Citindu-l pe Virgil Gheorghiu. Cartea ”Ora 25”

Constantin Virgil Gheorghiu (n. 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, România – d. 22 iunie 1992. Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exil postbelic.

Cunoscut mai mult în lume decât în țară, Virgil Gheorghiu, nume ilustru al exilului românesc din Franţa, a devenit celebru prin publicarea, după război, a romanului ”ORA 25”, care a costituit unul dintre cele mal mari succese de librărie ale anilor ’50, tradus aproape în toate limbile şl transpus mai tîrziu pe ecran cu luminoasa şi vibranta personalitate a iul Anthony Qulnn. Eroul cărţii trăieşte drama absurdă a urei rasiale, dezlănţuită prin falsa Interpretare a unor indicii ambigui, el fiind nevinovat chiar la nivel biologic. Totuşi este târât din lagăr în lagăr, durerea lui fiind menită a hrăni bestialitatea altora. Situaţiile limită pe care le trăieşte personajul central se întemeiază însă pe experienţa autentică a autorului. Filosof spiritualizat prin teologie şi practica altarului, Virgil Gheorghiu este astăzi un simbol al regăsirii ființei românești întru veşnicia luminii. De aceea, publicarea inedită a OREI 25 umple mai mult decît un gol în cultura noastră, fiind în acelaşi timp primul act din lunga întreprindere de a da tiparului întreaga operă a lui Virgil Gheorghiu, însumînd peste patruzeci de volume care vor fi publicate, în colecta «Restituiri», de Editura OMEGAPRES în colaborare cu Edltions du ROCHER din Franţa.

ora25.JPG

„Ora 25 este timpul în care orice încercare de salvare e prea târzie, chiar Mesia dacă ar veni, ar fi prea târziu. E nu ultima oră, ci o oră după cea din urmă oră. Este cu precizie timpul societății occidentale. E ora actuală. Ora exactă!”

  O scurtă descriere a cărții: Ora 25 prezintă drama celui de-al doilea război mondial, aici ve-ți găsi  descrisă viața plugarului transilvanean Johann Moritz care a parcurs de-a lungul a 13 ani 106 lagăre răspândite pe întreg teritoriul europei. Nenorocul țăranului a fost tânăra sa nevastă frumoasă, pe care a ochit-o jandarmul din Fântâna, acesta scriind un ordin de rechiziție ca evreu pentru Moritz . Este de la sine înțeles că Johann Moritz nu se face vinovat de nicio infracțiune, însă este supus celor mai crunte torturi.

Am cerut dreptate în toate felurile în care m-a învățat disperarea. N-am primit niciun răspunsEu nu am furat, nu am ucis, nu am înșelat, nu am făcut nicio faptă rea, din cele oprite de lege sau de biserică. Dacă nu sunt nici hoț, nici ucigaș, nici înșelător, de ce mă țineți în pușcărie?”

În cartea mai este relatată și povestea tristă  a consăteanului intelectual, Traian Koruga, cel care a înaintat ideea de bază a orei 25. Ambii nevinovați în fapt cu nimic, dar condamnați, pe temeiuri rasiale, politice, ideologice și militare să rămâna inamici ai puterilor aflate în conflict, cei doi protagoniști își văd existența transformată într-un prizonierat perpetuu.

Nu îmi propun să vă descriu viața pe timpul războiului pentru că mi-e greu din punct de vedere emoțional, cartea a fost un declin psiho-emoțional pe care l-am simțit cu gust amar, cu teroare și compătimire pentru oamenii timpurilor celea.

Toate personajele sunt victimele sistemului și speră în salvarea americană, în zadar, pentru că yankeii sunt puși și ei pe căpătuială în Europa și dau dovadă, individual, de ignoranță și superficialitate. Când pe bătrânul continent european nu mai poți să alegi decât între două închisori, când cel ce te judecă te privește doar ca pe o categorie într-un șir nesfârșit de statistici, când cel ce te persecută se dovedește a avea “cruzimea animalului și indiferența mașinii”, când nici măcar absența vinovăției nu îți mai poate garanta eliberarea, ce mai poate fi spus despre civilizația occidentală? Cine mai poate trăi într-o asemenea lume? Mai e loc si pentru oameni, sau doar pentru creaturi robotizate în faptă și în gândire, transformate până în cele mai adânci profunzimi de tehnologie ? Destinul personajelor din romanul “Ora 25” invită la reflecții pe marginea acestor întrebări de o actualitate alarmantă.

 ” Dezumanizarea continuă sub diferite forme: renunțarea la sentimente, reducerea relațiilor sociale la ceva categoric, precis și automat, cum sunt relațiile între piesele unei mașini. Ritmul și limbajul sclavului tehnic este imitat în relațiile sociale, în administrație, în arte – pictură, literatură, dans. Oamenii devin papagalii sclavilor tehnici. În clipa asta suntem însă de-abia la începutul dramei.”

  Ora 25 este o carte foarte ușor de citit dar cu un mesaj profund. Propozițiile sunt scurte și directe, scurt și la subiect. Autorul nu pierde timp să îmbogățească frazele pentru că mesajul este oricum foarte puternic și suficient, a făcut abstracție de la înfloriri și metafore neimportante în așa tipaj de conținut.

Recomand cu toată ființa acest roman minunat, ce conturează simplitatea și nenorocirile oameni în toate formele lor, despre cum războiul dezumanizează și pe cei mai neînfricați, despre cum oamenii se transformă în sclavi tehnici, despre tot ce doare, despre rupturile existențiale…….despre război.

Critici literare:

„N-am citit nimic, în nicio literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele. Consider «Ora 25» una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările“. (Mircea Eliade) 

„Pământul a încetat să mai aparțină oamenilor, mai exact, oamenii par să se fi dezvățat a se comporta ca oamenii. Dar cu aceasta am zis foarte puțin; este vorba nu atât de o învechire sau o uitare, ci de un dresaj monstruos pentru care uitarea nu este decât una dintre consecințe.” (din prefața la ediția franceză din 1949, semnată de Gabriel Marcel)

”Cu opere inegale valoric, el rămîne autorul unor cărți ce ar putea cu siguranță intra în canonul nostru literar. După 25 de ani de la întoarcerea în literatura română, evaluarea și descoperirea lui C. V. Gheorghiu, după cum vedem în jurul nostru, sînt abia la început. De astă dată, să nădăjduim că urmează calea potrivită, oricît de sinuoasă se anunță.” (Marius Miheț, în studiul introductiv)

„Ora 25 este o carte sfântă, Tout le rest est litterature ”. (Paul Miclău)

 

Un gând despre „Citindu-l pe Virgil Gheorghiu. Cartea ”Ora 25””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s