Louise L. Hay și Teoria pozitivității. Gândurile noastre pot vindeca corpul.

Louise Lynn Hay (născută pe 8 octombrie 1926 -d. 30 august 2017) a fost autor american, motivatoare și fondatoare a Casei Hay. Ea a scris mai multe cărți de gândire după cum spunea – ”o nouă gândire”, exprimată în cartea din 1984, „Tu poți vindeca viața ta”, care a avut un succes sporit.

Louise L. Hay și-a început cariera în 1981 ca psiholog și terapeut: ea crede că totul în viața noastră depinde de modul în care ne gândim. Fiind unul dintre primii, ea a început să învețe auto-vindecarea, încurajând discipolii ei să-și dezvolte puterile creatoare, care nu sunt incidentale spiritualității noastre. Astăzi, mulți medici și psihologi din întreaga lume (precum R. Dahlke) provin din învățăturile ei. Tema populară a lui Louise L. Hay este, de asemenea, metafizică.

Psihologul și scriitoarea Louise L. Hay este autorul a zeci de cărți, teorii, lecții și subiecte despre creșterea personală. Louise L. Hay deține „teoria pozitivității”. Potrivit lui Louise L. Hay, cauza problemelor vieții noastre este cea a gândirii noastre negative și a obiceiurilor de viață sărace pe care le-am îmbrățișat în copilărie.

Metoda de vindecare a psihoterapeutului Louise L. Hay se bazează pe curățarea mintală. Această doamnă ne conduce la crearea unui set de lecții pozitive pe care le putem repeta sau reaminti ocazional. Aceste adevăruri ar trebui să fie preventive și terapeutice. Pozitivita se spune că vindecă boala fizică, dar mai întâi trebuie să ne pregătim sufletul pentru ea.

Louise L. Hay este pionierul coachingului, vindecării spirituale, lector și autor cu o vizializare record. Ea explorează constrângerile la care conduc gândurile şi ideile limitative şi ne ajută să înţelegem astfel mai bine cauzele reale ale bolilor şi ale disconfortului.

  Nu este nouă teoria că gândurile noastre  pot vindeca corpul. Louise Hay, una din cei mai remarcabili psihologi în domeniul psihosomaticii, a avut și continuă să exercite un impact important în viața persoanelor care au trecut printr-o traumă psihică.

Aici sunt colectate cele mai importante dintre ideile ei, expuse în cartea “You can heal your life”(Poți să îți îmbunătățești viața). Este o carte ca o îmbrățișare caldă, plină de iubire și acceptare de sine.

1. Oamenii care ne provoacă durere, suferă la fel ca noi.

2. Adoptăm viziunile despre viață în copilărie, iar în maturitate doar acționăm în conformitate cu ele.

3. Când suntem foarte mici, învăţăm ce să credem despre noi înşine şi despre viaţă, din reacţiile adulţilor din jurul nostru.

4. Trecutul este irecuperabil și imposibil de schimbat. Putem să ne schimbăm însă atitudinea față de el.

5. Trebuie să învățăm să iertăm. Să nu mai avem reacții negative față de nimeni, mai ales față de noi înșine.

6. Boala fizică poate fi provocată din cauza ostilității față de cineva.

7. Gândurile noastre se materializează. Dacă ne vom crede o persoană rea, atunci vom fi una.

8. Orice îmbunătățire în viață vine cu schimbarea în noi.

9. A te iubi înseamnă a prețui faptul că exiști.

10. Orice vei dărui ți se va reîntoarce.

11. Vei putea să schimbi pe cineva doar atunci când singur vei fi dispus să te transformi.

12. Este periculos să devii obsedat de o idee. Trebuie să gândești deschis.

13. Nu va fi niciodată ușor să înveți ceva.

14. Fiecare celulă a organismului reacționează la gândurile noastre. Trebuie să identificăm mesajele pe care ni le transmite constant corpul.

15. Autocritica este un mod de a te umili. Acceptarea eșecurilor este mult mai eficientă.

16. Permite-ți să faci ceea ce îți place. Să nu eviți acțiunile care te fac fericit.

17. Ca să poți să realizezi ceva trebuie mai întâi să crezi că ceea ce faci se va solda cu succes.

18. Ești responsabil de tot ce ți se întâmplă în viață.

19. Învață să dăruiești iubire, nu să o ceri. Căutarea dragostei aduce doar suferință.

