Aici. Acum….

Și iar scriu, m-au dezgolit emoțiile, am simțit chemarea inimii pentru a-mi reda ceea ce se ascunde acolo tăinuit, greu accesibil pentru unii, greu de înțeles pentru alții, dar scriu, cu simplism și melancolie într-o zi de iarnă, chiar dacă zăpada întârzie, chiar dacă e zi dar pare noapte, chiar dacă mi-e bine, dar scriu cu grea oftare, scriu……………

Am așteptat un moment singular pentru a-mi analiza persoana și a scrie ce descopăr, ce găsesc și ce urmează să caut. Momentul în care să scriu fără încetare ce semnific eu aici și acum. E de fapt prezentul omniprezent pe care ar trebui să îl trăim ca și cum am trăi ultimul prezent din viața noastră. Clipa clipelor.

Aici și acum sunt mai pregătită pentru schimbări, pentru reînoiri, evoluții și provocări. Viața e o provocare pentru fiecare dintre noi. Trebuie să primim totul ca pe un dar, dăruit de cel de sus, pentru oportunitatea de a vedea dimineața, de a ne bucura de apus, de a savura clipele cu cei dragi și pentru unicul fapt- ”de a fi!”. E momentul pur, adevărat și sincer.

Bucuriile mici aduc ceea ce ne dorim în viață. Cele mai fericite clipe au durat scurt dar cu intensitate maximă. Aprecierea clipelor feerice de bucurie trebuie să fie trăite și retrăite la cel mai înalt nivel. Trebuie să vedem prin sintagma binelui. Fiecare parte din noi să miroase a bine, să transmitem asta. E nevoie de un efort minim: doar să fim. Să simțim apartenența noastră spirituală la a face bine și a fi binele cuiva și nu numai, să trăim prin el. Să fim aici, acum pentru totdeauna.

Fiecare minuțel care ne este dat de context sau pe care alegem să îl trăim merită conștientizarea noastră, merită efortul nostru de a-i da valoare. Fără gânduri premeditate sau cugetări prelungi, trăiește-ți clipa aici și acum!!! E Simplu, nu?

Explic și de ce e așa de simplu…….gândurile duc la analize, acestea încarcă existența noastră și îi șterge din colorit, se crează așteptările care întotdeauna duc la dezamăgiri, iar acestea dezechilibrează personalitatea și stoinicia interioară. Iar legătura proiectivă cu viitorul ne rupe de prezent și de bucuriile de astăzi. Nu știu dacă am redat simplist emoția dar cu timpul am încercat să mențin strânsă legătura dintre mine și prezentul, nu prea am alunecat spre un visător viitor, am fost mereu aici, acum, în acest moment. Mi-am construit propriul rai  din ce mi-a oferit ziua de azi.

Aici. Acum. În această lună minunată de decembrie, plină de surprize zi de zi, clipă de clipă…….Astăzi mai mult ca ieri îmi doresc schimbări, și nu fac nici o amânare, și chiar scriind aici, mi-am promis că nu o să mă opresc niciodată să fac ce-mi place. Și recunosc, că cu toții avem bagaje emoționale pe care numai noi le cunoaștem, și care ne înspăimântă uneori, dar să privim lucid, fiecare e diferit și acest fapt contează deoarece prin asta ne deosebim, suntem în așa mod mai diferiți și mai speciali. Diferiți pentru a ne completa. Diferiți pentru a ne suprapune stările, trăirile, viețile! E firesc să fie așa.

Aici. Acum. Cu gândul la sărbători cred că ziua îți poate aduce mai multe decât un an întreg, iar clipa poate să-ți acopere emoțiile mai mult decât ți-ai fi imaginat. Suntem în timpul oportunităților, unde momentul de aici-acum e foarte prețios- apreciați-l!

