Lauda de sine. Povestea boierului.

Lauda este una dintre cele mai teribile păcate pe care le poate avea omul. Omul lăudăros este întotdeauna cu o aură de atotștiutor, mereu cu aere de înaltă clasă și nu întotdeauna inspiră încredere. Am întâlnit recent o istorioară ce nu puteam să nu o împart cu voi. Lectură plăcută!

„Cel ce s-a născut înţelept poartă bogăţia cu el. ” ( Sfânta Scriptură )

  Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:

Vezi tu livada de pe deal? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele.

Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

Dar acela? L-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer.

Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu – a mai spus ţăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.

Notă: Morala constă în faptul că pe cât de lăudăros era boierul pe atât era de mărginit la minte și la suflet, bogăția nu se măsoară în avuțiile pământești, adevărata bogăție e ceea ce ai în suflet, în libertățile pe care le deții, în înțelepciunea pe care o porți oriunde mergi.

4 gânduri despre „Lauda de sine. Povestea boierului.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s