20. Cea mai importantă lecție pe care putem să le oferim copiilor noștri  este să îi învățăm să iubească.

21. Sentimentul de vină este unul distructiv, care niciodată nu va putea să îți servească drept motivație să te dezvolți.

22. Putem să depășim durerea trădării doar dacă iertăm.

23. Universul ne sprijină total în fiecare gând pe care alegem să-l gândim şi să-l credem.

24. Eu găsesc că resentimentul, criticismul, sentimentul de vinovăţie şi frică sunt cele care cauzează mai multe probleme decât orice altceva pe lume.

25. Fiecare clipă are un nou început Repet, Punctul de putere este întotdeauna în momentul prezent. Nu eşti niciodată împotmolit. Aici este locul unde au loc schimbările, chiar aici, exact în mintea noastră! Nu contează pentru cât timp ai avut un tipar negativ sau o boală sau o relaţie sau lipsă de bani sau ură de sine. Putem să începem schimbarea astăzi !

Îndemnul autoarei: ”Adu-ţi aminte eşti singura persoană care gândeşte în mintea ta! Tu eşti puterea şi autoritatea în propria ta lume! Gândurile şi crezurile tale din trecut au creat acest moment şi toate momentele dinaintea lui. Ceea ce tu alegi acum să crezi şi să gândeşti, va crea momentul următor şi ziua de mâine şi luna viitoare şi anul viitor. Tu eşti puterea în lumea ta! Vei dobândi şi vei avea ceea ce vei alege să gândeşti!În acest moment începe noul process. Fiecare moment este un nou început şi acest moment este un nou început pentru tine: acum şi aici. Nu este minunat să ştii acest lucru? Acest moment este punctul de Putere! Acesta este momentul unde începe schimbarea.”

Citind-o pe Parinoush Saniee. Cartea ”Cel care mă aşteaptă”

  Parinoush Saniee (n.1949, Teheran) este o scriitoare iraniană, născută într-o familie de intelectuali. A studiat psihologia la Universitatea din Teheran și este de profesie sociolog și psiholog. A scris mai multe cărți, dar romanul ei de debut, ”Cel care mă așteaptă” (2003), rămâne cartea cu cea mai mare popularitate și tradusă în 26 de limbi. Deși inițial acest volum a fost interzis de două ori de regimul iranian, ulterior a devenit cea mai vândută carte a tuturor timpurilor din Iran, fiind recompensat cu  Premiul Giovanni Boccaccio.

Chiar dacă titlul îți dă notă de roman, eu sunt de altă părere, e mai mult o dramă, o poveste emblematică pentru destinul drastic al eroinei principale.02fb910194771e79f2611036c6f0caee.jpg

În cartea „Cel care mă aşteaptă” este descrisă cu amănuntul destinul unei femei, ghidat de societatea musulmană în care onoarea familiei e cel mai de preţ lucru, iar dacă îți încalci acest pact ești o ”nages”, fiind un cod islamic brutal, ce trebuie respectat cu orice preţ, chiar și cu cel al propriei vieți. Este o carte care te captivează, te revoltă, îţi face sufletul înmărmurit şi îţi alimentează conștiința că te-ai născut în altă ţară unde te simți în siguranță.

 O scurtă descriere a cărții: În această carte aflăm povestea lui Masumeh (Masum) eroina principală, o tânără iraniană, al cărui destin este urmărit încă din copilărie de ghinion, când aceasta se mută împreună cu familia la Teheran.

