Din înțelepciunea proverbelor italiene.

Italia este bine cunoscută pentru arta și cultura sa, precum și datorită nenumăratelor ei monumente istorice cu care se mândrește și în prezent. Am adunat mai jos o serie de proverbe și cuvinte înțelepte cu care se laudă Italia și în timpul actual. Acestea sunt frecvent utilizate și cunoscute de italienii de pretutindeni.

  • Cine se naşte frumoasă, se naşte măritată.

  • Femeia ce mereu se-mpodobeşte, pentru masă nu găteşte!
  • Femeia e ca luna: azi luminoasă, mâine întunecată.
  • Gluma trebuie să muşte ca un miel şi nu ca un câine.
  • Prea multă bogăţie prosteşte oamenii.
  • După fructe se cunoaşte pomul.
  • Cine e fals cu unul, poate fi fals cu doi. Există multe lucruri frumoase pline de falsitate.
  • Spre a trăi bine, să le faci pe toate cu chibzuinţă şi măsură.
  • Cei care pe animale nu le îndrăgesc, nici pe oameni nu îi iubesc.
  • Îţi zâmbeşte mieros, dar ţi-o coace-n dos.
  • Înainte de a deschide gura, asigură-te că e conectată la creier.
  • Răul adevărat vine de la falsul bine.
  • Iubeşte pe cel ce te iubeşte şi răspunde celui ce te cheamă.
  • Nu există dragoste aşa cum este prima iubire.
  • Vorbeşte puţin, ascultă mult şi niciodată nu vei greşi.
  • Nici nevasta, nici pânza, nu se aleg la lumina lumânării.
  • După joc, şi regele, şi pionul merg în aceeaşi cutie.
  • Experienţa ţine de o şcoală unde lecţiile costă scump.
  • Cel ce nu ştie să tacă când trebuie, nu ştie nici să vorbească.
  • Dragoste pentru dragoste, dispreţ pentru neomenie.
  • Dragostea nu are raţiune, iar mânia nu dă sfaturi.
  • Calităţile pe care trebuie să le întrunească o căsătorie sunt: bunul simţ, dragostea, armonia gândurilor, frumuseţea, igiena şi economia casnică.
  • Trei lucruri nu se pot uita în lumea aceasta: patria, prietenia şi prima iubire.
  • Cine se scuză, se acuză.
  • Prima treaptă a nebuniei este de a se crede înţelept, a doua este de-a o spune tare, a treia de a nu ţine seama de sfaturi.
  • Omul se cunoaşte în trei împrejurări: la mânie, la bani şi la pahar.
  • Caută să faci binele puţin câte puţin, căci numai aşa vei fi luat în seamă, fiindcă omul e înclinat din fire să uite repede binele ce i se face.
  • Cine merge încet, merge sigur, cine merge sigur, ajunge departe.
  • Nu e ruşine să cazi în noroi; e ruşine să nu vrei să te ridici.
  • Nu a fost niciodată făină fără tărâţe, nici alună fără coajă, nici grâu fără paie, nici om fără defect.
  • În colivie, pasărea cântă nu de bucurie, ci de supărare.
  • În trei feluri se păstreză prietenul: a-l onora în prezenţă, a-l lăuda în absenţă şi a-l ajuta la nevoie.
  • Numără-ţi nopţile cu stele şi nu cu umbre; calculează-ţi viaţa cu zâmbete şi nu cu lacrimi.
  • Numai adevăraţii prieteni îţi spun când faţa îţi este murdară.
  • A citi şi a nu înţelege este asemănător cu a vâna şi a nu prinde.
  • Cine n-are curaj, trebuie să aibă picioare bune.
  • Cartea numai atunci ţi-e prietenă dacă o alinţi.
  • Nu există hoţ mai mare ca o carte rea; ea îţi fură tot timpul.
  • Cinstea şi bunătatea întrec orice frumuseţe.
  • Duşmanul te face să fii înţelept.
  • Nu vei fi iubit dacă te gândeşti numai la persoana ta.

Notă: Am avut o deosebită încântare răsfoind filele înțelepte ale culturii italiene, uimită am fost de tehnica gândirii lor și înțelepciunea profundă găsită printre proverbele des întâlnite. Sper că vă vor fi utile și vouă…..

7edea74d66a43a60e687afcadafa5f69.jpg

Nu mă critica! Cunoaște-mă mai bine!

