Sărbătorindu-l pe Mihai Eminescu!

    Mihai Eminescu (Mihail Eminovici; născut în data de 15 ianuarie 1850 la Botoșani, Moldova – decedat în 15 iunie 1889, București, România); îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu o adâncă nostalgie în poezia de mai târziu („Fiind băiat…” sau „O, rămîi„).

  Mihai Eminescu a fost poet, prozator, și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică.


În „Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa
-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale„. 

Astăzi, 15 ianuarie, se împlinesc 168 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu. An în care încă o dată ne amintim de frumoasele realizări ale autorului, care a uimit: prin ”Luceafărul”, prin ”Adio”, prin ”Atât de fragedă…”, prin minunata poezie ”De-or trece anii…”, și încă câte mai are poetul ca ”hrană” sufletului…..

Mereu am apreciat din opera poetului poezia ”Glossa”, Mi-a fost foarte aproape sufletului, prin simplitate și sens adânc……

****

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

****

Apoi urmată de poezia ” Sara pe deal”, poezie probabil învățată de orice școlar, îmi trezește amintirea anilor fără griji și voioșie…..

****

Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.

Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.

****

Apoi poemul ” Trecut-au anii….”, ce tristeți ascunde, ce melancolie a anilor ce trec….cum doar Eminescu poate să le descrie…

****

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri –
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!

****

Aș mai dori să adaug câteva rânduri admirative închinate lui M. Eminescu transmise de diferiți autori și critici literari:

  • Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă. Mircea Eliade
  • Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea că dacă mai trăia, sănătos, încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat, fără putință de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii. […] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasă a sufletului daco-roman cu cultură occidentală. Garabet Ibrăileanu
  • L-am idolatrizat întotdeauna pe Eminescu și dacă n-am comentat niciodată opera lui este pentru că viziunea lui despre lume îmi este foarte, apropiată. Tot ce este negativ în el, tot ce este spaima în lume, eu în el o regăsesc. Nimic nu te paralizează în așa măsură pe cât afinitatea întemeiată pe admirațieEmil Cioran
  •  Dar ca și folclorul nostru, Eminescu este un fenomen originar. Constantin Noica
  • Eminescu depășește nu numai raza romantică, ci și toate celelalte antecedente cunoscute; într-adevăr, el ne apare drept unul din cei mai mari poeți ai categoriei departelui din întreaga literatură universală. Edgar Papu
  • Niciodată nu s-a văzut la noi un temperament de artist completat de-o cultură așa de vastă și de o originalitate atât de marcantă. În poezia noastră dulceagă și destul de ofticoasă, versul lui Eminescu se detașează într-un relief izbitor. Simți îndată că ai de-a face c-un reformator … E o necunoscută vibrare de gândire și de sentiment. Altă limbă, altă viață, cuvintele au suflet, culoare, formă, fiecare epitet e o explozie de lumină. Ce vigoare extraordinară și ce frumuseți ritmice, neatinse încă până la el! Alexandru Vlahuța

mihai-eminescu.jpg

 

 

 

4 gânduri despre „Sărbătorindu-l pe Mihai Eminescu!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s