Trebuie să mă ridic!

O să urc, o să cad, o să pic, mă ridic!

  Astăzi sunt mai puțin tristă decât ieri, și totuși am rămas așa cum sunt și poate mâine voi fi mai fericită decât azi. Și totuși păstrez acel impuls pentru a fi plină de viață, de carizmă și hotărâre, pentru că vorbesc, privesc, ascult și mă gândesc cât am fost de fericită pentru momentul decisiv de a mă ridica de jos și a merge cu pași  grăbiți înainte, și doar înainte!

Au fost clipe în care mi-am șters lacrimile, am strâns din dinți și am decis că trebuie să mă ridic, trebuie să merg înainte, trebuie să-mi văd de drum, trebuie să fiu mai puternică pentru că totul depinde de mine. Și de nimeni altcineva. Cu capul sus!

Nimeni nu mă va lua de mână pentru a mă ridica, nimeni nu-mi va bate la ușă și-mi va rezolva problemele, nimeni nu mă va salva de eșecuri, bârfe, alegeri proaste, opțiuni greșite, nimeni.

N-o să renunț nici măcar o fracțiune de secundă, fiindcă întotdeauna pierzi dacă renunți la luptă, dacă te dai bătut pierzi și ce ai acumulat până acum. Înfrângerea nu ar trebui sa fie niciodată o sursa de descurajare ci mai degrabă o proaspătă stimulare la ceva nou, un punct de vedere ce nu l-ai văzut până acum.

Depinde de mine. Absolut tot depinde de mine. Deoarece viața nu este o enigmă ce trebuie dezlegată, ci o realitate care trebuie trăită, la intensitate, din toată inima și cu zâmbetul pe buze, cu gânduri bune, cu relaționări suplinitorii, viața merită trăită frumos!

  Și neapărat trebuie să fiu un om cu suflet curat, cu gânduri pozitive- dar trebuie să mă feresc de minciunile celorlalți și să nu intru în jocul celor cu rea intenție. Trebuie să ajut când pot și cum pot, dar trebuie să mă feresc de cei care vor profita din intenția mea de a face bine. Trebuie să fiu puternică dar trebuie să mă feresc de cei care aruncă vorbe pe vânt, vorbe ce mă vor demoraliza, trebuie să urmăresc scopurile oamenilor. Trebuie să-mi iubesc apropiații, prietenii dar trebuie să mă feresc de cei care îmi vor răul, deoarece omul este întotdeauna periculos. Dacă nu prin răutatea lui atunci prin prostia lui. Trebuie să avem mare grijă!

Trebuie să mă iubesc, să mă apăr, să am încredere în ceea ce sunt! Cred că fiecare om are partea sa de bunătate și frumusețe, din care poate dărui și altora.

Trebuie să-mi dau frâu liber, să fiu așa cum sunt, să prețuiesc ceea ce pot fi! Trebuie să mă ridic, pentru a-mi revendica valoarea mea adevărată, fiecare om o are, doar trebuie să se redescopere!!!

Mă simt fericit ori de câte ori reuşesc să mă ridic deasupra unui obstacol.

 Ludwig van Beethoven

 

Pledoarie pentru viaţă lungă de Ovidiu Bojor

  Ovidiu Bojor (1 noiembrie 1924, Reghin) este un academician și fitoterapeut român, membru al Academiei de Științe Medicale. Ovidiu Bojor este un renumit farmacist și deopotrivă fondator al fitoterapiei moderne în România. Are la bază câteva articole, cercetări și cărți pe care eu personal le-am considerat destul de motivante (”Pledoarie pentru viaţă lungă”, publicații în revista Formula AS).

Am adunat o serie de citate ce le-am sustras din filele inspirative ale lui Ovidiu Bojor, și pe care le-am considerat destul de impunătoare și suficient de argumentative pentru a fi date mai departe…..