E mult mai ușor să critici decât să corectezi. Benjamin Disraeli

  Critica, a fost, este și va continua să persiste printre noi. Vom fi criticați indiferent de ce vom face, sau nu vom face. Mai rar sau mai des, cu toții emitem judecăți asupra celor din jur. E o obișnuință care emană un ”virus” negativ asupra gândirii, cugetului și a acțiunilor noastre.

Cu toții am fost martori la diferite critici ca spectatori sau chiar ca personaje principale, e destul de greu să accepți o critică fiind ea chiar constructivă, e  complicat pentru noi să primim cuvinte ce ne scot din zona noastră de confort. Dar să recunoaștem că în prezent critica a luat ”înălțime”, suntem criticați pentru nimicuri, cum ar fi haine, machiaj sau lipsa acestuia, mâncare, comportament, orice și nimic semnificativ. Critici nefondate, critică ce duce la conflicte.

De nenumărate ori am auzit câteva critici ce m-au scos pur și simplu din ”sărite” cum ar fi: ”Nu va merge”, ”stai acolo unde ești că stai bine”, ”ce te-ai îmbrăcat așa”, ”puteai măcar să te rujezi că arăți fără hal”, ” nu vezi că nu te prinde/ nu-ți stă bine”, ”de ce mai visezi, realitatea e așa cum e”, ”unde te grăbești, oricum nu vei reuși”, și încă câte ”perle” am mai auzit, sincer aceste critici ” îți taie creanga de sub picioare” la modul cel mai direct. Cu sinceritate unele dintre critici m-au făcut să mă cred ”urâtă”, unele m-au demoralizat la propriu, până nu am conștientizat că oamenii judecă, și e o obișnuință zilnică cum ar fi masa la prânz, o fi din lipsă de respect sau din motivul invidiei, dar se formează un cerc vicios ce înrăutățește lucrurile, și mai exact relațiile dintre om-om. Cu timpul văd că dispare prietenia sinceră, vorbele dulci spuse fără interes și lingușeală, complimentele ca un salut la o nouă prietenie, și cu părere de rău atitudinile dintre apropiați se răcesc fără remușcări.

Când vine vorba de apropiați ne mai putem da cu părerea, dar ce zicem atunci când cunoaștem unele persoane ocazițional, sau ne inițiem într-o nouă prietenie și suntem abia la început, avem dreptul să critică, putem judeca omul după câteva întâmplări, momente petrecute împreună?……aici e de gândit.

Eu personal consider critica o armă folosită mai mult ca ”duritatea cuvintelor” nu ca o încurajare de a te perfecționa, de multe ori am ajuns la concluzia că oamenii nu știu să facă o critică constructivă și de fapt cuvintele lor fiind frustrante și dezolante.

Am fost criticată, și nu mi-a adus bine, chiar deloc, m-a făcut mai neputincioasă, și mai nefericită, însă am primit și critică care m-a ridicat din neștire. Însă consider că dacă nu mă cunoști suficient de bine, ar fi bine să te abții de la critică. Și aici voi primi încurajări sau critici………….

Și continui să afirm- ”nu mă critica până nu mai cunoscut mai bine!”

Și întradevăr de ce să criticăm, să emitem judecăți unui om pe care îl cunoaștem puțin, de ce? Știm noi oare ce are omul în spatele a ceea ce îți arată, nu știm, cunoști tu oare ce ascunde omul în sufletul lui înainte de a-ți da cu părerea? Nu știi……

M-a surprins un citat recent găsit despre critică (sunt total deacord ce se spune în el): Dacă îi critici pe alţii, în loc să comentezi imparţial comportamentul lor, asta arată că defectele lor lucrează şi în tine. Mai mult, criticându-i pe alţii, sporeşti în tine acele defecte. Ce condamni la alţii va trebui să trăieşti tu însuţi într-o zi. Asta e legea karmică. În acest fel, oamenii învaţă să fie înţelegători cu semenii lor. Paramahansa Yogananda 

De multe ori și eu m-am convins oamenii critică ceea ce cu adevărat se ascunde în ei, de aici reiese că mai bine am lucra la neajunsurile noastre decât să le descoperim pe ale apropiaților, mai bine am corecta gândirea și atitudinile noastre decât să analizăm contribuția altora. Să încercăm să schimbăm în  noi ceea ce vedem nu ”bun” în alții, schimbarea se pornește de la noi înșine. Acționați!