Aici. Acum. Există atâtea posibilități de alegere. Ia decizia corectă. Putem să fim copilul care se bucură fără frica de a fi judecat, putem fi  pasărea care zboară și nu îi e frică să cadă, putem fi oricine vrem să fim fără remușcări, fără limite sau constrângeri. Putem.  Contează să îți dorești și să fii conștient de momentul acesta, de momentul tău. Fără așteptări și pretenții. Fără obligativitate și eschivări. Doar cu libertăți și momente. Aici. Acum. Chiar și această clipă îți oferă o libertate extraordinară de a trăi diferit, de a face alegeri, de a decide, de a trăi, de a fi!

Cine ești tu aici, acum, în acest moment?

03ac8f4b7bc475ba24601d1d2067ae3d.jpg

Citind-o pe Alice Munro. Cartea ”Ură, Prietenie, Dragoste, Căsătorie.”

 Alice Munro, al cărei nume real este Alice Ann Laidlaw, s-a născut pe 10 iulie 1931 în Wingham, este canadiană şi scrie în limba engleză.  A publicat prima nuvelă în 1950, autoarea scrie în principal nuvele, uneori asociate între ele, centrate adeseori pe personaje feminine, cu o acţiune situată în provinciile canadiene Ontario şi Columbia Britanică, din anii ’40 până în prezent.

Scriitoarea canadiană de limbă engleză Alice Munro, este considerată „suverana artei nuvelei contemporane” şi supranumită „Cehov al Canadei rurale”, a primit, premiul Nobel pentru literatură în 2013. Alice Munro este primul scriitor canadian recompensat cu Nobelul pentru literatură şi, totodată, cea de-a 13-a femeie care a primit această distincţie.

„Munro este apreciată pentru arta ei subtilă a nuvelelor, impregnată cu un stil clar şi cu realism psihologic”, precizează Academia suedeză într-o biografie a scriitoarei canadiene.

Autoarea nu m-a lăsat indiferentă prin lecturarea cărților ei, de aceea am hotărât să descriu pe scurt operele sale, și astăzi voi începe cu cartea –”Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”. 

Ură-prietenie-dragoste-căsătorie-de-Alice-Munro-700x525.jpg

Fiind cunoscătoare a tipului narativ de scrieri ale autoarei nu am fost surprinsă de povestioarele întâlnite aici în carte. Însă am fost confuză, de ce oare autoarea nu a ales doar câteva istorii și să le dăsfășoare mai profund, și cu continuități descriptive mai armonioase, A. Munro în schimb a ales diverse situații de viață și le-a pronunțat scurt, sincer aș fi vrut doar o singură istorioară și care va trece prin etapele titlului oferit cărții…………..

Fiecare istorioară include în ea atât situații cotidiene, cât și momente dureroase, ce ating sufletele, un fel de epifanii, care lămuresc povestea ambientală şi străpung chestiunile existenţiale. Toate personajele lui Alice Munro trăiesc cu regretul a ceea ce ar fi putut să fie, al alegerilor pe care nu le-au făcut, a timpului pierdut. Vei trăi și ”retrăi” stări confuze, cu efecte de neînțelesuri și momente cu gust amar, vei întâlni pe parcursul lecturării câteva povești scrise sincer, fără corectări și fără ocolișuri: istorie de familie, trăirile unei soţii bolnave de cancer, povestea unei sinucideri, dragostea de copii reaprinsă după mulţi ani…… emoții contradictorii.

În toate poveştile se demostrează că în viaţă există speranţă, există o a doua șansă şi există oameni care au curaj să meargă mai departe, să vadă partea bună a lucrurilor. E o carte bună în ansamblu, e ușor de citit dar am fost nevoită să contemplez după fiecare istorioară, parcă subconștientul meu încerca să ”digere” suplimentar înțelesul adânc al acesteia. Mi-a plăcut sensibilitatea din spatele povestioarelor.

