Ce am învățat când am iubit….

„Când te dăruiești, primești mai mult decât dai. Căci nu erai nimic și începi să te împlinești.” — Antoine de Saint-Exupery

  Vorbesc și scriu despre orice, cuvintele parcă vin din ”transa” inimii mele, de acolo din lăuntrul meu dictează direcția minții. De acolo vin emoțiile mele, trăirile și regretele. Însă iubirea pentru mine e o temă aparte, un motiv ar fi că prea mulți au definit-o în fel și chip, un alt motiv ar fi că nu pot întotdeauna să-mi descriu emoțiile atât cât aș dori, din tot plinul pe care-l am. Citind atâtea despre această frumoasă trăire ”dragostea”, întotdeauna am fost de părere că totuși nu a fost deajuns, că s-a omis ceea ce e cel mai important, ”ingredientul secret”, pe care-l simțim dar nu putem până la capăt să-l definim.

  „Dragostea e ca pojarul. Toți trebuie să trecem prin ea.” — Jerome K. Jerome

  Cu toţii avem sau am avut iubit(ă) şi orice relaţie ne învaţă ceva indiferent de direcția drumului nostru. Greşim, ne formăm, suferim uneori şi tragem concluziile în urma a ce a fost și ce urmează să fie. Ideea este că, dacă stai să studiezi serios problema, mereu rămâi cu ceva din experienţele astea. Mereu!

Ce am învățat când am iubit….și la ce concluzii am ajuns în urma acestor experiențe… Mai întotdeauna mă conduc de principiul personal de a fi întotdeauna cu un pas înainte, mai exact să fac anticipări și deduceri rezonabile, uneori se primește alteori nu, și întotdeauna dintr-un ”eșec” iau lecții, și le consider extrem de prețioase; cred că consecințele îmi aparțin.

Am învățat pe parcursul anilor că dragostea își are prețul ei, unii sunt dispuși să-l plătească, alții nu. Unii dau din plin, alții umblă cu împrumutul.

Și sincer, credeam că iubirea schimbă tot, în mod pozitiv, firește. Fluturi în stomac. Poate uneori, sau poate nu….de la caz la caz……

Am învățat că dragostea poate să-ți dea aripi, dar uneori poate să scoată ce-i mai rău și urât din adâncurile sufletului noastru. A-ți zice, cum așa?, păi de fapt printre lucrurile bune ale dragostei apare teama de a nu pierde persoana dragă, anxietatea timpului petrecut înafara relației, așteptările de la partener, nemulțumirile, etc,.

De cele mai multe ori credem că venirea unei persoane în viața noastră e egală cu izbăvirea de stările singuratice, sau că ar fi un fel de vindecare de anxietate, de plictis, de melancolie, credem că totul se sfârșește și totodată începe altceva mult mai perfect….mda, poate, după mine e mult mai complicat. Da, e adevărat se sfârșește un capitol și începe altul, și în care dacă ești un bun jucător ți se va da dreptul să mergi mai departe. Dar cine îți oferă instrucțiuni de viață oare?  Și câte nu știm? Și câte mai avem de învățat…..

Și totuși ce am învățat când am iubit….Albert Camus a învățat că „Să dăruiești totul, să sacrifici totul fără speranță de răsplată: asta înseamnă iubire.”Robert Browning susține că dacă „Îndepărtați iubirea, pământul nostru va deveni un mormânt.”, iar  Richard Wurmbrand explică că „Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecată cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit.” Și în urma la toate gândurile marilor poeți, și iubitori ai frumosului  sunt lecții ale vieții trăite în iubire sau în absența acesteia. Sunt îndemnuri, ode ale sentimentului de iubire, atașament cum îl consideră unii, al intimității cum cred alții, spuneții cum doriți, esența este aceeași, iubim, trăim și învățăm câte ceva din fiecare clipă experimentată cu această trăire.