Mai bine ar fi să ne cunoaștem cu bune și defecte pentru a completa uniunea cu sinceritate, respect, să menținem legături de considerație și admirație pentru unicitatea noastră și să nu mai căutăm ”răul” acolo unde nu este, și să ne dăm replici grele unde nu este cazul. Cunoaște-mă mai bine!

Oamenii te judecă în funcţie de propriile lor filtre şi percepţii asupra realităţii. Îţi vorbesc despre „cum eşti tu” însă ei nu te văd pe tine, ci propriile lor preconcepţii, amintiri, judecăţi de valoare. Nu mai permite ca vocile altora să determine cine eşti şi cât valorezi. Nu critica până nu cunoști, și dacă cunoști fii indulgent, prietenos și manifestă respect, admirație pentru incomparabilitatea fiecăruia.

PS:  Nu încerca să trăieşti prin alţii – şi nu le permite nici lor să trăiască prin tine…nu judeca și nu vei fi criticat…………nu pizmui și vei fi apreciat!!!

ae1b6895bd4e3e504100dd8061c3cb20.jpg

 

 

 

Citind-o pe Diana Sorescu. Cartea ”Diana cu vanilie”

Diana Sorescu (1987-2013) blogher, jurnalistă, scriitor. Şi-a construit cu migală cariera, pas cu pas încă de la 12 ani. La 26 de ani, a ajuns redactor-şef adjunct la revista „Unica“,  jurnalismul a fost pasiunea ei încă din copilărie. De-a lungul timpului, ea a lucrat la diferite publicații din presa scrisă sau online precum Tonica, Miresici, dar și în cadrul posturilor Pro Tv și Antena 3. Într-un interviu D.Sorescu subliniază: „Scrisul nu e ceea ce ştiu să fac. E ceea ce sunt“  

Ea era cunoscută de cititori și prieteni drept Diana cu Vanilie, numele sub care scria, cu dârzenie, un blog despre oameni și viață, despre lumea din jurul ei. Și curajoasă fiind în pofida bolii devastatoare a lăsat  în urmă, amintiri, gânduri, dureri. Și prelungiri prin scris, ceea ce știa cel mai bine să facă, să scrie. O continuitate prin ”Diana cu vanilie” (2014) Această carte reunește gândurile împărtășite de Diana cu Vanilie pe blogul ei.

image.jpg

Această carte a fost mereu amânată, deoarece vânam alt tip de lectură încă din anul apariției ei, și ce-i drept vorbind mă așteptam la ceva  siropos, cu gust de vanilie, cu arome dulci de dragoste, pasiune, sincer așa am crezut aflând-i titlul printre multe alte cărți. La fel ca la majoritatea cărților, unii erau pro, alții contra. Și găsind câteva remărci ale cărții, plus durerea din spatele poveștii nu am mai ezitat citirea. Cartea asta e viață, e suflet, e emoție. E tot ce vrei tu să fie. E altfel doar nu ”vanilie”.

Deci cartea în sine este o umplutură dulce- amară a gândurilor Dianei împărtășite pe blogul său înainte de deces. După moartea ei, prietenii ei au decis să tipărească o carte care să cuprindă unele postări ale blogului. Este un omagiu închinat unui suflet curat care nu a reușit în totalitate să se exprime. Din ceea ce am citit am ajuns la concluzia că dacă Diana și-ar fi continuat gândurile ar fi ieșit o lucrare excepțională, astfel văd cartea mai mult ca jurnal de gânduri, emoții și trăiri; dar luată în ansamblu e o carte vie, trăită, înțeleasă, utilă, necesară fiecărui suflet pentru împăcare.

E o carte (de tip jurnal, după părerea mea) ce îmi confirmă încă o dată că  viaţa trebuie trăită, nu conjugată la timpul trecut. Povestea m-a copleșit, mi-a deschis noi întrebări, mi-am pierdut răspunsurile la întrebările proprii, și mi-am atribuit niște stări, m-am pierdut în ea și m-am regăsit. Un amalgam de emoții mi-a provocat citirea.

