Citindu-l pe Nicolae Dabija. Cartea ”Tema pentru acasă”

   Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948 în satul Bişcotari, astăzi Codreni, raionul Cimişlia. În 1972, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova. În 1975, a debutat cu volumul „Ochiul al treilea”, urmat de cărţile de versuri: „Apă neîncepută”, „Zugravul anonim”, „Aripă sub cămaşă”, „Lacrima care vede”, „Oul de piatră”, „Cerul lăuntric”, „Tăceri asurzitoare” ş.a. Este laureat al unor prestigioase festivaluri internaţionale de poezie, precum şi al Premiului Academiei Române.

Romanul scriitorului Nicolae Dabija „Tema pentru acasă”, care a cunoscut opt ediții cu un tiraj total de 60 000 de exemplare, ceea ce constituie un record pentru o carte de proză românească, tradus în mai multe limbi și apreciat în Franța cu prestigiosul Premiu „Prix de l’ Autre Edition”, a apărut recent și în Statele Unite ale Americii. În anul 2010 – Academia Internațională „M. Eminescu” îi acordă „Premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului” pentru romanul „Tema pentru acasă”

bestseller_books_21_3_2017_16_42_48_629.jpg

Sunt cărți ce le citești și nu le cuprinzi cu sufletul din diverse motive, poate din motiv că nu ți-au atins coarde sensibile, poate că nu ți-au transmis un mesaj emoțional, sau au fost prea grele de digerat sau complicare, însă sunt cărți ce te înlănțuie, te prind, te acaparează, cărți ce luate odată în mână nu mai pot fi lăsate, cărți ce au o sensibilitate aparte. Deci, cartea Tema pentru acasă– la care voi încerca să dau o scurtă descriere, roman ce include, sensibilitatea vieții grele, școlarizarea, devotamentul, demnitatea, iubirea, implicând ”o temă pentru acasă”, o însărcinare la mai mult.

Subiectul cărții începe cronologic în vremea din anii 40, an care are o însemnătate dureroasă pentru noi, abordând pe parcursul  romanului dragostea într-o manieră aparte și tematica deportărilor din Basarabia. Sensibilitatea anilor ”aceia” au atins note de suferință.

Maria Răzeșu, elevă și profesorul de literatură Mihai Ulmu sunt personajele principale ale romanului, personaje între care se naște o iubire curată. Maria se îndrăgostise de profesor din prima zi când l-a văzut, pe când pentru el,  ea era doar eleva sa cea mai bună. Totul pornește de la o temă pentru acasă.

La  școala din Poina, profesorul de litertura română e învinuit de noile autorități de schimbarea portretului lui Stalin cu cel al lui Eminescu. După un simplu proces, Mihai Ulmu, „dușmanul poporului”, ajunge în gulg. Relația dintre cei doi în timpul Gulagului se arată a fi una adevărată, puternică și pură!

“Maria Răzeșu nu știa unde pleacă și ce o așteaptă la capătul acelui drum lung. Știa doar că trebuie să-și urmeze o chemare a inimii pe care o identifica cu însuși destinul ei. „

Maria, îl ajută să evadeze, dar și să-și dea seama de dragostea lor. O săptămână le-a trebuit soldaților ca să-i găsescă, șapte zile au fost de ajuns ca Mihai și Maria să se regăsescă. Nici calvarul temnițelor, nici încercările grele ale destinului nu a avut nesațul de a-i despărți. Și încă o dată m-am convins că iubirea învinge totul.  Dragostea răzbate printre gratii, distruge țepi, eliberează sufletul, înaripează, doar dragostea poate face minuni.

Toate celea din jur- taiga, cer, stejar, scorbură, nori, soare, stâncă, ape, văi, creste – dispăruseră parcă. Și doar ei doi mai rămăseseră pe lume, contopiți într-un singur sărut.”

  Mihai Ulmu și Maria Răzeșu sunt personaje valabile pentru întreaga umanitate. O amintire la ce a fost și ce este nevoie să prețuim în prezent. Personalități ce devin modele de comportament, iar frumusețea lor sufletească poate modela întreaga lume. “Ființele lor se amestecară: el era ea, ea era el, iar lumea erau ei.”

“Iubirea ce-o port face să mă simt liber chiar și închis.”

Și totuși cât îi trebuie omului pentru fericire, oare cât, oare ce? Și întradevăr cât de puţin îi trebuie unui om pentru a fi fericit. Câteodată acesta nu are nevoie decât de un alt om şi întreg universul e întruchipat de acel celălalt.”

„Unde nu există dragoste, puneți dragoste și veți găsi dragoste.”

Este o carte cu multe urcușuri și coborâșuri, sarcificiile Mariei, deznodământuri grele, cruda realitate, nedreapta istorie și lacrimi amorțite pe obraz…….un greu. Concluzionând aici aș vrea doar să adaug că uneori dragostea sparge tipare și necesită jertfe. Poate vă va face să prețuiți mai mult persoanele de lângă voi.       Tema pentru acasă ” A fi om e o artă sau un destin?” a trezit cîte o întrebare în fiecare dintre noi. Meditați. Chibzuiți. Prețuiți.

Unele dintre recenziile acestei cărți ce vă vor motiva să o îndrăgiți mai mult:

  • „Nicolae Dabija găsește uneltele literare potrivite ca să poată schimba bezna în lumină. Scenele sunt foarte expresive. Romanul este o carte a îndrăznelii celei mai nobile, a luptei duse contra tuturor nedreptăților lumii. Autorul ne învață cum să înfruntăm legile forțelor brune sau roșii și cum să ne păstrăm demnitatea chiar și atunci când suntem îngenuncheați.” – Jean-Paul Gavard-Perret, poet și critic literar francez
  • ”Romanul „Tema pentru acasă” se poate număra printre cele mai sesizante şi mai fascinante creaţii ale literaturii de dragoste, în care autorul dezvăluie lupta cu destinul într-o înfruntare inegală.” – Mihai Sultana Vicol, poet și jurnalist român
  • „Romanul este un eveniment cu totul remarcabil în beletristica românească. E o strigare apolinică şi divină la ceruri, o istorie a tragicei noastre izgoniri din Grădina Domnului.” -Anatol Codru, scriitor academician
  • Povestea tragică a basarabeanului Nicolae Dabija este cartea de căpătâi a pestetotlocului şi a pestetoatetimpurile pătimirii noastre. O citeşti şi lacrima ţi se face de piatră. O citeşti şi te cutremuri”, afirmă, entuziasmat -Anatol Codru, scriitor academician

Notă: Romanul „Tema pentru acasă”  este o carte care trebuie să fie în biblioteca ta!

5 gânduri despre „Citindu-l pe Nicolae Dabija. Cartea ”Tema pentru acasă””

    1. E pe alocuri, dar în timpul actual e util să citești și să preiei astfel de tip de relație pe lângă cele toxice întâlnite în prezent! Atunci erau vremuri grele și iubiri adevărate acum avem vremuri bune și iubiri „deocheate”! Seară bună!! 😘

      Apreciază

      1. După părerea mea, nu aș spune că-i o iubire inexplicabilă, o iubire care trebuie de urmat. Mihai nu o iubea pe Maria, în momentul când se întâlnesc o și primește cu răceală. Nici nu știu dacă el se îndrăgostește de ea sau pentru simplu fapt că a venit să-l salveze. Mai multă iubire e din parte Mariei, ea e cea care inițiavă nunta în sânul naturii, pregăștește inelele. Ea îl vrea. Oare dacă nu era deportarea? Mihai era să fie de acord să-și iubească trupește, dar și spiritaul eleva? 🙂

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s