  • Să ne închipuim că viaţa este o oglindă în faţa căreia suntem şi ne privim: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră; dacă ne crispăm şi ne schimonosim figura, grimasa se întoarce tot asupra noastră.
  • Nu te îndepărta de natură! Nesocotirea conceptelor de bază ale celor zece porunci înseamnă îndepărtarea creaţie de Creator.
  • Inactivitatea este primul pas spre mormânt.
  • Lipiţi-vă de oameni bogaţi spiritual!
  • Speranţa se află în iubire şi în bună înţelegere între oameni.
  • Dormiţi cu fereastra întredeschisă atâta timp cât sezonul vă permite.
  • În mod obişnuit nu folosim decât 25-30% din capacitatea creierului nostru. Prin educaţie şi meditaţie, putem folosi mai mult din această capacitate.
  • Ideal ar fi să putem respecta cele trei opturi dintr-o zi: 8 ore de activitate, 8 ore de odihnă activă (sport, plimbări, lectură, muzică etc.) şi 8 ore de somn.
  • Dacă am încerca să definim, sub aspect ştiinţific, tehnic şi spiritual, epoca în care trăim, am ajunge la o concluzie pesimistă: este epoca marilor cuceriri ştiinţifice, tehnice şi utilitare, dar, în acelaşi timp, trăim într-o epocă a „pietrei necioplite” a evoluţiei spirituale.
  • Efortul depus în viaţa asta nu ne coboară, ne face mai puternici, ne purifică, ne ajută să găsim în noi resurse continue, să devenim mai buni, mai creativi.
  • Avem liberul arbitru, să alegem ce ne place mai mult în viaţă. Acolo vom da randament maxim. Munca era în trecut un lucru neplăcut. Nu! Prin plăcerea de a munci câştigi viaţa ta şi a celor din jur.
  • Echilibrul interior înseamnă stabilirea unei armonii între creier, sentiment şi reproducere şi alimentaţie. Acest echilibru se asociază cu dragostea celor din jur.
  • Starea de bine depinde de forul interior al fiecărei persoane. Vestea bună este că acest for interior se poate autoeduca şi schimba, dacă există bunăvoinţă. Iar schimbarea forului interior este un lucru mare.

  • Cel mai important lucru este să nu faci din excepţie o regulă de viaţă.
  • Când legătura spirituală e puternică, nici distanţa nu te poate îndepărta.
  • Nu-ţi schimba brusc modul de viaţă! Se pot produce dereglări cu repercusiuni majore asupra organismului.
  • Primăvara şi vara reprezintă anotimpuri de dezvoltare maximă, iar toamna şi iarna sunt ideale pentru odihnă, pentru recuperare şi reflecţie.
  • În toată istoria civilizaţiilor, oamenii nu au avansat prin gloată, prin turmă, ci prin unicitate, prin singularitate.
  • Atâta timp cât predomină forţa, selecţia artificială, ura, răzbunarea, atentatele la viaţa celor fără de apărare, conflictele între popoare în numele religiei sau al convingerilor politice, evoluţia noastră spiriruală va stagna.

 Notă: Într-un interviu acordat revistei Formula-AS Ovidiu Bojor susține- „Eu nu concep noțiunea de bătrânețe. Sunt veșnic tânăr!”

Citind-o pe Lisa Dale. Cartea ”Magia dragostei”

  Lisa Dale a crescut într-un sătuc la nord-vest de New Jersey, apoi a urmat McDaniel College din Westminster, Maryland. A lucrat pentru scurt timp într-o editură înainte de a se întoarce la școală pentru a obține un MFA în ficțiune la Fairleigh Dickinson University. Candidată pentru Best New American Voices și Premiul Pushcart, publică în mai multe reviste literare, cum ar fi The Writer, Fourth Genre, Flyway, Fugue, Sou’wester, The Southeast Review, The MacGuffin, Many Mountains Moving și altele. Autoare a câtorva cărți care a surprins prin simplitate cât și prin realismul existențional. Una dintre ele am răsfoit-o și eu ”Magia dragostei”, o inspirație de iarnă cu aromă de romantism feeric.

lisa-dale-magia-dragostei_8367808.jpg

Uneori magia dragostei te cuprinde atunci când te aștepți cel mai puțin…

Am să descriu în câteva rânduri succinte narațiunea romantică a acestei frumoase cărți……

Deci, autoarea ne prezintă o poveste de dragoste trecută prin ani de decline și grele încercări, ale emoțiilor ascunse, ale iubirii neîmpărtășite, ale fricii de a pierde prietenia, etc…având ca personaje principale pe Lana Biel și Eli Ward. Eli a fost mereu alături de Lana – prietenia lor durează de zece ani și doar o singură dată, în colegiu, au trecut granița care desparte prietenia de dragoste, într-o noapte magică, pe care nici unul din ei nu a putut să o uite. Dragoste ce-i macină în tăcere….

”Era frumoasă, orice bărbat putea să-și dea seama de lucrul ăsta dar avea ceva mai presus de frumusețe, care nu-l lăsa, să-și dezlipească privirea de la ea. Era ea, Lana. Fericirea pură de a sta aici, alături de ea.”

În pofida atracției dintre ei, Lana și-a înfrânat sentimentele sau mai bine spus și le reneagă, încearcă de nenumărate ori să constuiască relații care într-un final eșuiază; însă totul nu poate fi chiar atât de ușor, acum ea are un secret pe care îi e teamă să îl împărtășească apropiaților, e greu să se descurce.