E o carte( jurnal de gânduri), la care am contemplat, am râs cu poftă, am meditat, am simțit, și asta dă oricărui text o ”cireașă de pe tort” în cazul acestei cărți  ”un miros de vanilie” cu totul special. Dacă Diana ar fi dus scrisul la alt nivel cu siguranță ar fi ajuns să publice un roman superb.

Sincer, nu aș putea zice că recomand cartea în mod special, e o cartea mai mult tip articole adunate într-un caiet, dar cu siguranță oamenii sensibili o vor regăsi printre preferințele sale, eu am citit-o din curiozitate după ce am aflat povestea tristă a autoarei. Nu e o carte de ignorat dar nici una care te-ar lăsa ”cu gura căscată”, e mai mult contemplativă, de meditație și reflexie, gânduri asupra mai multor subiecte abordate.

Fragmente din carte care m-au impresionat: 

„Zâmbește. Ești frumoasă!”

”Frumusețea nu se rezumă la fizic, iar canoanele pe care ni le impun designerii, stiliștii, media sunt o porcărie. Nici măcar ei nu le respectă!”

”Sănătatea e cea mai importantă. Și nu e clișeu.”

”Am învățat că dragostea nu se povestește, se trăiește.”

”Nu scriu pentru femei. Nici pentru bărbați. Scriu pentru suflete.”

”Ești o sumă. Suma alegerilor tale.”

”Mie nu mi-e ciudă că-s eu supărat, mie mi-i ciudă că-s alții fericiți.”

”Așadar nu cred în prietenie. Cred în dragoste.”

”Moldovencele de la Chișinău, sunt date-n mamele lor. Se pricep la toate. Și dacă nu se pricep se bagă. Mama voastră de zeițe tupeiste, cum v-a înzestrat Natura cu toate calitățile!”

”Femeia nu e în stare să mențină o relație de prietenie adevărată. Pentru că nu știe să fie loială, dedicată și sinceră. D-aia prieetena mea cea mai bună e un bărbat.”

”Suntem niște singuri triști.”

”Imperfecțiunile sunt acelea care ne fac cu adevărat superbe.”

”Să realizăm că răutatea se naște din durere.”

”Dragostea e ca o ciocolată. Arată mereu minunat. Uneori e sublimă și îți delectează viața, alteori te bagă în spital cu toxiinfecție sentimentală.”

”Iubirea e simplă. Noi ne batem joc de ea și-o transformăm în afacere.”

Notă: Cartea poartă cu ea tipajul de suflet pentru suflete. Este scrisă din inimă pentru inimă. Cu drag pentru cititori.

”Diana Sorescu n-a murit. Ea trăiește în biografii neterminate.” Prof. Ștefania Constantinescu

  

 

 

 

Ești astăzi aici!

Sunt mai de preţ decât stelele, deoarece eu ştiu că ele sunt acolo sus, în timp ce ele nu ştiu că eu sunt aici jos.

 William Temple

Ieri, astăzi, mâine…….astăzi, mâine,…. astăzi…..aici….acum!

   A fost un ”astăzi”, avem acum un astăzi, aici, pentru a face mai bine, pentru a descoperi, pentru a uimi, a iubi, a trăi, astăzi mai mult ca niciodată. ”Astăzi” are puterea de a schimba, de a motiva, de a aranja viața, emoțiile și credințele, astăzi mai bine ca oricând!

Ești astăzi aici!!!  Și vreau să știi, că nu îți poți alege un alt trecut, nu poți da timpul înapoi, nu poți schimba amintirile plăcute și mai puțin frumoase, și nimic din ce ai trăit până acum. Nu poți! Dar cu siguranță poți să-ți croiești un nou viitor schimbând astăzi ceea ce nu ai reușit în trecut. Poți, și chiar e necesar!

Ești astăzi aici!!! Și vreau să cunoști că ești important/ă, deci, decide din acest moment că n-o să mai permiți ca trecutul să te definească, poți alege să fii oricine vrei să fii. Și sunt sigură că oricine poate să lupte pentru destinul său, chiar oricine, indiferent de grele încercări, fiecare putem alege încotro să mergem și să visăm. Atunci luptă pentru astăzi! Doar singuri suntem în stare să ne creăm un prezent și un viitor pe măsura așteptărilor noastre.

