Sărbătorindu-l pe William Shakespeare !

Astăzi, pe 23 aprilie, se împlinesc 454 de ani de la naşterea celui mai mare scriitor de limbă engleză, William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564, d. 23 aprilie/3 mai 1616), cel care este considerat cel mai mare dramaturg din toate timpurile şi care a lăsat în urma sa o operă vastă plină de genialitate. El s-a remarcat prin iscusinţa extraordinară de a descrie cele mai intime şi profunde aspecte ale naturii umane, dar atât existenţa cât şi opera sa sunt marcate de numeroase mistere şi dileme, unele chiar savuroase, care nu au fost elucidate.

Shakespeare a fost un poet și dramaturg respectat la vremea lui, dar reputația lui nu a crescut la înălțimile sale actuale înainte de secolul al XIX-lea. Ideile romantice, în particular, întâmpină genialitatea lui Shakespeare, iar victorienii s-au închinat lui Shakespeare cu o stimă pe care George Bernard Shaw a numit-o „idolatrizarea lui Shakespeare” .

Ca dramaturg, a scris câteva dintre cele mai puternice tragedii și numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete și multe poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai strălucitoare opere scrise vreodată în literatură, datorită priceperii lui Shakespeare de a depăși narațiunea și de a descrie cele mai lăuntrice și afectuoase caracteristici ale feminității și masculinității.

Opera lui Shakespeare a exercitat o puternică influență asupra scriitorilor români. Traducerea operei sale a fost începută de Petre Carp, rivalul politic al lui Titu Maiorescu, în vreme ce poetul Mihai Eminescu va descrie în poezia postună Cărțile, admirația pentru opera sa, declarându-l prieten drag al sufletului meu. O bună parte din piesele neterminate scrise de el poartă amprenta influenței sale. În epoca interbelică Dragoș Protopopescu, Haig Acterian sau Mihail Sebastian, care descrie în Jurnalul său procesul anevoios de traducere a sonetelor lui, vor da un nou imbold receptării lui Shakespeare în România.

  Am adunat unele dintre cele mai frumoase citate ale marelui artist:

1. Atâta timp cât mai putem zâmbi, cauza nu e pierdută.
2. Orice zi este bună. Dacă nu, atunci la ce bun să ne mai trezim?
3. Trei sfaturi simple pentru succes: Să știi mai mult decât ceilalți, să muncești mai mult decât ceilalți și să ai așteptări mai mici decât ceilalți.
4.  Ai curaj! Șterge-ți ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus.
5.  Nu este nimic nou sub soare.
6. Învinge durerea, fii vesel cât se poate, căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte!
7.  Cei nefericiți nu au alt remediu decât speranța.
8. Când vorbele sunt puține, arareori sunt spune în zadar.
9.  Dragostea pe care o poți măsura este întotdeauna foarte săracă.
10. Noi când ne naștem plângem că intrăm pe această mare scenă de bufoni.
11. O viață de om nu ține mai mult decât spui „unu”.
12. Nu există lucruri rele sau bune; gândurile oamenilor sunt cele care le fac să pară astfel.
13. Prostul înțelept se crede și numai înțeleptul își vede prostia.
14. Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest “vrem” se schimbă și are scăderi și amânări.
15. Când dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.
16. Suferința apasă cu atât mai mult cu cât observă că e suportată cu slăbiciune.
17.  Acolo unde ești se află lumea întreagă.
18. Aşteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă.
19. Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare.
20. Speranța este toiagul îndrăgostiților.
21. Nu tot ceea ce străluceşte este aur.
22. Puțini sunt oamenii care știu să se supună stelei lor.
23. Glumeții se dovedesc adesea profeți.
24. Unde iubirea-i mare, și cea mai mică îndoială în teamă se transformă.
25. Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli.
26. Dragostea nu se priveşte cu ochii, ci cu mintea. De aceea Cupidon este pictat orb.
27. Fii sincer față de tine însuți …și atunci nu mai poți fi fals față de cineva.
28. Dacă se va întâmpla acum, nu va veni pe urmă. Dacă nu va veni pe urmă, se va întâmpla acum. De nu se va întâmpla acum, totuși va vei pe urmă. Totul e să fii gata.
29. Totul e bine când se termină cu bine.
30. Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o singură dată.