Tânăra Masumeh, reușește să își convingă tatăl să o înscrie la școală, un lucru căruia nimeni nu îi dăduse importanță deoarece în cultura lor, rolul femeii este să se mărite cât mai devreme, să își îngrijească soțul și să facă copii, în special băieți. Ea însă, este convinsă că destinul său e altul, că poate să obțină mai mult de la viață, și pe lângă toate eșecurile familiare învățătura i de dă din prima, fiind lăudată de profesori. Între timp îți găsește o prietenă Paravaneh, se înțeleg de minune chiar dacă sunt total diferite,….. și totul nu poate fi chiar atât de simplu, Masumeh se îndrăgosteşte de Saied, un tânăr student la medicină care lucra într-o farmacie. Deşi între cei doi are loc doar un schimb de priviri nevinovate şi scrisori, fraţii săi o agresează cu bestialitate chiar sub privirile mamei, aceştia considerând că familia  a fost dezonorată, iar Masumeh trebuie măritată de îndată…cu oricine.

”Tot ceea ce îmi doream am obținut în ziua în care nu mi-am mai dorit.”

  Chiar dacă știe că nu a greșit cu nimic, Masum își acceptă soarta fără să mai protesteze, iar într-un timp foarte scurt este căsătorită cu un străin, pe care nu-l văzuse până în ziua căsătoriei. Viața sa începe să capete nuanțe pe care nici nu le-ar fi visat, o dată cu căsătoria cu Hamid, el fiind o surpriză plăcută pentru Masum, îi oferă libertatea cu care nu e obișnuită, ba chiar o încurajează să-și continue studiile și să aibă viziuni  mai largi. Foarte curând, se dovedește că Hamid e preocupat mai degrabă de activitatea lui politică decât de soția lui și familia nou formată. Nopțile, săptămânile și lunile petrecute în singurătate au făcut din tânăra Masum o luptătoare, maturizând-o precoce. Schimbările în viața ei nu s-au produs nici când a adus pe lume copii, absența soțului au făcut-o să se simtă abandonată, singură accentuîndu-i greul existenței.

”Ceea ce ni se cuvine fiecăruia dintre noi e deja stabilit și, nici dacă ar cădea cerul pe pământ, nu s-ar schimba nimic.”

  Masum trece astfel prin situaţii extrem de grele, însă în ciuda acestui lucru reuşeşte să le dea copiiilor săi o educaţie frumoasă și senină. Viața ei e ca un bumerang, nu ajunge să se bucure de un eveniment bun că imediat e disbalansată de orori și greutăți. Suportă cu stoicism toate loviturile vieţii, le face față cu demnitate și cu gândul în totalitate la copii săi, totul de dragul lor. Însă e prea stoarsă de viață, de greul parcurs, de toate evenimentele sufocante și așteptare…..La final, chiar ea se întreabă cine e, de fapt? Soția unui criminal, a unui trădător sau a unui luptător pentru libertatea țării sale? Mama unui mujahedin? Mama unui soldat, luat prizonier și apoi eliberat? Sau o femeie care are dreptul la propria fericire?

”Până și copii mei vor să decidă pentru viața mea și nu-mi acordă nici un drept, nici de la ei n-am avut o minimă înțelegere.Valorez doar ca mamă și câtă vreme sunt la dispoziția lor. Nimeni nu ne vrea pentru noi înșine, pentru ce suntem, toți ne vor pentru ei înșiși. Fericirea mea și dorințele mele nu au nici o valoare.”

 Deja mi se pare că v-am împărtășit prea mult din acțiunea acestei cărți și deși mi-am dorit să intru în detalii cât mai puțin, nu am reușit să mă abțin, a fost peste puterile mele. Este o carte atât de bună încât nu-ți vine să o lași din mână. Este o carte pe care aş reciti-o cu drag, oricând!

Ce este poezia?

”Poezia este încarnarea unei emoţii într-un limbaj.”  Charles Du Bos 

  Întreabă-mă ce este poezia și-ți voi scrie versuri, întreabă-mă ce înțeleg prin versuri și-ți voi recita pe Eminescu pe Alecsandri, pe Arghezi, altfel nu voi ști să mă exprim în totalitate, când mă gândesc cum aș putea defini poezia îmi vine în minte răspunsul dat de Sfântul Augustin în legătură cu ce este timpul. Dacă nimeni nu mă întreabă o știu, dar de îndată ce sunt întrebat, nu pot răspunde!

Nu știu dacă este cineva, poet sau cititor care să își asume o definiție logic suficientă pentru a justifica terminologia poeziei, după mine câte pesoane atâtea păreri împărțite despre versuri, rimă, poezie. Există doar aproximări mai mult sau mai puțin elegante și filosofice, există asocieri pe alocuri puțin vagi – dar niciodată o definiție  ce ar cuprinde ”tot”!