Nu vă voi descrie istorioarele, păstrez suspansul doar voi lăsa titlurile: ”Ură, prietenie, dragoste, căsătorie; Podul plutitor; Mobilă de familie; Consolarea; Urzicile;  Casa cu grinzi de lemn; Ce rămâne în amintire; Queenie; Trece ursul peste munte”

Fragmente din carte:

  • ”Strigătele oamenilor ajungeau până la mine ca niște bătăi de inimă, pline de suferință. Ca niște valuri îndepărtate, tulburătoare, distante, spărgându-se într-un sunet aproape neomenesc de resemnare și de lamentație. Asta era ceea ce-mi doream, acestea erau lucrurile cărora credeam că trebuie să le dau atenție, așa
    voiam să-mi trăiesc viața.”
  •  ”Se simți foarte îngrijorată, nu din cauză că pierdea povestea, ci pentru că se întrebă ce avea să se întâmple cu oamenii din poveste, dat fiind că radioul era închis, iar ea și mama ei nu ascultau. Simțea mai mult decât îngrijorare, simțea oroare la gândul că lucrurile puteau să se piardă, puteau să nu se întâmple, tot printr-o absență aleatorie sau printr-un accident”.
  • ”Când ne întâlneam, încercam să par lipsită de griji şi să dau dovadă de spirit independent. Schimbam noutăţi – mă îngrijeam să am întotdeauna noutăţi de povestit –, râdeam, ne plimbam prin canion, dar nu-mi doream de fapt decât să-l ademenesc să facă sex cu mine, pentru că mi se părea că entuziasmul nobil al sexului aducea laolaltă tot ce era mai bun în oameni. Mă comportam prosteşte în privinţa asta, într-un fel foarte riscant, mai ales pentru o femeie de vârsta mea.”
  • Poate că, de fapt, n-ai descoperit ceva chiar atât de nou, până la urmă. Poate e doar același lucru, iar și iar, care ar putea să fie un fapt evident, dar neliniștitor, despre tine însuți.”

E o carte ce se simte, nu e ”curgătoare”, e o carte ce pune amprente pe cel ce o citește, în ea găsești viețile complexe ale persoanajelor, dureri și bucurii obișnuite și cred că povestea de viață a fiecăruia merită observată și analizată. Cu sensibilitate sporită, A. Munro transformă greșelile și temerile oamenilor, și nu în ultimul rând transpune totul în fiecare cuvânt scris, cu o iscusință asupra vieții, a momentelor psiho-emoționale, stări, trăiri care îți dau ”hrană pentru suflet” și de gândit, de analizat.

  Notă: Dacă v-am trezit  curiozitatea, spor la citit, e o carte bună în felul ei, m-am convins că fiecare carte îți transmite ceva, indiferent ce e scris în ea. Din fiecare ”absorbi”, iei fără să vrei, te umple fără să ceri.  Lectură plăcută!

Decembrie, cu gând iernatic…..

Decembrie!

La ușă bate-n frigurat,

Un fulg de ceata lui uitat

Ce faci tu fulgule aici?

Vestesc iarna cu sclipici….

Apostol Cristina (versuri 2010)

  Decembrie! După mine e luna cea mai magnifică din an. Nu aștept ziua mea de naștere cum aștept ”decembrie” să vină. Pentru mine această lună se egalează cu lumini, și nu doar în vitrine ci în suflete. Ați observat voi oare cât de fericiți ne face această lună anume prin coloritul ei, prin euforia aceasta de festivități și apropieri? Ați observat că în decembrie oamenii parcă au stele în priviri? Oamenii par mai fericiți. Anume această lună ne provoacă să facem bine să fim mai indulgenți și mai deosebiți.

E luna în care mai uităm de nefericire. Mai iartăm. Zâmbim și privim cu mai multă speranță către anul care vine. Facem prognoze și analize, simțim o energie amplificată de stările de bine. E o lună în care reflectăm fericire!

Decembrie e luna darurilor, și nu vorbesc aici de ceva deosebit, poți dărui zâmbete, cuvinte frumoase și gesturi rafinate. Poți fi mai bun și crede-mă că trebuie să facem bine și nu doar în această lună. Decembrie este despre tine, despre mine, despre noi toți, este despre ce poți face tu pentru cei din jur. Acționează!