     

Ziua internațională a cărții și a dreptului de autor!

Cartea

E zestrea ce pe toţi ne-mparte
În cei cu cărţi şi cei cu carte

 Ion Bindea

  Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor sau Ziua Internațională a Cărții se sărbătorește anual pe 23 aprilie și este organizată de UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor. Prima astfel de manifestare s-a desfășurat în 1995.

Cărțile au loc special în viața oamenilor, astfel că „Ziua internaţională a cărţii şi a drepturilor de autor” a devenit un eveniment anual în care se promovează cititul, publicarea de cărţi, dar şi drepturile de autor.

În România, din 2005, pe 23 aprilie nu se sărbătoreşte numai ziua cărţii, ci şi ziua bibliotecarului.

Astăzi ca să sărbătoresc am început lecturarea cărții ”A înflorit liliacul” de Rodica Ojog-Brașoveanu!

 Am adunat mai jos o serie de citate cu privire la cărți și importanța acestora:

• Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândeşti cel mai mult. Cel mai greu înveţi când citeşti cărţi uşoare; însă o carte extraordinară care vine de la un gânditor remarcabil este o corabie a gândirii, plină la refuz cu adevăr şi frumuseţe. – Theodore Parker
• Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii. Andrei Pleşu
• Cărţile sunt cărăuşii civiizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate. Barbara Tuchman
• Cărţile sunt mai mult decât cărţi, ele sunt viaţa, sufletul şi miezul timpurilor trecute, motivul pentru care oamenii au muncit şi au murit, esenţa şi chintesenţa vieţilor lor. Amy Lowell
• Cartea este mica mobilă a minţii noastre, motorul spiritului, unealta care vine în ajutorul lenei de a gândi, insuficienţei noastre, cum şi bucuriilor sufletului. Emile Faguet 
• Cărţile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a ţestei noastre. Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe. Mircea Cărtărescu
• Cărţile ne sunt prieteni statornici… Ne sunt sfetnici şi nu ne contrazic. Cărţile care ne plac sunt şi urne pline de amintiri. Mihail Sadoveanu
• Cărţile sunt prietenii cei mai liniştiţi şi constanţi, consilierii cei mai accesibili şi înţelepţi şi profesorii cu cea mai multă răbdare. Charles W. Eliot
• Există o carte pentru fiecare moment de cumpănă în existenţa fiecăruia dintre noi. Nefericit cel care nu găseşte cartea potrivită la momentul potrivit. Adrian Pintea
•  Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generaţie în generaţie ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă. Joseph Addison
• Cartea este cea mai complicată şi cea mai măreaţă minune dintre minunile create de omenire în calea ei spre fericire. Maxim Gorki
• Învăţaţii sunt aceia care au citit grămezi de cărţi; cugetătorii, geniile, luminătorii lumii şi îndrumătorii neamului omenesc sunt cei ce-au citit nemijlocit în cartea lumii. Platon
• Cărţile m-au învăţat să citesc corect realitatea. Mircea Horia Simionescu
• Cărţile sunt cele mai practice instrumente de cultură şi cele mai sigure mijloace de comunicare a ideilor. Alexandru Tzigara-Samurcaş
•  Aminteşte-ţi, o carte necitită nu te poate ajuta. Nu citeşti niciodată prea multe cărţi, însă poţi citi prea puţine. Jim Rohn

 

 

Citind-o pe Jojo Moyes. Cartea ”Silver Bay”

  Jojo Moyes (născută la 4 august 1969 în Londra, Anglia) este o romancieră și o jurnalistă britanică. Este una dintre puținii autori care au câștigat de două ori premiul pentru cel mai bun roman de dragoste al anului (Romantic Novel of the Year Award).

  Înainte de a-și începe cariera ca romancier cu normă întreagă, a lucrat 10 ani pentru ziarul britanic The Independent, cu excepția unui an în care a lucrat pentru postul de duminică dimineață din Hong Kong.
În prezent, Jojo Moyes este căsătorit cu jurnalistul Charles Arthur și împreună au 3 copii. Toți locuiesc într-o fermă din Essex, Anglia, și în aceste împrejurimi frumoase Jojo Moyes își găsește inspirația pentru romanele ei romantice iubite.