Nu voi încerca, așadar, să definesc poezia, mă voi desfăta cu metafore, expresii emoționale de a reda ce simt eu când scriu o poezie sau când o citesc și o exprim…spre deosebire de textele lungi și amănunțite poezia este tărâmul metamorfozat al eului, este o evadare de emoţii. Grigore Vieru susține ”Nimeni nu ştie mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii.”

Poezia este limbajul celor ce nu şi-au pierdut definitiv inima. De asemenea este un testament în versuri, fără timbre fiscale, este arta de a pune în mişcare imaginaţia noastră cu ajutorul cuvintelor, iar cuvintele fiind ciripitul inimii. Poezia este o conspiraţie a ideilor, contra tuturor conspiraţiilor și a legităților fixe. Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte, a culminației lăuntrice. Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar, viața într-un vers și durearea într-o rimă. Nu cere poeziei sentimentalism. Ea însăși e un tumult de stări și culori.

  ”Cuvinte strălucitoare, cuvinte luminoase, cu un ritm şi o muzică – iată poezia!” Theophile Gautier

  Eu iubesc poezia, intru în ea ca într-un templu pentru a mă închina frumosului și ies, de fiecare dată, mai sensibilă și creativă…..mai motivată și mai deschisă.

”Poezia este aripa îngerului înmuiată în harul divin ce-i atinge pe cei în adorare.”

 Sanda Tulics 

Notă: Poezia n-a murit. Ea are noi forme și continuă să facă lumea mai frumoasă. Trebuie doar să ne oprim o secundă și să ne dăm seama de asta. Ungaretti explică că: ”Poezia nu poate avea decât o singură rațiune: aceea de a comunica, printr-o rigoare foarte scrupuloasă, trăsăturile sufletești ale unei ființe umane altor suflete, cu scopul ca acestea să le cunoască și dacă poetul nu este prea orgolios, pentru a le înțelege el însuși și a le cunoaște cu adevărat.”

Ziua internațională a Poeziei!

  Ziua Internațională a Poeziei este pe data de 21 martie și este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. De asemenea, „Ziua internațională a poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.

Primele manifestări dedicate “Zilei internaţionale a poeziei”, în România, sunt legate de Fundaţia Culturală „Orient Latin” şi de Asociaţia Culturală ADSUM, care organizează, separat, din anul 2005 respectiv 2008, spectacole pentru marcarea acestui moment.

În mesajul său din acest an, directorul general al UNESCO, Irina Bokova, subliniază: „Fiecare poem este unic, dar fiecare reflectă universul experienței umane, aspirația în creație, care traversează toate granițele și frontierele de timp și spațiu, pentru afirmarea constantă a umanității ca o singură familie..”

Având în vedere că poezia este una dintre marile mele pasiuni încă din copilărie, am încercat să studiez pe parcursul anilor operele marilor poeți români și nu numai, mereu au fost impresionată de adâncitatea gândirii transmisă în versuri, sensibilitatea și agonia.

Voi încerca să aduc la cunoștință câteva citate impresionante ce vă vor oglindi iluminarea versurilor, a poeziei, a poeților:

  • Poeţii sunt inima umanităţii. Eugene Ionesco
  • Poetul nu este un filosof, ci un clarvăzător. Juan Ramon Jimenez
  • Poetul este gara tuturor dorinţelor. Ovidiu Oană
  • Poetul e un mare cerşetor de iubire. Dinu Flămând
  • Doar un mare poet poate înţelege poezia timpului său. Heinrich Heine
  • Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor. Lucian Blaga 
  • Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. Bogdan Petriceicu Hasdeu
  • Poezia. Un testament în versuri, fără timbre fiscale. Valeriu Butulescu
  • Poezia este un joc.  Paul Valery
  • Poezia este acea nelinişte, în versuri, din care se naşte liniştea Poetului. Aneta Timplaru Horghidan
  • Poezia e înţelepciune care încântă inima. Khalil Gibran
  • Poezia e haosul condamnat la visare. Daniel Corbu 
  • Poezia este încarnarea unei emoţii într-un limbaj. Charles Du Bos
  • Poezia este zeificarea realităţii. Edith Sitwell
  • Poezia nu e o acumulare de emoţii, ci o evadare de emoţii.  T.S. Eliot
  • Poezia care nu se cere recitată este poezie fără aripi. Lucian Velea

