Sărbătorindu-l pe Mihai Eminescu!

    Mihai Eminescu (Mihail Eminovici; născut în data de 15 ianuarie 1850 la Botoșani, Moldova – decedat în 15 iunie 1889, București, România); îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu o adâncă nostalgie în poezia de mai târziu („Fiind băiat…” sau „O, rămîi„).

  Mihai Eminescu a fost poet, prozator, și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică.


În „Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa
-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale„. 

Astăzi, 15 ianuarie, se împlinesc 168 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu. An în care încă o dată ne amintim de frumoasele realizări ale autorului, care a uimit: prin ”Luceafărul”, prin ”Adio”, prin ”Atât de fragedă…”, prin minunata poezie ”De-or trece anii…”, și încă câte mai are poetul ca ”hrană” sufletului…..

Mereu am apreciat din opera poetului poezia ”Glossa”, Mi-a fost foarte aproape sufletului, prin simplitate și sens adânc……

****

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

****

Apoi urmată de poezia ” Sara pe deal”, poezie probabil învățată de orice școlar, îmi trezește amintirea anilor fără griji și voioșie…..

****

Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.

Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.

****

Apoi poemul ” Trecut-au anii….”, ce tristeți ascunde, ce melancolie a anilor ce trec….cum doar Eminescu poate să le descrie…

****

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri –
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!

****

Aș mai dori să adaug câteva rânduri admirative închinate lui M. Eminescu transmise de diferiți autori și critici literari:

  • Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă. Mircea Eliade
  • Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea că dacă mai trăia, sănătos, încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat, fără putință de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii. […] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasă a sufletului daco-roman cu cultură occidentală. Garabet Ibrăileanu
  • L-am idolatrizat întotdeauna pe Eminescu și dacă n-am comentat niciodată opera lui este pentru că viziunea lui despre lume îmi este foarte, apropiată. Tot ce este negativ în el, tot ce este spaima în lume, eu în el o regăsesc. Nimic nu te paralizează în așa măsură pe cât afinitatea întemeiată pe admirațieEmil Cioran
  •  Dar ca și folclorul nostru, Eminescu este un fenomen originar. Constantin Noica
  • Eminescu depășește nu numai raza romantică, ci și toate celelalte antecedente cunoscute; într-adevăr, el ne apare drept unul din cei mai mari poeți ai categoriei departelui din întreaga literatură universală. Edgar Papu
  • Niciodată nu s-a văzut la noi un temperament de artist completat de-o cultură așa de vastă și de o originalitate atât de marcantă. În poezia noastră dulceagă și destul de ofticoasă, versul lui Eminescu se detașează într-un relief izbitor. Simți îndată că ai de-a face c-un reformator … E o necunoscută vibrare de gândire și de sentiment. Altă limbă, altă viață, cuvintele au suflet, culoare, formă, fiecare epitet e o explozie de lumină. Ce vigoare extraordinară și ce frumuseți ritmice, neatinse încă până la el! Alexandru Vlahuța

mihai-eminescu.jpg

 

 

 

Din înțelepciunea proverbelor chinezești!

China (中國)  are una dintre cele mai vechi civilizații din lume, compusă din state și culturi datând mai mult de șase milenii. Ea are cel mai vechi sistem de limbă scrisă utilizat în lume și este privit ca sursa a numeroase invenții. Cel mai mare număr al populației de pe Glob îl regăsim tot aici, iar suprafața mare a statului oferă avantajul unor peisaje fabuloase și a unei faune pe măsură. Și nu în ultimul rând China este vestită pentru înțelepciunile ce le împărtășește lumii, de la proverbe și zicători până la legende și istorioare cu morale alese. Las mai jos câteva dintre numeroasele proverbe cu care se mândrește China.