Decembrie, cel cu ruj în obraji, cu fulguieli poznașe, cu nopți răcoroase și momente prelungite de ceai călduț, doamne, cât de mult îmi place să privesc cum ninge cu o cană de ceai în mână, ador…………sunt momentele mele de suflet!0d375bc4703a355a401aeeb111ed12e3.jpg

Decembrie pentru mine e familie, bunătate, timp petrecut frumos, armonie, credință, vise, univers împlinit. O lună cu o mie de emoții, cu milioane de clipe, și un număr infinit de cuvinte. Decembrie!

Lună a apropierilor, a faptelor bune, a frigului de afară și a încălzirii sufletești, decembrie cel spiritual. Momente de uniune! Natura e pentru noi, ne îndrumă la căldură!

În această lună simt frigul, dar eman căldură, am suferințe dar dărui zâmbete, e decembrie al expresivității viselor, aici și acum se produce minunea, și cel mai bun fapt că orice minune se ascunde în noi, decembrie o redescoperă și ni-o dăruie, atunci să urmăm calea ”darului” și să continuăm șirul lucrurilor bune, să facem și pentru cei ce ne sunt aproape visele realitate, să oferim celor mai puțin norocoși o șansă la bucurie, speranță, și armonie.

Nu vă voi spune să schimbați vieți sau să faceți ceva peste puterile voastre. Unora li s-ar părea un text naiv și prea copilăresc. Dar, vă voi spune să luați exemplu. Eu am văzut multe persoane care au contribuit la a lăsa un zâmbet și nu numai pe chipurile unor oameni. Și le mulțumesc! Încercați măcar să priviți larg, să deschideți ochii și să faceți ceva bun astăzi pentru cei de mâine. E un îndemn!

Nu cred că întâmplător luna Decembrie este la finele calendarului. E luna în care poți pune pe ”cântar” ceea ce ai făcut și ce nu ai reușit să faci. Te poți debarasa de tot ce ai făcut greșit în celelalte luni și poți începe să faci ceea ce contează, cu adevărat.  Să iubești. Să zâmbești. Să trăiești, pe bune, fără blocaje, așa, din toată inima! Să dăruiești necondiționat. Să prețuiești oamenii ce-i ai alături. Să ierți. Să oferi. Să fii mai răbdător. Să fii mai empatic. Să îmbrățișezi fără motiv. Să îți râzi dimineața în oglindă. Să dăruiești, doar ”dar din dar se face rai”. Să treci cu vederea egoismul, răutatea, și tristețea. Haideți să fim mai fericiți, zi de zi și clipă de clipă! Mai fericiți și mai împliniți!!!!

Demonstrează-ți cine ești, cu adevărat. În fiecare dintre noi se ascunde un om bun, un copil ce iubește darurile și un romantic incurabil. Deci dăruiește-ți magie. Decembrie e magic!  Oferă lumii exemplul tău, fii cel care face schimbarea.

Decembrie e minunat, observă-l, decembrie e colorat- admiră-l. Decembrie e de poveste, trăiește în povestea ta! Scrie orice filă cu pasiune și frumos! Eu așa fac!

37ebe76fd5725f80f10748ff5c621cdf.jpg

 

 

 

 

 

 

 

În memoria unui Rege!

   Mihai I (născut pe Sinaia, România, ca fiu unic al Principelui Carol al II-lea şi al Principesei Elena a Greciei;– decedat pe Aubonne, Elveția) a fost regele României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. A fost unul dintre puținii foști șefi de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial care au trăit și în secolul XXI. Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).

Istoricul Neagu Djuvara a transmis emoționat: ”Părerea mea este că trebuie să-l respectăm. S-a ținut cu capul sus în împrejurările cele mai dificile ale țării noastre după război. O țară relativ mică, cu un vecin uriaș și rău voitor, Uniunea Sovietică. El s-a ținut demn, cu capul sus și am trăit momentul ăsta pentru că-i cunoșteam și mi-a rămas întipărită în minte demnitatea lui. Atât pot să spun, fiindcă mai bine vorbesc străinii despre el decât noi”.