O carte despre lupta împotriva iubirii adevărate, lupta împotriva propriilor dorințe. A încăpățânării din partea Lanei și a lipsei de curaj din partea lui Eli.

”Pe cerul senin de deasupra, o stea căzătoare își făcea drumul în jos, lăsând în urmă o dâră de alb, iar inima lui își puse dorința cu mult înainte ca mintea lui să o conștientizeze. I se părea un semn bun.”

Pe măsură ce iarna cuprinde ținuturile din Vermont și Crăciunul se apropie, Eli și Lana primesc șansa să trăiască o aventură mai profundă decât ar fi visat vreodată… o iubire care poate dura pentru totdeauna, dar vor avea ei oare puterea de a o păstra?

”Cu cinci ani în urmă, nici măcar nu s-ar fi gândit la un  astfel de moment ca la un viitor care să-i aducă fericirea. Și totuși, era fericită. Dacă florile de câmp ca aceea preziceau ceva, atunci acel ceva era doar că fericirea îi era la îndemână și, totuși, dincolo de ea.”

Critici literare:

  •  “ O poveste de dragoste cum fiecare și-ar dori să trăiască. Lisa Dale reușește să cucerească la fiecare pagină și, deși ai vrea să afli deznodământul, regreți că astfel ajungi la finalul unui excelent roman . ” – Romantic Times Book Reviews
  • „Un minunat factor WOW … vă duce într-o plimbare emoțională” –Mary Gramlich, “The Reading Reviewer”
  • “Riveting…lots of humor, passion, and thoroughly entertaining.” –Romance Junkies
  • “A nail-biter and a heart-stopper” –RomanceReaderAtHeart.com
  • ” O poveste încântătoare, romantică „ –Smexybooks.blogspot.com

  Notă: Lisa Dale chiar a reușit cumva să îmbine dragostea, prietenia și misterul în cartea aceasta. O cartea tristă, emoționantă și romantică. Dar, ”mi-a displăcut” scepticizmul vizavi de noile încercări ale eroilor principali, le-a lipsit imboldul că ar fi putut merge mai departe, că le-ar fi reușit dacă măcar încercau; dar astfel cartea și-a păstrat cititorii cu sufletul la gură și emoțiile la intensitate, prin iubirea aceasta tulburătoare. În concluzie, dacă sunteți cititori înfocați de romane de dragoste, trebuie neaparat să citiți această carte!

Cartea!

 Cartea

 

Frumos când cântă păsări,

Frumos când ciripesc….

Frumos lucește soarele,

Frumos, și te gândești……

Frumos când pleacă scrisuri,

Frumos când te privesc,

Frumos mă uit prin versuri….

Frumos eu te citesc.

Frumos când ascult glasuri,

Ce-ți răsfoiesc în file,

Frumos îți cântă slăvile,

Al creației iubire.

Frumos îți spun vocile,

Ai veșnicei credințe,

Frumos îmi spune inima

Al gândului și minții….

Frumoasă dai lumină, 

Împrăștiindu-ți visul,

Frumoasă și divină 

Ne dai nouă silință.

Frumoasă ești mândrie,

Frumoasă ești meleag,

 Să ne mândrim o viață,

Să te cinstim un veac.

Autor: Apostol Cristina

Versuri-2010

Lauda de sine. Povestea boierului.

Lauda este una dintre cele mai teribile păcate pe care le poate avea omul. Omul lăudăros este întotdeauna cu o aură de atotștiutor, mereu cu aere de înaltă clasă și nu întotdeauna inspiră încredere. Am întâlnit recent o istorioară ce nu puteam să nu o împart cu voi. Lectură plăcută!

„Cel ce s-a născut înţelept poartă bogăţia cu el. ” ( Sfânta Scriptură )

  Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:

Vezi tu livada de pe deal? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele.

Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

Dar acela? L-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer.

Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu – a mai spus ţăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.

Notă: Morala constă în faptul că pe cât de lăudăros era boierul pe atât era de mărginit la minte și la suflet, bogăția nu se măsoară în avuțiile pământești, adevărata bogăție e ceea ce ai în suflet, în libertățile pe care le deții, în înțelepciunea pe care o porți oriunde mergi.

12 Cele mai frumoase proverbe adunate din întreaga lume.

12 Cele mai frumoase proverbe adunate din întreaga lume care cuprind în ele o mulțime de subtexte cu o înțelepciune de nedescris…..

Aceste proverbe adunate din întreaga lume minunată dezvăluie lecții importante și adevăruri universale pentru noi toți. Vă propun să citiți câteva dintre cele mai frumoase și pline de înțeles proverbe pe care le-am cules din culturile lumii și să reflectați la semnificațiile lor. O vorbă bună este oricând binevenită!