  • Bucură-te de viaţă! Este mai târziu decât crezi!
  • O carte închisă este doar o bucată de hârtie.
  • Dacă nu înveți cât ești tânăr, îți vei petrece restul zilelor plângându-te de eșecuri.
  • Aud şi uit, văd şi ţin minte, fac şi înţeleg.
  • Ești stăpânul cuvintelor nerostite și sclavul celor pe care nu le-ai spus.
  • Nu ai niciodată mai multă nevoie de spirit ca atunci când ai de a face cu un prost.

  • Nu face tot ce poți, nu cheltui tot ce ai, nu crede tot ce auzi și nu spune tot ce știi.
  • Învăţătorii îţi deschid uşa, însă tu însuţi trebuie să treci prin ea.
  • Înţelepciunea este singura monedă care are curs pretutindeni.
  • Cerul e prea sus ca să audă lătratul câinilor.
  • Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului.
  • Mă înfuriam pentru că nu aveam ce încălţa, dar am întâlnit un om care nu avea picioare.
  • Uşa cea mai bine încuiată este cea pe care o putem lăsa descuiată.

  • După o mare ură va rămâne întotdeauna o ură mică.
  • A-ţi stăpâni o clipă de mânie înseamnă a evita un secol de regrete.
  • Face mai mult zgomot un copac ce cade, decât toată pădurea care creşte în tăcere.
  • Nu-i nevoie să bei toată apa mării ca să-ţi dai seama că este sărată.
  • Cu bani poţi cumpăra un ceas, dar nu şi timpul.
  • Iubeşte-mă când o merit cel mai puţin; atunci am nevoie cel mai mult.
  • A pretinde că-ţi satisfaci dorinţele prin pasiuni este ca şi cum ai crede că poţi stinge focul cu paie.
  • Nenorocirea nu intră decât pe uşa pe care i-am deschis-o.
  • Cine pleacă din casa lui pentru a merge în căutarea fericirii, aleargă după o umbră.
  • Cel care revine dintr-o călătorie nu va mai fi niciodată la fel ca atunci când a plecat.
  • Cine se culcă bârfind se scoală calomniat.
  • Ne trebuie doi ani să învăţăm să vorbim şi întreaga viaţă să învăţăm să tăcem.
  • Sufletele mari au voinţă, cele slabe doar dorinţă.
  • Dacă doriţi fericirea pentru o oră, trageţi un pui de somn. Dacă doriţi fericirea pentru o zi, mergeti la pescuit. Dacă doriţi fericirea pentru o lună, să vă căsătoriti. Dacă doriţi fericirea pentru un an, moşteniţi o avere. Dacă doriţi fericirea pentru o viaţă, ajutaţi pe altcineva.
  • Cine nu ştie şi nu ştie că nu ştie e bolnav – Tămăduieşte-l! Cine nu ştie, dar ştie că nu ştie, e neînvăţat – Învaţă-l! Cine ştie, dar nu ştie că ştie, e adormit – Trezeşte-l! Cine ştie şi ştie că ştie e învăţat – Urmează-l!
  • Tensiunea reprezintă ceea ce crezi că eşti. Relaxarea reprezintă ceea ce eşti tu de fapt.
  • Celui ce ştie să aştepte, timpul îi deschide porţile.
  • Apa nu stă pe munţi, nici răzbunarea într-o inimă mare.
  • Celor mai bogaţi le lipsesc cele mai multe.
  • Dacă eşti bogat sau sărac, mulţumeşte-te cu soarta ta, fiindcă e nebun cel care nu ştie să râdă în orice împrejurare.
  • E greu să fii sărac fără a fi invidios; e greu să fii bogat fără să fii orgolios.
  • Un înţelept nu spune ceea ce face şi nu face ceea ce nu poate fi spus.
  • În spatele unui om priceput se află întotdeauna alt om priceput.
  • Fiecare zâmbet te face cu o zi mai tânăr.
  • Dacă te foloseşti de un om, nu trebuie să te îndoieşti de el; dacă te îndoieşti de el, nu trebuie să-l foloseşti.
  • Dacă te foloseşti de un om, nu trebuie să te îndoieşti de el; dacă te îndoieşti de el, nu trebuie să-l foloseşti.
  • Nu regreta niciodată nimic care te-a făcut cândva să zâmbeşti.
  • Dacă te-ai împiedicat și ai căzut nu înseamnă că mergi în direcția greșită.
  •  Ceea ce se întâmplă, se întâmplă la timp.
  • Trăiește, păstrează-ți calmul. Va veni timpul și florile vor înflori singure.
  • Nu te teme să mergi încet. Teme-te să te oprești.