Am adunat mai jos o serie de citate transmise de nemuriorul Rege al României care vor rămâne în memoria fiecăruia dintre noi:

  • Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
  • Sunt român și asta o simt foarte tare. 
  • Cea mai frumoasă coroană este încrederea și dragostea românilor! 
  • România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
  • Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea.
  • Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.
  • Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa.
  • Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
  • Copiii și tinerii țării au astăzi o viață fără granițe. În fața computerelor sau călătorind pe cinci continente, fără niciun complex de inferioritate, ei sunt acea parte a României care ne așază la nivel de egalitate cu orice altă țară a lumii.
  • Mulțumesc părinților și profesorilor care, prin sacrificiu personal, dau copiilor lor un viitor așa cum nicio altă generație trecută de români nu a putut avea.
  • Vom avea o șansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele.
  • A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
  • Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.
  • Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Notă: Cuvinte cu sens adânc, cu demnitate și dăruire sufletească pentru poporul român, un rege memorabil cu un destin subit………….

Un om cu o istorie răvășitoare…………..

Regele-Mihai-avere.jpg

 

 

 

 

 

 

Am pus pariu cu viața că nu mă dau bătută!

Nu renunţa. De obicei ultima cheie din mănunchi este cea care deschide uşa.

Paulo Coelho

  Sunt momente în viață când treci prin împrejurări groaznice, uneori ești la pământ. Uneori lupți dar fără scop sau fără remunerări. Problemele vin peste tine cu rapiditate, simți cum pierzi controlul și ești purtat de val, ești târât într-un cerc vicios din care nu poți ieși. Până aici……..Hotărâtoare mi-am propus: ”Să pun pariu cu viața că nu mă dau bătută!” Niciodată!

Mi-am pus la repetare sintagmele- cum că „speranța moare ultima”, că „nimic nu e pierdut” și că „niciodată să nu spun niciodată”…… fiind ca puncte de reper în auto-învățarea mea într-u a-mi schimba viața, modul de gândire și accentele existenței mele. Când cele mai negre gânduri îmi dau târcoale, iar dezbinarea personalității mele îmi afectează fericirea mea de zi cu zi îmi înfrunt temerile prin speranțe, corectitudini și vise, lupt pentru un om mai bun ce se află în mine, zi de zi, clipă de clipă. Este o luptă continuă cu mine și cu firea mea de învinsă. E atât de greu să te împotrivești propriei firi, să încerci să devii altcineva… să fii oprimist când, de fapt, pesimismul te pândește la orice pas, gata să-ți smulgă și cel mai mic moment de bucurie, să-ți umbrească fiece reușită! Dar sunt o luptătoare. Și înving!

Am pus pariu cu viața că nu mă dau bătută! 

De multe ori aud spunândumi-se că prea țin morțiș să reușesc, că prea de multe ori am așteptări de la mine și mai ales de la alții, și că pe alocuri îmi sabotez fericirea, îmi împiedic reușitele cu credibilitatea mea în oameni și în bine…..dar ce e rău să crezi în ceva frumos? … Poate că este adevărat! Și totuși dovada că nu m-am dat bătută este aceea că încă trăiesc, iar viața mea e departe de a fi pierdută, sunt oameni la care țin, am succese la care nici nu am visat, iar viața mea e mai colorată și mai vie decât mi-am imaginat. Ce poate fi mai frumos!

Și nu m-am dat bătută niciodată…..prefer să văd lumea cu alți ochi, pentru că am speranță, speranța fiind ceea ce văd în ochii copiilor mei, în brațele iubitului, în soarele care mă încălzește în fiecare dimineață, în susținerile apropiaților, în cărțile ce-mi fac ziua mai fantasmatică, în muzica ce-mi trezește simțirea, în savurarea cafelei dulce-amărui, în fiecare moment când scriu, acel moment când îmi dau seama că transmit speranță mai departe, în fiecare poezie, trăire ce crează legături pozitive cu lumea înconjurătoare, acesta e pariul ce l-am făcut, fă ofer continuitate, la bine, la frumos, la decență, la simplitate, la suflet pentru suflete. Speranța mă umple de emoție și căldură și mă apropie mai mult de oameni… de sufletele lor, de stările lor, de energia ci-o emană.