Ești astăzi aici!!! Doar astăzi, trăiește clipa, momentul, oportunitățile date! Mai apăsat atinge-ți succesele, fii mai curios/curioasă ca niciodată, află, descoperă, uimește-te pe tine însuți, deoarece natura, viața, oamenii sunt noi cu fiecare încercare a ta de a-i descoperi. Pătrunde în tainele omenirii, dezleagă misterele vieții și existenței tale, fii unic astăzi, și fă asta în fiecare zi. Renaște, simte, trăiește!

Ești astăzi aici!!! Și nu te mai compara. Și nu încerca să copiezi. Fii tu- astăzi mai mult ca ieri și mai dornic ca mâine. Doar fii!!! Astăzi pentru tine, mâine într-u viitor.

Ești astăzi aici!!! Și încetează să te mai victimizezi. Nu ești vinovat/ă pentru problemele lumii. Încetează să simți vină, furie, tristețe și gânduri grele, viața are multe de oferi, ție îți rămâne doar să primești darurile ce te înconjoară. Acceptă-le!

Ești astăzi aici!!! Simte gustul vieții! Zâmbește! Și pur și simplu trăiește pentru astăzi de azi și astăzi de mâine, doar fii așa cum ești! Primește totul de la viață! Unele vor fi ca lecții înțelepte altele ca mană cerească.

Ești astăzi aici!!! Pentru a schimba lumea sau pe tine însuți. Ești aici pentru a te bucura sau a învăța. Ești aici pentru a mulțumi celor dragi că ”ești”, un dar oferit de la cel de sus pentru a da viața în noi și pentru a da viață. Ești astăzi….mai mult ca oricând un continuitor, o prelungire, un modelator, un făuritor, și pur și simplu un om al vieții, al existenței, deci- să fii, astăzi mai mult ca niciodată, aici și acum, prezent și la datorie, o însărcinare acordată ție, zi de zi, cu fiecare clipă. Să fii!

Vorbe din suflet, emoții fugare, gânduri de viață, vorbe pentru suflete…………

18221635_1366891360058586_8407472616546786396_n.jpg

 

 

Citindu-l pe Nicolae Dabija. Cartea ”Tema pentru acasă”

   Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948 în satul Bişcotari, astăzi Codreni, raionul Cimişlia. În 1972, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova. În 1975, a debutat cu volumul „Ochiul al treilea”, urmat de cărţile de versuri: „Apă neîncepută”, „Zugravul anonim”, „Aripă sub cămaşă”, „Lacrima care vede”, „Oul de piatră”, „Cerul lăuntric”, „Tăceri asurzitoare” ş.a. Este laureat al unor prestigioase festivaluri internaţionale de poezie, precum şi al Premiului Academiei Române.

Romanul scriitorului Nicolae Dabija „Tema pentru acasă”, care a cunoscut opt ediții cu un tiraj total de 60 000 de exemplare, ceea ce constituie un record pentru o carte de proză românească, tradus în mai multe limbi și apreciat în Franța cu prestigiosul Premiu „Prix de l’ Autre Edition”, a apărut recent și în Statele Unite ale Americii. În anul 2010 – Academia Internațională „M. Eminescu” îi acordă „Premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului” pentru romanul „Tema pentru acasă”

bestseller_books_21_3_2017_16_42_48_629.jpg

Sunt cărți ce le citești și nu le cuprinzi cu sufletul din diverse motive, poate din motiv că nu ți-au atins coarde sensibile, poate că nu ți-au transmis un mesaj emoțional, sau au fost prea grele de digerat sau complicare, însă sunt cărți ce te înlănțuie, te prind, te acaparează, cărți ce luate odată în mână nu mai pot fi lăsate, cărți ce au o sensibilitate aparte. Deci, cartea Tema pentru acasă– la care voi încerca să dau o scurtă descriere, roman ce include, sensibilitatea vieții grele, școlarizarea, devotamentul, demnitatea, iubirea, implicând ”o temă pentru acasă”, o însărcinare la mai mult.

Subiectul cărții începe cronologic în vremea din anii 40, an care are o însemnătate dureroasă pentru noi, abordând pe parcursul  romanului dragostea într-o manieră aparte și tematica deportărilor din Basarabia. Sensibilitatea anilor ”aceia” au atins note de suferință.

Maria Răzeșu, elevă și profesorul de literatură Mihai Ulmu sunt personajele principale ale romanului, personaje între care se naște o iubire curată. Maria se îndrăgostise de profesor din prima zi când l-a văzut, pe când pentru el,  ea era doar eleva sa cea mai bună. Totul pornește de la o temă pentru acasă.