f13145443178a974abfd428a54fa663f.jpg

 

 

Încetează….

De ce închizi pe jumătate ochii, în Joacă, şi ne arunci priviri încete? Încetează, încetează; zadarnică ţi-i osteneala. Acum suntem alţii. Tinereţea s-a dus. Năzuinţa noastră e pădurea. Rătăcirea a dispărut. Noi privim reţeaua magică a lumii ca pe un lucru de nimic.

 Bhartrhari

  Viața, uneori o vedem ca pe o luptă împotriva noastră, uneori o vedem fără un țel, uneori plutim în ea ca o frunză purtată de val, uneori viața se zbuciumă și noi suntem zguduiți de evenimente, oameni, trăiri. Și totuși suntem aici cu un anumit scop…. unii l-au descoperit, alții sunt pe cale….

De multe ori încercăm să ne sabotăm singuri, ne punem piedici fără să vrem, și renunțăm mult prea ușor fără motive bine determinate….de ce oare?

Dacă vezi că ești pe cale să renunți la tot și simți că viața duce o luptă împotriva ta… Oprește-te. Fă o pauză. Și încearcă să încetezi să mai alergi după oameni care nu te vor prin preajmă. Nu căuta răspunsuri acolo unde sunt doar semne de întrebare. Oprește-te și caută în tine, căci acolo sunt toate răspunsurile.

Încetează să mai pășești pe un drum care nu îți aparține. Nu căuta să mergi pe drumuri deja parcurse, deaorece nu vei găsi nimic nou acolo, spre uimirea ta nu vei fi surprins cu nimic, dezamăgirea iarăși își va pune amprenta, și iar susțin, oprește-te și caută-ți drumul ”tău”, o cărare nouă, un nou început!

Încetează să mai stigi la oamenii care nu te aud. Încetează să mai susții oameni care nu au nevoie de sfaturile tale. Încetează să mai apropii oameni cu interese. Încetează să te mai explici atunci când înțelegi că oricum oamenii te judecă în funcție de nivelul lor de percepție. Încetează să te condamni pentru nereușitele apropiaților. Oprește-te să te justifici, credemă, nu se merită.

Încetează doar de a mai judeca, încetează să mai găseşti vinovaţi, încetează de a-ţi mai impune aşteptările, voinţa, modul tău de a interpreta, de a-ţi imagina realitatea, de a te compara cu cineva şi vezi ce se va întâmpla.

Încetează să mai cauți aprobare atunci când observi că tot ce își doresc ceilalți este să trăiești după modelul lor prestabilit, așa cum vor ei și cum le convine după avantaj. Și chiar dacă faci asta, există mari șanse să fii criticat, dezaprobat în caz că te impui. Deci, lasă-i pe oameni să spună ce vor și mergi cu încredere pe calea visurilor tale!

Încetează să te plângi, alege calea succesului, chiar dacă nu îți iese de la început, nu da înapoi de la prima încercare. Oprește-te să cauți alinarea în oameni, nu o vei găsi, deoarece nimeni nu știe ce ”zace” în sufletul tău chiar dacă te destăinui, nu dai totul.

Încetează să crezi orbește în oameni, fiecare dintre noi e ”alunecos” atunci când are ocazia, cât de buni și sinceri nu am fi, dacă ni se creează o ocazie profităm de bunătatea și sensibilitatea oamenilor cu intenție sau nu. Aici trebuie să atragem atenția.