Am pus pariu cu viața că nu mă dau bătută! Și nu voi renunța așa ușor………….

Deoarece în momentul în care nimeni nu-ți mai dă nici o șansă vine timpul tău, timp în care poți să strălucești. Să fii mai bun și să surprinzi. Să fii altfel și să transmiți mai departe din unicitatea ta. E prilejul în care nu mai ai nimic de pierdut, ai doar de câștigat! Și sper, neapărat țin să cred că pot aduce alinare și sprijin, că pot fi de folos și că pot da un sens vieții. Sper ca familia mea să fie sănătoasă și să putem profita împreună de micile bucurii ale vieții. Nu mă dau bătută! Am pentru cine lupta! Cred în prietenie și în faptul că oamenii sunt, în esență, buni… deși am avut diverse experiențe, dar recunosc astfel de cazuri/prietenii m-au făcut să apreciez persoanele care cu adevărat îmi sunt devotate.  Viața mi-a fost și învățător și călău, dar am apreciat ambele părți, am trăit, am visat, iubesc și învăț zi de zi cum e să fii mai bun, mai fericit, mai implinit! Să fiu mai mult decât sunt, să iubesc mai mult decât primesc, să apreciez, să susțin, și să împart.

Notă: Iubiți și dăruiți!

Cup-Of-Tea-Pink-Roses-Wallpapers.jpg

 

Bogăția adevărată. Povestea unei familii!

Ce înseamnă să fii bogat? Oare să ai tot ce ți-ai dorit? Oare să aduni ”lucruri” fără încetare? Oare bogăția e, pe ce tu pui preț cu adevărat? Ce te face pe tine să fii cu convingere bogat?

Următoarea povestioară te v-a ajuta să înţelegi care sunt lucrurile care te fac să fii cu veritabilitate bogat. Bogat din toate punctele de vedere! Pe mine m-a impresionat mult!

****

  Într-o zi un tată înstărit l-a luat pe fiul său într-o excursie. Cei doi urmau să ajungă într-un sat, unde să petreacă câteva zile.

Tatăl dorea ca în acest fel să îi arate băiatului său cum trăiesc oamenii săraci şi să îl înveţe în acest fel să aprecieze toate lucrurile frumoase pe care familia lor a reuşit să le agonisească până acum.

Tatăl şi fiul au petrecut o zi şi o noapte la ferma unei familii extrem de sărace, apoi s-au întors acasă.
Când s-au reîntors din această călătorie neobişnuită, tatăl l-a întrebat pe fiul său.

“- Cum ţi s-a părut excursia noastră, dragul meu?”
“- A fost foarte frumos, tată.”
“- Ai văzut cum trăiesc oamenii săraci?”
“- Da!”, a răspuns copilul.
“- Şi ce ai învăţat din această experienţă?”
Fiul a stat puţin şi s-a gândit, apoi i-a răspuns tatălui său:
“- Am văzut că noi avem un câine acasă, ei au patru câini. Noi avem piscina care ajunge până în mijlocul grădinii, ei au un frumos pârâu care pare să nu aibă un capăt. Noi avem lampadare scumpe în casă, ei au stelele. Terasa noastră ajunge până la curtea din faţă, ei au tot orizontul.”

Când băiatul a terminat ce avea de spus, tatăl a rămas fără cuvinte. Fiul lui a ţinut apoi să mai adauge:

“- Îţi mulţumesc, tată, pentru că mi-ai arătat cât de săraci suntem!”.

Notă: Bogăția adevărată e ceea ce ai de suflet, ceea ce nu poți cumpăra cu bani și ceea ce nimeni nu poate să-ți fure. Bogăția e ceea ce dăruiești din inimă pentru inimi!