povestește copilăria și adolescența ei într-o carte autobiografică „The Little Girl of Dar El Beida”, publicată în 1979.

Marie-Therese Cuny ia plăcut mereu să scrie, chiar dacă nu are nici o diplomă de studii și nici măcar bacalaureatul nu și l-a dat. A fost co-autoarea a mai bine de 50 de cărți și alte douăzeci de documente, dar numele ei apare foarte rar pe copertă. Preferă să lucreze cu necunoscuți mai degrabă decât cu celebrități. Datele ei bibliografice sunt greu de găsit, mereu păstrând anonimatul.

Am început aventura mea amară cu cartea ”Arsă de vie”, care în sensul direct mi-a atins cele mai sensibile emoții și mi-a ars sufletul.

IMG_20171106_101404.jpg

O carte răvășitoare, ce mi-a umplut capul cu o mulțime de întrebări la care îmi dau seama că nu voi avea un răspuns, o carte ce oglindește cruzimea unei lumi total necunoscută de mine. Niște demagogii tulburătoare de o bestialitate de nedescris.

Am trăit împreună cu Suad povestea ei teribil de dureroasă şi plină de ferocitate şi nedreptăţi…am fost tulburată de educația ei, și limitarea în gândire oferită de cercul ei de viață. E incredibilă de uimitoare viaţă şi tot ceea ce se întîmplă în ea, dar nu am crezut niciodată că poate fi atât de ” radicală” atitudinea față de o femeie.

O să încerc să redau câteva idei de bază a acestei cărți, din motiv mai mult, dureros,  deoarece povestea acestei copile care a îndurat atât de multe și care mi-a distrus o parte din viziunea mea pozitivă asupra atitudinii față de femei, am fost ruptă de realitate, am suferit odată cu ea.

Născută într-un sat din Cisiordania, Suad află repede că, în lumea tradiţională în care trăieşte ea, să fii fată este un blestem, o nenorocie, o povară( aici găsești imaginea despre drama de a te fi născut femeie într-o lume musulmană, unde o femeia valorează mai puțin decât o vacă sau decât o capră pentru că „nu aduc bani„). Băieţii merg la şcoală, fetele nu. O fată trebuie doar să muncească şi să-şi facă rugăciunile. Dacă iese cîtuşi de puţin din cuvîntul tatălui, va fi bătută fără milă. Umilită. Detestată.
La şaptesprezece ani, Souad se îndrăgosteşte de un bărbat despre care nu ştie mai nimic. Pentru că rămîne însărcinată şi îşi dezonorează astfel familia, cumnatul ei primeşte sarcina de a o pedepsi dîndu-i foc.  Aici, numai crima este din „onoare”. Mai mult moartă decât vie, a născut un băiat. Salvată de colaboratoarea unei fundaţii umanitare (Fundaţia SURGIR.), Souad ajunge să treacă prin multe încercări,  însă începe o nouă viaţă, dreptul la ceva bun. Aici pornenește intenția de a scrie acest roman autobigrafic pentru că îi este teamă ca nu cumva această violenţă să se transmită între generaţii. Astfel îşi va face cunoscută povestea cutremurătoare. Suad se hotărăște să vorbească…Se face auzită!

Fragmente din carte:

  • Să fie o nenorocire faptul că te-ai născut femeie?
  • ” Eu sunt o fată și o fată trebuie să meargă repede, cu capul plecat, privind în pământ. Privirea ei nu trebuie să se ridice, nici să rătăcească de-a dreapta sau de-a lungul drumului,  pentru că dacă ochiul ei l-ar întâlni pe cel al unui bărbat, tot satul ar considera-o ” sharmuta ” ( târfă )  „
  •  ”Îmi mușc degetele, dar e prea târziu. N-am să-l mai văd niciodată. Storurile casei roz sunt trase, a fugit cu mașina ca un laș. Nu pot cere ajutorul nimănui”.
  • Îmi lovesc burta cu tot ce găsesc, pentru a curge sânge.”
  • ” Încep să alerg desculță prin grădină,  îmi dau pumni în cap, țip și îmi simt rochia care fâlfâie în spatele meu. Oare focul a cuprins și rochia? Simt miros de petrol și alerg, dar tivul rochiei mă împiedică să fac pași mari. Groza ma călăuzește – instinctiv – departe de curte „.
  • ” Eu mă ascund și acum, nu-mi spun numele, nu-mi pot arăta chipul. Nu pot decât să vorbesc, este singura armă care îmi mai rămâne”.
  • ,,Mamă, 

    … Mă gândesc la tine şi la curajul tău. Mulţumesc că ne dăruieşti această carte. Ea îmi va aduce şi mie curaj în viaţă. Te iubesc, mamă.

    Fiul tău, Maruan.” (fragment din scrisoarea lui Maruan)

Este greu să găseşti o carte mai dură ca asta, cu o lectură ce-ți provoacă frică, neputință și repugnă față de așa atitudini. Dar îţi dai seama că Pământul găzduieşte tot felul de cutume incredibile, invocate doar pentru a justifica bestialitatea ori setea de violenţă şi chiar nebunia. Aici femeile se nasc pentru a fi urâte. Carte în care descoperi deodată cruzimea oamenilor și mizeriile vieții.

O carte-document care șocheză și care ne zguduie din temelii existența. Suad devine cea care spune tuturor haosul zilnic prin care trec femeile musulmance, femei care sunt tratate mai rău decât sclavii, sau animalele. Sincer nu am cuvinte cum aș putea scrie sau reda emoțiile după lectură, e mai mult ură, dezgust și frică pentru femeile care încă trăiesc pe pielea lor aceste religii și învățări încă păstrate.

Notă: Ce să zic, la sigur că v-am trezit interes, măcar pentru a vedea cu ce se confruntă o parte din femei care se nasc sub așa dogme ciudat de crude și animalice. Cu siguranță lectura nu va fi una ușoară sau plăcută, e terifiantă și cutremurătoare, însă cartea merită toate aplauzele pentru curajul FEMEIEI musulmance care a îndurat atâtea!

1069762190_0.jpg