Critici literare:

  • Cu cât o rimă este mai uşoară, cu atât este mai ieftină şi mai comună, şi poetul trebuie să se gândească de două ori pentru a o întrebuinţa. Un poet distins nu va rima niciodată „guriţă-garofiţă”. Titu Maiorescu 

  • Ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simţământ sau o pasiune, şi niciodată o cugetare exclusiv intelectuală sau care se ţine de tărâmul ştiinţific, fie în teorie, fie în aplicarea practică. Titu Maiorescu

Ziua Fericirii!!!

Anual, la 20 martie, este celebrată Ziua internaţională a fericirii, o sărbătoare instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Fericirea ar trebui să fie unul dintre principalele țeluri ale fiinţei umane, spun experții.

Organizația Națiunilor Unite invită, de asemenea, organizațiile internaționale și regionale, precum și societățile civile, inclusiv organizații non-guvernamentale și persoane fizice, să marcheze Ziua Internațională a Fericirii prin diverse activități publice de sensibilizare.

Iniţiativa de a marca o zi internaţională a fericirii i-a aparţinut lui Jayme Illien, consilier în cadrul ONU şi membru al organizaţiei ”Economişti pentru pace şi securitate”, un ONG afiliat ONU. Unul din scopurile fundamentale ale zilei propuse de Jayme Illien este de a atrage atenţia asupra unuia din marile mituri ale lumii contemporane, acela că fericirea umană creşte proporţionalul de a avea succes.

Secretarul Naţiunilor Unite Ban Ki-moon susține că ”Fericirea poate avea diferite semnificaţii pentru oameni. Dar toţi putem cădea de acord asupra unui lucru: acela că fericirea înseamnă să lucrăm împreună la încheierea conflictelor, la eradicarea sărăciei şi a altor condiţii regretabile în care foarte mulţi dintre semenii noştri trăiesc.”

Căutarea fericirii este unul dintre obiectivele fundamentale ale fiinţei umane, ea fiind partea noastră care e mereu în căutare, prin fapte, acțiuni și implicări.

Pentru că astăzi este Ziua Internațională a Fericirii, am considerat că este o ocazie potrivită să vă pun la dispoziție câteva dintre cele mai frumoase citate despre fericire, citate care să vă trezească pofta de a zâmbi mai des și să optați pentru o viață fericită alături de cei dragi:

  • În fiecare dimineaţă, când mă scol, trebuie să iau o decizie – fie de a fi fericit, fie de a fi foarte fericit. Prin urmare, iau hotărârea ca în ziua respectivă să fiu foarte fericit şi mă ghidez după această atitudine pe tot parcursul zilei, indiferent de ce se întâmplă. Brian Tracy
  • Secretul fericirii este să îi faci pe ceilalți să creadă că ei sunt cauza fericirii. Al gang von Goethe
  • Puterea și fericirea unui stat se află în puterea și fericirea mulțimii, adică a nației. Mihail Kogălniceanu
  • Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai mult n-ar putea îndura firea omului, care deseori, într-o viață de mulți ani nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea. Liviu Rebreanu
  • Bine de cei care, oricât ar fi de săraci, își au dorințele lor cinstite din care își fac o trainică fericire. William Shakespeare
  • Adevărata fericire apare atunci când simți că poți atinge o stea fără a te ridica pe vârfurile degetelor de la picioare. Doug Larson
  • Adevărata fericire ar fi să ne amintim de prezent. Jules Renard
  • Adevărata fericire costă puțin; când costă mult nu e adevărată. Francois-Rene de Chateaubriand
  • Ca să fii fericit, nu este suficient să găsești momentul fericirii. Trebuie să știi să uiți atât ce-a fost înainte, cât și ce va fi după acest moment. Konstantinos Tsatsos
  • Fericirea se manifesta prin abundență, splendoare și frumusețe. În manifestarea universului nu se află nici sărăcie, nici zgârcenie; nimic nu este cuprins numai în cercul nevoilor. Iată cum curg izvoarele luminii din milioane de stele pe cer. Abundența culorilor, căldurii și a vieții izvorăște din ele: aceasta-i splendoarea fericirii. Rabindranath Tagore
  • La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus și nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât neliniște, un câmp de luptă, nopți nedormite, când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plămădită din extaz și agonie. Paulo Coelho
  • Dacă vrei să fii fericit, fii fericit. Lev Tolstoi
  • Fericirea este plăcere fără regret. Lev Tolstoi
  • Fericirea este plăcerea care nu se repetă. Lev Tolstoi
  • Fericirea nu are istorie, fiindcă istoria nu poate ieși din veșnica surpriză pe care ți-o face fiițta iubită prin însăși existența ei. Marin Preda
  • Fericirea cuprinde cinci părți. O parte este luarea hotărârilor corecte; a doua este sănătatea trupeasca și simțuri bune; a treia este reușita în ceea ce întreprinzi; a patra este reputația printre oameni; și a cincea abundența de bani și de bunuri folositoare pentru viață. Platon
  • Fericirea este asta: să te dizolvi în ceva complet şi măreţ. Willa Cather
  • Fericirea este când ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci sunt în perfectă armonie. Mahatma Gandhi
  • Fericirea: motivare pe care viața și-o da ei însăși. Simone de Beauvoir
  • Fericirea este cea mai mare biruință, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus. Albert Camus
  • Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău. Tom Wilson
  • Fiecare poartă în sine fericirea lui, dar nu fiecare o găsește, iar când o găsește, adesea, e prea târziu. Victor Duță

0258f8fc81a137299795b3ce05e15ac8.jpg

Psihosomatica: Franz Alexander explică că fiecare boală somatică are o cauză specifică în copilărie!

Franz Alexander, născut – 22 ianuarie 1891 Budapesta, Austria-Ungaria, a decedat- 8 martie 1964, Palm Springs, California, Statele Unite ale Americii. A studiat medicina la Budapesta, Göttingen şi Cambridge. Se numără printre primii absolvenţi ai Institutului de Psihanaliză din Berlin. În 1930 se stabileşte la Chicago unde desfăşoară cercetări în psihosomatică şi predă cursuri de psihanaliză.

 F. Alexander este considerat ”tatăl psihosomaticii”, el analizează minuțios ideea că bolile apar ca rezultat al interacțiunii a trei factori: fiziologic, psihologic şi social, în cartea sa „Medicina psihosomatică”. Ideea inovatoare a lui Franz Alexander a fost că fiecare boală somatică are o cauză specifică. De la ulcerul peptic și alte disfuncții gastrointestinale, Alexander își extinde cercetările asupra astmului bronșic, hipertensiunii arteriale, artritelor reumatice etc., stabilind pentru fiecare factorul psihic cu eficiență cauzală.

”Corpul, această mașinărie complicată, îndeplinește cele mai complexe și precise activități motorii sub influența unor fenomene psihologice ca ideile și dorințele.”

El explică acest concept astfel: Se întâlnesc doi factori: cel fiziologic (slab din considerente genetice) cu cel psihologic ( trăsăturile particulare ale fiecărui individ, conflictele interioare şi influența emoțiilor). Ulterior, factorul social (situația socială neprielnică) se apropie de ei şi declanşează reacția.

Cel mai intrigant fapt este că factorul psihologic poate exista cu mult înainte de amplificarea simptomelor de apariție a oricărei boli. Acest element psihologic are un efect asemănător bombei cu ceas, fiind în stare să explodeze în cel mai neprevăzut moment. Conflictul psihologic apare deja atunci când în cadrul familiei se formează o opoziție între cerințele părinților şi dorințele copilului.

De obicei, boala apare din cauza faptului că odată ce copilul a primit nişte „ordine” stricte, acestea se vor înscrie pasiv în subconştientul lui şi vor reapărea când acesta va deveni matur. El îşi suprimă orice voință, pentru că acest sistem a fost cândva implementat în subconştientul lui, de figurile autoritare ale părinților săi.