Încetează să produci adevăruri după nevoile celor din jur, nu te sili să cunoști un adevăr împrumutat, nu te condamna să justifici un adevăr găsit și pe care îl renegi, caută adevărul tău, fii autentic, fii cunoscător.

Încetează să te mai subiestimezi, poți mai multe, doar să vrei. Încetează să vezi în tine un om slab, neexperimentat, toți au început de undeva, deci fă-ți începutul tău, și muncește pentru asta. Renunță la nefericire. Renunță la stereotipuri. Renunță la persoane toxice. Nefericirea e o alegere. Insuccesul vine și se duce, noi suntem responsabili în totalitate de rezultatele acțiunilor noaste.

Încetează să pui puncte unde este nevoie de prelungiri, încetează să te oprești când este nevoie să alergi, încetează să taci când e nevoie să te exprimi, încetează să te ascunzi, încetează, ești mult prea important ca să fii în umbră, suntem cu toții importanți, speciali, deosebiți. Opriți-vă și zâmbiți, viața e o șansă la mai mult, la ceva nou, la descoperiri. Opriți-vă și admirați ce a-ți creat până acum. Eu asta fac zi de zi! Voi?…..

2812e4be4041835970102b0b9765918b.jpg

Ascunde-mă…..

”Nu te poţi ascunde în privirea iubirii, dar iubirea se poate ascunde în privirea ta.”

Betty Marcovici

  Ascunde-mă sub pleoapă, când greul vieții ți-e aproape, o lacrimă să-ți fiu…să mă preling pe fața-ți îngândurată, să știi că-ți sunt alinare, dulce chemare.

Ascunde-mă pe buze, să fiu cuvântul tău și freamăt de amor, să știi că vorbești cu iubire și întru iubire….

Ascunde-mă să-ți fiu zâmbet rătăcit, emoție de uimire, șoaptă de iubire, pas spre apogeu, mână caldă în neștire…………

Ascunde-mă în lăuntrul inimii tale……..să-ți bântui emoțiile și suflarea, să-ți fie greu să mă desprinzi de tine, orice s-ar întâmpla, ascunde-mă acolo și voi fi mereu a ta.

Ascunde-mă în lăuntrul gândurilor tale și găsește-mă atunci când ți-e dor de iubirea mea, amintește-ți chemarea, trezește-ți suflarea și primește-mă acum mai mult ca niciodată. Și iubește-mă, cum te iubesc și eu, profund, până la lacrimi.

Ascunde-mă în visele tale, să-ți fie cald, să-ți fie plăcut ție….ascunde-mă în fantezie, să te desfeți o viață cu emoția ce ți-o port ție….ascunde-mă acum, aici, în brațele tale, să pot simți căldură, viață, iubire.

Ascunde-mă noapte de noapte, zi de zi, ascunde-mă de furtună și tristeți, cum știi să faci tu mai bine.

Și să nu-ți fie frică să mă ascunzi, niciodată. Ascunzându-mă acolo în ”cutia pasiunii tale”  mă vei păstra pe vecie. Să n-ai frică să mă tăinuiești, ci doar prețuiește că mă ai acolo, vreau să mă știu în așternuturile gândurilor tale, și când te vei trezi vei ști că te voi iubi mereu și atunci când îți este bine și când ți-e greu. Voi fi cu tine, în tine, pentru tine……….într-u eternitate. Ascunde-mă în tine iubirea mea!!!

maxresdefault (1).jpg

Puterea cuvântului. Povestea unei litere.