 Silver Bay, o zonă a delfinilor, a balenelor, a regăsirii, a familiei, a unor noi începuturi! O poveste înduioșătoare de dragoste, pe fundalul luptei unor localnici de a-și păstra oaza de liniște în mirificul Silver Bay.

Cartea începe cu povestea lui, Kathleen fiind o legendă în Silver Bay. Când avea numai 20 de ani reușise să captureze cel mai mare rechin și asta a atras un val de atenție asupra micului golf. Deține un hotel și un muzeu moștenit de la părinți, acum împreună cu nepoata sa Liza și fiica acesteia Hannah.

Și fiecare poveste își are secretele sale precum le are și Liza, întoarsă plină de traume și frici din Anglia.

Liza McCullen nu va scăpa niciodată de trecutul său care o stoarce până la ultima suflare. Doar plajele nealterate și comunitatea strâmtă din Silver Bay îi oferă libertatea și siguranța pe care o dorește – dacă nu pentru ea însăși, apoi pentru fiica ei mică, Hannah. Însă totul are un început și un sfârșit……

Apare, Mike Dormer, venit pe pretext turistic, fiind cazat ca oaspete în hotelul mătușii, iar pacea din Silver Bay este zdruncinată de evenimente greu de digerat. Mike având misiunea de a afla câte mai multe informații locale pentru a construi un resort de distracții pentru cei bogați. Englezul manierat, cu hainele prea elegante și cu ochii tulburători, ar putea distruge tot ceea ce Liza a muncit atât de mult pentru a proteja: nu numai afacerea de familie și golful care-i adăpostește pe balenele ei iubite, ci și convingerea că nu va mai iubi cu adevărat- că nu merită să mai iubească – niciodată.

Dar iubirea nu te întreabă, iar sentimentele răsar când te aștepți mai puțin, și din simpla evitare și neacceptare se poate naște cea mai pură dragoste………așa a fost și dintre protagoniștii Liza și Mike.

Am fost surprinsă de stilul autoarei, ce pune un accent uriaș pe frumusețea mării, a golfului, dar și pe animalele marine atât de prezente în acest roman, pe tangența dintre instictele animale cu cele ale oamenilor; chiar și la finalul cărții, revederea este asociată cu cântecul balenelor.

Silver Bay este o carte care se savurează, pe care o citești rând cu rând, fără a o mai putea lăsa din mână. O dată ce îi cunoști personajele, ai așteptări față de ceea ce va urma, unde te va duce briza, unde te va purta valul descris cu atâta delicatețe și măiestrie de Jojo Moyes.

PS: Mă bucur enorm că autoarea le-a dat o a doua șansă atât lui Kathleen și Nino cât și lui Liza și Mike la un sfârșit fericit și plăcut, plin de armonie în sânul naturii.

Critici literare:

”Dragostea nu a fost niciodată mai complicată decât în această poveste fantastică.” Daily Mail

”O carte încântătoare și emoționantă…..Dialogurile și pasajele descriptive compuse de Moyes sunt savuroase.” Glasgow Herald

Istorisirea adevărului. Poveste populară evreiască!

Pe vremuri, cu mult înainte ca cineva să mai ţină minte, adevărul hoinărea, gol-goluţ, pe drumurile întortocheate ale vieţii. Dar, toţi îi întorceau spatele. Nimeni nu dorea să-l găzduiască. Oamenii fugeau din calea lui. Iar adevărul, posomorât şi mâhnit, îşi continuă pribegia…, până într-o zi, când întâlni povestea.

Aceasta strălucea şi împrăştia frumuseţea ei, etalând o vestimentaţie aristocrată şi accesorii elegante. Toţi cei care o vedeau afişau bucuria sinceră de a fi privilegiaţi de prezenţa ei.