La  școala din Poina, profesorul de litertura română e învinuit de noile autorități de schimbarea portretului lui Stalin cu cel al lui Eminescu. După un simplu proces, Mihai Ulmu, „dușmanul poporului”, ajunge în gulg. Relația dintre cei doi în timpul Gulagului se arată a fi una adevărată, puternică și pură!

“Maria Răzeșu nu știa unde pleacă și ce o așteaptă la capătul acelui drum lung. Știa doar că trebuie să-și urmeze o chemare a inimii pe care o identifica cu însuși destinul ei. „

Maria, îl ajută să evadeze, dar și să-și dea seama de dragostea lor. O săptămână le-a trebuit soldaților ca să-i găsescă, șapte zile au fost de ajuns ca Mihai și Maria să se regăsescă. Nici calvarul temnițelor, nici încercările grele ale destinului nu a avut nesațul de a-i despărți. Și încă o dată m-am convins că iubirea învinge totul.  Dragostea răzbate printre gratii, distruge țepi, eliberează sufletul, înaripează, doar dragostea poate face minuni.

Toate celea din jur- taiga, cer, stejar, scorbură, nori, soare, stâncă, ape, văi, creste – dispăruseră parcă. Și doar ei doi mai rămăseseră pe lume, contopiți într-un singur sărut.”

  Mihai Ulmu și Maria Răzeșu sunt personaje valabile pentru întreaga umanitate. O amintire la ce a fost și ce este nevoie să prețuim în prezent. Personalități ce devin modele de comportament, iar frumusețea lor sufletească poate modela întreaga lume. “Ființele lor se amestecară: el era ea, ea era el, iar lumea erau ei.”

“Iubirea ce-o port face să mă simt liber chiar și închis.”

Și totuși cât îi trebuie omului pentru fericire, oare cât, oare ce? Și întradevăr cât de puţin îi trebuie unui om pentru a fi fericit. Câteodată acesta nu are nevoie decât de un alt om şi întreg universul e întruchipat de acel celălalt.”

„Unde nu există dragoste, puneți dragoste și veți găsi dragoste.”

Este o carte cu multe urcușuri și coborâșuri, sarcificiile Mariei, deznodământuri grele, cruda realitate, nedreapta istorie și lacrimi amorțite pe obraz…….un greu. Concluzionând aici aș vrea doar să adaug că uneori dragostea sparge tipare și necesită jertfe. Poate vă va face să prețuiți mai mult persoanele de lângă voi.       Tema pentru acasă ” A fi om e o artă sau un destin?” a trezit cîte o întrebare în fiecare dintre noi. Meditați. Chibzuiți. Prețuiți.

Unele dintre recenziile acestei cărți ce vă vor motiva să o îndrăgiți mai mult:

  • „Nicolae Dabija găsește uneltele literare potrivite ca să poată schimba bezna în lumină. Scenele sunt foarte expresive. Romanul este o carte a îndrăznelii celei mai nobile, a luptei duse contra tuturor nedreptăților lumii. Autorul ne învață cum să înfruntăm legile forțelor brune sau roșii și cum să ne păstrăm demnitatea chiar și atunci când suntem îngenuncheați.” – Jean-Paul Gavard-Perret, poet și critic literar francez
  • ”Romanul „Tema pentru acasă” se poate număra printre cele mai sesizante şi mai fascinante creaţii ale literaturii de dragoste, în care autorul dezvăluie lupta cu destinul într-o înfruntare inegală.” – Mihai Sultana Vicol, poet și jurnalist român
  • „Romanul este un eveniment cu totul remarcabil în beletristica românească. E o strigare apolinică şi divină la ceruri, o istorie a tragicei noastre izgoniri din Grădina Domnului.” -Anatol Codru, scriitor academician
  • Povestea tragică a basarabeanului Nicolae Dabija este cartea de căpătâi a pestetotlocului şi a pestetoatetimpurile pătimirii noastre. O citeşti şi lacrima ţi se face de piatră. O citeşti şi te cutremuri”, afirmă, entuziasmat -Anatol Codru, scriitor academician

Notă: Romanul „Tema pentru acasă”  este o carte care trebuie să fie în biblioteca ta!