Iată o serie de boli, care se pot forma sub influenţa celor trei factori nominalizați:

Probleme cu pielea.

Problemele cu pielea, aproape întotdeauna, trădează o dificultate în procesul de limitare a spaţiului personal şi a relaţiilor inter-umane. În acest context, întotdeauna va exista mesajul ”Atinge-mă – Nu mă atinge”. Problemele cu pielea se întâlnesc la copiii care au avut o mamă insensibilă, care nu le-a oferit afecţiunea necesară şi invers, la copiii mamelor foarte protectoare.

Probleme cu stomacul și indigestia.

Mâncarea ocupă un loc foarte important în viața copilului. Prin alăptare, mama îi oferă bebeluşului nu doar nutriente folositoare, ci îl și face să se simtă în siguranță, iubit şi valoros. Astfel, dacă copilul nu va fi hrănit la timp el va deveni nervos, furios şi indispus.

Bulimia – foamea, dorința de a mânca încontinuu devine un indice a nejunsului iubirii, pe care îl simte individul. El încearcă să recompenseze lipsa afecţiunii şi golul din interior pe care îl simte, prin mâncare.

Anorexia – refuzul de a mânca este de asemenea provocat de sentimentul individului că nu este iubit. Foametea este o încercare de a atrage atenția asupra sinelui.

Probleme respiratorii.

O respirație calmă se asociază cu libertatea și satisfacția. Pe când una greoaie – cu griji, frică şi interdicție. Una întreruptă o raportăm la furie. Prin inspirație ne umplem un gol, iar prin expiraţie ne relaxăm.

La baza astmei stă necesitatea de a primi dragoste şi teama de a fi respins. De multe ori, cuvintele mamei ”nu mai plânge”, au un efect dezastruos asupra copilului, deoarece ea nu îi permite să se afirme firesc. Copilul se simte mereu presat. El nu poate accepta afecţiunea, deoarece se poate simți constrâns, dar nici nu poate fi acceptat sa fie respins. El se află, întotdeauna, undeva între două stări. Astfel, apare astma, el nu poate nici inspira complet, umplându-şi golul interior cu afecţiune, nici expira complet, deoarece dacă îşi va da frâu emoțiilor atunci va fi respins.

Probleme cu inima.

Din perpectiva emoțională, deseori, divizăm oamenii în cei care sunt foarte amabili, reținuți, delicați şi iubitori şi îi profilăm, în contrast, pe cei impulsivi şi incontrolabili. De mici ne este dictat să fim cuminți şi ascultători, iar orice criză de furie ne este pedepsită. În acest mod, copiii nu sunt învățați să işi exprime emoţiile constructiv. Ei sunt nevoiți să îşi suprime furia, ci nu să învețe să o aplaneze. Din această cauză,  apar probleme cu inima, întrucât emoţiile nu sunt coordonate adecvat.

Diabetul.

Diabetul se traduce ca „scurgere de zahăr”. Ducem lipsă de dulciuri şi de sentimentul plăcerii, care îi survine. De obicei, diabeticii sunt mereu stresaţi, neîncrezuţi în propriile forțe şi trişti, în mare parte.

Bolile aparatului motric.

„Mişcarea înseamnă viață”. Admirăm persoanele care folosesc această lozincă. Însă ce atitudine avem față de un copil activ. Ne irită, ca părinte îi ordonăm sa stea locului, să fie cuminte. În acest mod, copilului îi sunt înlăturate impulsurile fireşti. Îi este interzisă libertatea. Fiind matur, el, cel mai probabil, se va expune unui efort fizic enorm, care poate servi, ultetior, cauza apariţiei reumatismului.

Problemele sistemului imunitar.

Organismul are proprietatea să înlăture substanțele dăunătoare şi să asimileze cele folositoare. În acord cu acest principiu, părinţii ne impun sa ne debarasăm de emoțiile negative, precum sunt furia, frica, neîncrederea. E imposibil însă, să eliminăm unele reacții fără a le afecta pe celelalte. Problemele cu imunitatea apar atunci cand decidem să distrugem definitiv o parte firească din componenta noastră emoţională.