Ce am învățat când am iubit…. că empatia, acceptarea, înțelegerea, gestionarea conflictelor și a diferențelor, gesturile frumoase și vorbele dulci vin oare de la sine, dintr-un misterios colțișor care se autoalimentează mereu și mereu, nu, ele vin din sentimentele noastre suprapuse cu iubire, cu simpatie, cu atracție. Iubirea este o axiomă unanim acceptată. Involuntar. Fără piedici. Fără bariere.Și se suplinește pe zi ce trece.

  Ce am învățat când am iubit….că totul se împarte la doi, bagajul cu durerile vieții, din anterioarele relații, familia, greul pe suflet, stima și încrederea în sine scăzută, dependența emoțională, fricile, asta ca să nu mai vorbesc de tulburări de personalitate, gelozie sau alte aspecte ce fac declinele din relații să pară finaluri, cu toate vii și le împarți fără să vrei partenerului. Și lupți pentru iubirea ta! În fiecare zi.

  Ce am învățat când am iubit….că avem defecte, cu toții, fără excepții, sau le primești sau rămâi singur. Totul e despre tine, despre el, despre noi toți. Despre acceptare, ignorare sau echilibru și comunicare.

  Ce am învățat când am iubit….totul are la bază sintagma ”a sta de vorbă”, dacă comunicare nu e -nimic nu e….dacă sunt barajele de comunicare atunci totul e egal cu zero, consider că o relație eficientă este doar atunci când cei doi parteneri au o comunicare eficace.

  Ce am învățat când am iubit….că nemulțumirea e un cuțit cu două tăișuri, pe care parte nu ai alege tot-una te tai. Vorba ceea- dacă cauți ceartă din nimic o vei găsi, dacă ai început a găsi lacune înseamnă că nu mergi pe drumul cel bun. Nemulțumirea e un flagel. Partenerul nu e bun, jobul nu e bun, părinți nu sunt buni, viața este grea…în schimb, ”iarba vecinului e mai verde”, aduce bani mai mulți, arată mai nuștiu cum….etc. Nemulțumiri, reproșuri, decizii greșite!

  Ce am învățat când am iubit….nu critica partenerul, aflăi povestea, încurajează. Fără a-i afla celuilalt problemele vieții, trăirile, emoțiile, nu acționa din impuls agresiv, învață să-l descoperi, doar așa se construiesc relații durabile. Relațiile sănătoase, împlinitoare, au la bază prietenia, camaraderia, cunoașterea celuilat dincolo de culoarea și cartea preferată.

  Ce am învățat când am iubit….nu lăsa cearta de azi pe mâine, nu lăsa resentimentele să se adune, deoarece vor deveni distrugătoare. Relația se încheie în momentul în care îl vezi pe celălalt ca fiind dușmanul tău, partenerul tău de luptă. Nu e cea mai deșteaptă alegere. Nimeni nu intră într-o relație ca dușman și nu trebuie să ne prefacem a fi inamicul persoanei noastre dragi. Cu alte cuvinte, nu-ți leza relația doar din stimuli de autoapărare, cel care iubește nu vine la înfruntare.

 Ce am învățat când am iubit….că iubirea e mai presus de orice, „Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că nu e nimic mai artistic decât iubirea.” — Vincent van Gogh

Nu iubirea e artistică ci e artistul care desenează totul în armonia iubirii, sau dezastrele iubirii, sau patima iubirii, sau deznodămintele iubirii, sau lacrimile iubirii, sau zâmbetele iubirii, sau…..totul în iubire………..Cred în iubire și în relații împlinite, pentru că asta simt, pentru că asta trăiesc acum aici, mai mult ca niciodată, și mai intens decât mi-aș fi putut imagina! Cu specificația că iubirea înseamnă muncă de autocunoaștere, compatibilitate intelectuală, sexuală, spirituală și fizică, toate acestea construite pe o bază a valorilor și principiilor comune, care înseamnă toată umplutura unei relații eficiente, de durată și care își clădește un viitor. Cursul vieții e stabilit de îndemnurile iubirii!

„Oamenii care se iubesc unii pe alţii profund şi adevărat sunt cei mai fericiţi oameni din lume.” — Maica Tereza

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s