– Spune-mi, dragul meu prieten de ce afişezi atăta tristeţe? De ce cutreieri străzile cu faţa asta spăşită? – se adresă afectuos povestea

Ştergându-şi lacrimile invizibile, adevărul îi împărtăşi:

– Sunt copleşit de durere, sunt bătrân, toţi îmi întorc spatele, nici o fiinţă umană nu mă iubeşte…

Povestea, uşor dezamăgită de cele auzite, împărtăşi adevărului:

– Nu bătrâneţea reprezintă motivul desconsiderării tale. Şi eu sunt în vârstă, dar, cu trecerea anilor, oamenii mă apreciază tot mai mult. Uite, am să-ţi dezvălui secretul oamenilor: ei doresc să-şi încânte ochii cu ceva frumos şi strălucitor. Tocmai de aceea, am să-ţi ofer haine şi încălţări şi tot acaretul pentru că să oferi şi tu imaginea pe care ei vor să o vadă.

Zis şi făcut.

Adevărul a urmat sfatul prietenos şi s-a vestimentat în distinsele ţinute oferite de către poveste.

De atunci, şi până în zilele noastre, adevărul şi povestea, povestea şi adevărul, se plimbă mână în mână pe cărările vieţii, fiind ambii iubiţi în aceeaşi măsură de către toţi oamenii…

Din înțelepciunea populară Evreiască……

Valeriy Sinelnikov. Legitățile unei vieți fericite!

Sinelnikov Valeriy Vladimirovich (Синельников Валерий Владимирович)- medic-terapeut, homeopat, psihoterapeut, scriitor, autor al mai multor descoperiri în domeniul psihologiei medicale. Fondator al Fondului de caritate „Școala de Sănătate și Bucurie”(Школа Здоровья и Радости) și școala generală „Az Buki Vedi” (Азъ Буки Веди). Cărțile sale sunt populare nu numai în Rusia și Ucraina. Ele sunt publicate în șapte limbi (rusă, letonă, lituaniană, cehă, slovacă, bulgară și poloneză) și au beneficiat de o cerere constantă de cititori în diferite țări ale lumii timp de mai mulți ani. Circulația totală a cărților sale este de peste 8 milioane de exemplare.

Dacă nu i-ai citit cărţile, cel puţin ai auzit de cuvintele lui Valeriy Sinelnikov. El – omul care poate explica cele mai complicate teorii existenţialiste în cele mai simple cuvinte. Iată câteva dintre cele mai memorabile coduri ale vieții expuse în cărțile sale:

1. Învață să te iubești pe tine însuți, pe rasa ta, pe poporul tău, pe națiunea ta. Pentru a face acest lucru, studiați moștenirea strămoșilor, tradiția și cultura.
2. Eu cred în faptul că soarta poate fi schimbată. Dar pentru asta trebuie schimbat cursul gândirii.
3. Fiți capabili să vă controlați sentimentele și emoțiile. Transformați emoțiile negative în cele pozitive. Amintiți-vă că sentimentele distructive duc la boli și probleme, iar cele pozitive la sentimente creative și la o stare de armonie interioară.
4. Lumea noastră este reprezentarea directă a propriilor gânduri. Tot ce avem în viaţă e creat de noi înşine.
5. Relaţiile nu sunt un scop în sine şi nici sensul vieţii, ci doar un element al unui trai împlinit.
6. Starea corpului nostru, al sufletului şi al minţii, sănătatea, relaţia cu familia, cei dragi şi cu străinii, serviciul şi hobby-urile – e oglindirea şi reproducerea gândurilor, emoţiilor şi trăirilor noastre.
7. Unicul scop al comunicării este cel artistic.
8. Admiră! Admiră tot ce te înconjoară şi caută minunile în detalii.
9. Dacă vrei să trăieşti într-o lume curată şi frumoasă, începe de la tine.
10. Uniți-vă! Învață să rezolvi problemele de viață prin colaborarea cu prietenii și rudele. Întâlniți-vă, conectați oamenii pe care îi cunoașteți unul pe altul, dacă au interese comune, astfel încât să poată organiza o cauză comună.
11. Nu uita că nu eşti unicul om cu o individualitate aparte.
12. Creați o Familie puternică și iubitoare. Toate oportunitățile și resursele personale disponibile sunt direcționate către sănătate, educație, dezvoltare a propriei persoane și a rudelor. Se știe că familia este celula societății. Și acestea nu sunt cuvinte goale. Familia puternică și unită este baza bunăstării și prosperității Patriei noastre.
13. Dacă vrei să ai copii fericiţi, atunci singur trebuie să fii o persoană fericită. 
14. Acordă-ți timp liber privat pentru a comunica cu copiii: mai des cu ei în natură, vorbim despre sensul vieții și scopul omului. Din copilărie, dezvoltăm în ei poziția de stăpân al vieții sale. Ajutați-vă să descoperiți creativitatea și lumea lor. Educați în copiii tăria spiritului și a voinței, castitatea, respectul pentru bătrâni. Copii binevoitori- continuitate a felului tău.
15. Învaţă: atât să primești, cât şi să oferi cadouri.
16. Omul singur îşi creează durerea.
17. Trebuie să trăieşti având un vis. Tendinţa de a-l atinge e unicul lucru care te motivează să creşti.
18. Mulţi oameni nu au Patrie. Sună bizar, dar e un fapt. Locul naşterii nu înseamnă neapărat – Baştina. Unii îşi găsesc adevărata casă în altă ţară sau chiar pe o altă planetă.
19. Intenţiile tale nu trebuie să se limiteze la realităţi materiale.
20. Mila faţă de oameni, la un anumit moment, va stârni agresivitate.
21. Orice om pe care îl întâlneşti în calea vieţii te va marca.
22. Trebuie să te îndrepţi spre ceea ce-ți place, dar nu fugi de lucrurile care nu te interesează. Uneori nu ştii de ce ai nevoie până nu încerci asta.
23. Mâncarea e o importantă sursă de plăcere. Dar ea trebuie să rămână o necesitate fizică, nu şi una emoţională.
24. Unde îţi sunt ideile acolo e şi energia. Unde e energia acolo e şi sângele. Iar sângele e întruchiparea fizică a sufletului.
25. Sunt banii şi bunurile ceva rău? Nu. Dar munca pentru bani nu e ceva bun. În acest caz viaţa devine o existenţă banală.
26. Aflați cum să interacționați cu oamenii diferit, indiferent de poziția lor în societate.
27. Aveți grijă de Natură. Amintiți-vă că natura este zestrea neamului pe care Dumnezeu le-a dat-o omului pentru o viață completă.
28. Încearcă să fii fără datorii și credite. Fiecare datorie înrobește sufletul. Amintiți-vă că trăim într-un univers abundent.
    Recunoașteți că din ecranele TV se impune o cursă de consum și un mod de viață străin pentru noi. Evitați luxul inutil, chiar dacă aveți mijloace financiare. Corupția de lux provoacă invidie. Este mai bine să trimiteți bani pentru dezvoltarea dvs., pentru a vă ajuta rudele și pentru o cauză justă.
29. Citirea activă! Învață- învață!
30. Să reînviem vechea credință a slavilor, modul nostru de viață, să fie ”sănătate, fericire și putere”.

Notă: Ordinea existentă a lucrurilor există până când vom crea una nouă. Depinde de noi, care va fi viața noastră și, prin urmare, aranjamentul în viața de zi cu zi. Îndemn ca fiecare dintre voi să devină înțelept. Atunci nu vor exista probleme în conducerea propriei vieți.

Detox contra banalului….

Fereşte-te de banalitate. Nu uita că dacă va fi să te îneci – cel puţin nu te îneca într-un lighean cu apă – azvârle-te în ocean.  Octavian Goga

 Ce înțelegem prin banal?…. poate lipsa unei diversități, poate rutina existențială, monotonia nefirească, lipsa originalității și a imaginației? Ce o fi oare? Cu siguranță că fiecare dintre noi se poate da cu părerea fără multe eforturi asupra acestui aspect cu care ne ciocnim de la o zi la alta.

Unii ar putea să mă contrazică, deoarece ar putea spune că banalul ar fi mai mult un element comun în viața noastră, ca multe alte lucruri ”mărunte” cu care ne ciocnim, însă să nu uităm că simplul fapt că ne dăm în mrejele lucrurilor banale ne fac să ne simțim incompleți, ordinari și fără acele sclipiciuri unice cu care suntem înzestrați fiecare.

Lumea, în alergarea ei grăbită se arată preocupată doar de ce este trecător şi cotidian. Trăim în epoca omului banal, obișnuit, iar toți cei care doresc să iasă din acest model existențial se găsesc în postura omului arătat cu degetul. Un om extraordinar va stârni o personalitate ”iluminată”, și mereu se va deosebi de alții. Nu va fi un om după care să întorci capul, ci unul după care să-ţi întorci inima.

