Adopția. Povestea unei fetițe!

La şcoală, învăţătoarea făcea exerciţii cu elevii ei din clasa întâi pentru a le dezvolta simţul de observaţie.

Şi cum toţi copiii au o plăcere deosebită să se uite la poze, învăţătoarea le-a proiectat pe perete o fotografie de familie: mama, tata şi cinci copii. Între cei cinci, unul era mai brunet şi nu semăna cu fraţii săi, toţi blonzi.

Copiii au fost invitaţi să-şi dea cu părerea de ce acel băieţel era diferit faţă de ceilalţi. O fetiţă găsi explicaţia următoare:

-Acel băieţel era adoptat, nu era copilul natural al părinţilor lui.

Toţi copiii din clasă au întrebat în cor:

– Ce înseamnă să fii adoptat?

Aceeaşi fetiţă  s-a oferit să explice:

-Eu ştiu ce înseamnă pentru că eu  sunt adoptată. Un copil natural creşte în burta mamei lui, pe când un copil adoptat, creşte în inima ei.

Învăţătoarea a confirmat răspunsul fetiţei şi se gândea că nici ea nu ar fi putut explica mai bine ce înseamnă să fii adoptat.