Citind nu demult cartea „ Biblia pierdută” de  Igor Bergler nu am rămas indiferentă de la o istorioară găsită printre pagini; o poveste cu o morală aparte și care ne-ar pune pe gânduri. Deci o redau mai jos :

” … pe la 1570, rabinul Judah Loew ben Hezalul a modelat o creatura din lut menită să îi protejeze pe evreii din ghetou, prigoniți de împăratul Rudolf. Și căreia, pentru a-i da viață, îi scrisese pe frunte cuvântul EMET, adică adevăr. În această variantă, avem o idee foarte folosită în special în cărțile și filmele științifico-fantastice, în care mașina dobândește propriul suflet și propria-i conștiință și nu ascultă de creatorul ei. Mă rog, asta ar spune astăzi unii despre întreaga omenire, însă nu e cazul să dezvoltăm acum. Cert e că golemul o ia razna și vrea să fie și el om, adică să aibă voință proprie, dar, fiind needucat și lipsit de discernământ, calcă în străchini, așa că sparge tot ce întâlnește în cale, fără să apuce, din fericire, să rănească pe nimeni, iar rabinul, cu o singură mișcare de deget, îi șterge prima literă din inscripția de pe frunte. Astfel, cuvântul EMET, adevăr, ajunge MET, adică moarte. Iar golemul se face țăndări.

…Adevărul e cel care aduce viață. Dar, dacă e schilodit sau deformat, ucide … ”

Notă: Ce vreau să spun este că, puterea cuvântului este mult mai mare decât ne imaginăm, din punctul meu de vedere cu cuvântul poți dărâma inima oricui, cuvintele sunt printre puținele lucruri care, o dată spuse, nu mai pot fi luate înapoi. Rămân! Macină! Dezbină! Și afectează, într-un fel sau altul. Astfel istorioara de mai sus a demonstrat încă o dată că cuvântul e mai sus ca orice și o literă schimbată e un început sau un sfârșit, e de bine sau de rău, e de prosperitate sau deziluzie. Cum a susținut marele  Jean Paul Sartre – „Un singur cuvânt poate strica un suflet, chiar dacă a zidit 10 suflete!” 

PS: Fiți cu băgare de seamă la ceea ce spuneți. Calculați-vă fiecare cuvânt. Nu ignorați puterea unei vorbe rostite!

Un nou an, un nou început!

Și iar la început! Un început nou, un an abia, abia pornit! Planificări. Nădejde. Scopuri. Noi puncte de plecare, drumuri răzlețe, gânduri o mulțime. Și iar scriu……

Deși viața are un singur început și un singur sfârșit, pentru că tot timpul începuturile sunt pline de speranță, de optimism și energie, îmi place să fac din fiecare ianuarie un nou start. Tot timpul însă cred că e bine să ne uităm la faptele noastre trecute ca să ne putem adapta obiectivele de început de an la ceea ce putem realiza de fapt. Ianuarie, e punctul de plecare a noilor ținte, doleanțe și vise.

Fiecare moment ce trece, te proiectează într-un timp nou, neparcurs, astfel, ai toate șansele să îl preiei nealterat, pentru a-i da tu formă și sens. Un nou an pentru reînoiri, reîmprospătări, renașteri. Sper că anul acesta să fie unul productiv, cu provocări, cu decizii, cu experiențe. Un an de suflet!

Vreau un an în care să nu mă opresc, să scriu, să experimentez, să analizez, să citesc,  să fiu mai mult decât am fost, să acumulez mai multe decât am la moment și să zâmbesc, să-mi trăiesc viața cu intensitate. Și să cercetez!

Am citit undeva un citat de care îmi amintesc uneori: “viața necercetată nu merită trăită”. Cred că poate fi interpretat și în sensul în care din când în când să analizezi ce ai făcut, dar și că e bine să explorezi, să-ți testezi limitele și în permanență să-ți dorești mai mult de la tine și să-ți dorești să evoluezi, acum, aici, în acest an, mai mult ca oricând! Un nou an, un nou început!

  Am multe așteptări de la 2018, și cred că va fi anul schimbării în foarte bine! Pentru că asta cred, pentru că la asta o să lucrez și pentru că îmi plac provocările!!!