1.” Nu vinde soarele ca să cumperi o lumânare.” – proverb evreiesc

Aici reiese că uneori ”dăm pasărea din mână pe cea de pe gard!”sau mai bine zis tindem mereu să dorim ce nu este al nostru, sau ar mai fi că nu prețuim ceea ce deținem și nu dăm valoare a ceea ce avem cu adevărat.

2.  „Adevărul este mai valoros dacă îți ia câțiva ani până când îl găsești” – proverb francez

Această lecție, ne subliniază ideea că înțelepciunea se formează pe parcursul anilor prin acțiuni și experiențe și totul se valorifică cu vârsta.

3. „Nu e rușine să nu știi, e rușinos să nu întrebi.” – proverb rusesc

Lipsa unei intenții de evoluție este de fapt o ignoranță a neștirii noastre. Este o respingere a educației. Atâta timp cât suntem deschiși să aflăm mai multe nu vom înceta niciodată să învățăm, și întradevăr e mult mai rușinos să nu cunoști, să nu-ți dai efortul de a ști.

4. „Cafeaua și dragostea au cel mai bun gust atunci când sunt fierbinți.” – proverb etiopian

Adevărat! Totul e mult mai amplificat atunci când e ”fierbinte”, pasiunea și cafeaua ne dau mai mare satisfacție atunci când le simțim în jarul profund!

5. „Stiloul este mai ascuțit decât sabia” – proverb englez

Puterea cuvântului e de nedescris, cu un simplu cuvânt scris poți schimba cursul oricărei situații, opțiuni sau istorii, spre bine sau spre rău. Deci, atenție la ce scrieți….

6. „Cazi de șapte ori, te ridici de opt.” – proverb japonez

Acest proverb japonez ne învață că statornicia în muncă este una dintre cele mai importante virtuți cu care ne putem mândri. Există o mulțime de proverbe, care ne subliniază ideea că nu ne iese din prima încercare, dar acest fapt nu este neapărat o piedică, este mai mult un imbold de a mai încerca, de a ne căli, de a ne strădui să facem mai bine.… trebuie doar să nu renunți.

7. ”Ai carte, ai parte.” – proverb românesc

Un om care cunoaște întotdeauna a fost apreciat din cele mai străvechi timpuri. Un om avut e un om cărturar, deoarece bogăția lui e nemărginită, iar înțelepciunea lui e cea mai de seamă avuție.

8. „Cine se scuză, se acuză.” – proverb italian

Nu trebuie să ne scuzăm pentru ceva anume, nu trebuie să facem să fie convenabil pentru cineva iar pentru noi să fie frustrant, nu trebuie să ne scuzăm că nu am satisfăcut așteptările cuiva, astfel ne supunem la inferiorizarea noastră în ochii altora.

9. „Dacă refuzi să te îndrepţi când eşti verde, nu te vei mai îndrepta când vei fi uscat.” – proverb african

Aici se subânțelege textul următor, fii bun atunci când ai ocazia, fă dreptate când ți se cere adevăruri, fii cumsecade atunci când ți se oferă șansa, de o altă situație poate să nu ai parte. Fă aici și acum cât mai ai forțe.

10. „Întoarce-ți fața către soare și umbrele vor cădea mereu în spatele tău.” – proverb maori

Acest proverb promovează optimismul și gândirea pozitivă. Privind întotdeauna către bine, întunericul se retrage din viața noastră. Dacă lași în urmă negativitatea și părerile de rău vei avea în față noi orizonturi, noi reușite, noi oportunități.

11. ”Ascultă totul, dar să nu crezi totul.” – proverb arab

Niciodată să nu crezi adevărurile altora, caută să găsești răspunsuri proprii, caută să găsești veridicitate în spatele cuvintelor oamenilor ce te înconjoară.

12. Adevărul trebuie rostit uneori în glumă. – proverb armenesc

De multe ori am auzit expresia ” și gluma are adevărul ei”, sau ”în fiecare glumă e un pic de adevăr”, de aici și proverbul armenesc s-a inspirat. Și de cele mai multe ori glumind cu adevăruri săgeata nu este atât de veninoasă, iar interlocutorul nu e atât de deprimat în urma veridicității.

Notă: Sper că am adus o lumină asupra unor expresii pe care foarte des le-am întâlnit în rândul proverbelor înțelepte. Aș fi plăcut surprinsă dacă aș fi completată cu alte proverbe ilustre ce v-au lăsat o notă de înțelepciune, și care le folosiți în viață!