După cum afirmă Nietzsche în cartea sa ”Lecții de viață”- ”Obișnuința mucegăită, ceea ce este mic și ordinar, umplând toate ungherele lumii, ca o grea atmosferă pământească fumegând împrejurul tuturor celor mărețe, se aruncă de-a curmezișul, amăgind, diminuând, înăbușind, în drumul pe care mărețul trebuie să pășească spre nemurire. ”

De aici am ajuns la concluzia că alocăm mai multe resurse pentru planificarea concediului decât pentru stabilirea scopului vieții și valorilor noastre. Când vrem să mergem în concediu, ne gândim la orice detaliu, să prestabilim totul în cele mai mici detalii, iar când vine vorba de a stabili scopurile pentru următorul an sau care sunt valorile noastre, luăm fiecare zi și fiecare situație așa cum sunt, pe principiul spontaneității și a frunzei purtate pe val.

Am înțes că apreciem mai mult ambalajele viu colorate, banale, dar nu căutăm să inspirăm lucrurile cu adevărat importante. Am ajuns să trăim vremuri banale din toate punctele de vedere.

  Hegel le spunea studenților lui: „Filosofia este duminica vieții omului”. Șase zile pe săptămână lucrați, iar a șaptea zi vă opriți din tot ceea ce faceți și meditați la voi, la valorile și scopurile voastre, la cine sunteți, acesta era și rolul duminicii, ziua în care omul meditează la legătura lui cu transcendentul.

”Nici un argument nu mă scoate mai tare din sărite decât atunci când cineva îmi trânteşte o banalitate oarecare în timp ce eu vorbesc din toată inima.”

Goethe 

  E o adevărată provocare să trecem de blocajele superficiale ale existenței, să ne lăsăm conștientul în meditație, să ne punem întrebări profunde, de evoluție, să vedem în ce credem, dacă suntem mulțumiți de cum arată viața noastră și ce trebuie să schimbăm. Cu adevărat, e mult mai complicat să fii luptător în viața ta, dar fructele reușitei sunt dulci.

Primul motiv pentru care ne oprim rareori să ne analizăm este zgomotul existențial. Întâlnim atâtea lucruri fără semnificație, dăm valoare la o mulțime de ”impurități” și ne lăsăm conduși de neclarități informaționale. Suntem bombardați în mod continuu cu diverși stimuli din mediu, mintea noastră uitând să se focalizeze pe aspectele relevante. Ea sare de la o informație la alta, căutând o stabilitate fulgerătoare.

Al doilea motiv care ne oprește din analiza de sine și contemplare este rutina. Suntem într-o rutină continuuă, fără să conștientizăm acest fapt, însă trebuie să recunosc că rutinele ascund probleme, ne refugiem în rutine, neluând deciziile pe care trebuie să le luăm. Ne ascundem în cochilia rutinei deoarece ne ferește de întrebări incomode, de implicări active, de relaționări, de conlucrări, astfel rutinele crează o barieră în calea dezvoltării noastre, ne țin la distanță de tot ce ne-ar scoate din zona mentală de confort.

Un al treilea motiv este fuga noastră prin viață, alergăm orbește după tot și nimic, suntem orbi la a alege un țel, un scop, o credință individuală pe care am putea să o analizăm, avem o grea intoleranță la a descompune lucruri, de a le studia și de a ne da intens cu părerea.

Și aș vrea să nu uitați că ”Viața este un capital unic”. Depinde de noi cum îl investim, cum îl taxăm, pentru că la sfârșit rămâne să dăm nota de plată în anii de viață, de activitate, și de moarte. De aceea e important să fim fericiți, să trăim cu sens și în conformitate cu valorile noastre.

  Notă: Omul ieșit din tiparele banalului poți fi Tu. Tu eşti cel care poţi folosi tot ce ţi-a dat natura pentru a fi diferit. Pentru a schimba cursul lumii, din banal, în extraordinar. Pentru a demonstra că este posibil, şi e încă la modă.

Astăzi „Nu voi fi un om obișnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” (Peter O’Toole)