Citind-o pe Jojo Moyes. Cartea ”Jertfa iubirii”

  Pauline Sara Jo( Jojo) Moyes s-a născut în 1969 și a crescut în Londra. Jojo trăiește (și scrie!) Într-o fermă din Essex, Anglia, împreună cu soțul ei, jurnalistul Charles Arthur, și cu cei trei copii ai lor. Jojo Moyes s-a afirmat ca scriitoare în 2002, odată cu publicarea primei sale cărți. De atunci, toate romanele ei de dragoste au înregistrat un succes extraordinar în rândul cititorilor și al criticilor, urcând pe primele locuri în topurile de bestselleruri ale marilor publicații.

Cartea ”Jertfa iubirii” (găsită acum și cu titlul- „Fata pe care ai lăsat-o în urmă”) este în mare măsură datoare excelentei lucrări ”Lunga tăcere: viața civililor în timpul ocupației germane din nordul Franței, 1914-1918.”

 Cartea ”Jertfa iubirii” de Jojo Moyes prezintă povestea de viață a două femei care trăiesc în epoci și locuri diferite, dar care sunt unite de același lucru: iubirea față de soț și puterea de a înfrunta cele mai mari încercări ale vieții cu capul sus. Cartea ”deapănă” evenimente trecute, din timpul primului război mondial, din Franța ocupată de naziști, cu cele prezente, din Londra anului 2006, totul fiind explicit cu amănunte concrete pe tot parcursul romanului. Pe durata lecturii vom absoarbe poveștile a două femei, ce au avut tragicul nenoroc de a trece prin ”foc și pară”, de a suferi și de a fi singure, dar care au un punct comun….tabloul, intitulat ” Fata pe care ai lăsat-o în urmă” ajuns în prezent celebru și foarte scump.

”Am rămas o clipă pe loc, cu ochii ţintă la portret şi, timp de câteva clipe, mi-am amintit cum mă simţeam pe vremea când eram tânără, când nu ştiam ce-i foamea sau frica şi când singurul meu gând era la clipele de intimitate pe care le-aş fi petrecut cu Édouard. Chipul pictat îmi amintea că lumea putea fi şi frumoasă, că odinioară existaseră alte lucruri – artă, bucurie, dragoste – care-mi umpleau existenţa, nu teama, supa de urzici şi camuflajul de acum. În expresia mea îl vedeam pe el. Şi abia atunci am înţeles ce făcusem cu puţin timp înainte. Portretul îmi amintise de forţa care zăcea în mine, de câtă putere mai aveam încă pentru a lupta.- din însemnările lui Sophie ”

 „În clipa aceea, Liv văzuse portretul. Proptit de un șezlong, chipul din tablou atrăgea privirea ca un magnet, în ciuda zgomotului și a haosului din jur. Liv se oprise și se întorsese încet spre el. Din rama aurită și uzată o privea o fată cu o expresie ușor provocatoare. Pe umeri i se revărsa o coamă de păr auriu-roșcat și schița o umbră de surâs în care se ghicea mândria, dar și altceva, mai intim. Ceva erotic.
            -Seamănă cu tine, murmurase abia auzit David, care venise lângă ea. Așa arăți și tu.- din însemnările lui Liv”

   Poveștile sunt deosebit de sensibile, arătându-ți până unde merge o persoană din dragoste pentru cel de lângă ea și cât de multe poate îndura pentru persoana iubită. Jertfa iubirii nu reprezintă lupta doar pentru persoana iubită, cât și pentru ce ți-a mai rămas de la persoana dragă.

Vă voi oferi câteva date din carte: Franța, 1916: Artistul Edouard Lefèvre pleacă pe front, lăsând-o acasă pe tânăra sa soție, Sophie. Când micul orășel în care femeia s-a născut este ocupat de germani în plin război mondial, portretul lui Sophie pictat de Edouard îi atrage atenția noului Kommandant, în timp ce periculoasa obsesie a ofițerului devine din ce în ce mai puternică, Sophie va risca totul – familia, reputația, viața – în speranța de a-și revedea soțul. Aproape un secol mai târziu, portretul lui Sophie îi este dăruit lui Liv Halston de tânărul ei soț, cu puțin înainte de moartea lui fulgerătoare. O întâlnire întâmplătoare îi dezvăluie femeii adevărata valoare a picturii, declanșând în același timp o luptă încrâncenată care va pune în pericol prima iubire pe care a simțit-o după tragedia suferită, precum și speranțele viitoare la fericire.

Trecutul se împletește cu viitorul, având ca punte de trecere ”tabloul”, ce se va întâmpla cu Sophie dar cu Liv?

Cu siguranță nu vă puteți imagina ce s-a ales din povestea lui Sophie și a soțului acesteia, dacă Liv va dobândi dreptul deplin pentru tablou, și dacă tânăra va continua povestea sa de iubire……bineînțeles e o carte ce merită citită și aflată. Eu am rămas surprinsă de acțiunile și deznodământurile din carte, autoarea a avut mereu grijă să transmită fără ocolișuri stări vii, trăieri și semne de întrebare, la ce a fost, la ce va urma, și dacă e corect așa…………

  Concluzie: Ambele povești oferă emoție și tristețe. M-a atras mai mult povestea Sophiei, la finalul cărții aflăm și ce s-a întâmplat cu ea după ce a fost ridicată de nemți. Mesajul cărți ar fi că oricât de grea ar fi viața, nu trebuie niciodată să ne pierdem speranța. Susțin că romanul Jertfa iubirii este unul absolut minunat, plin de sentiment, devotament, sacrificiu, speranță, ambiție, putere și nu în ultimul rând o pagina de istorie, care ne transpune în ororile timpului ocupant.

Critici literare: 
„Jojo Moyes scrie cu mână sigură o carte irezistibilă, dulce-amăruie, dezvăluind latura întunecată a oricărei mari povești de dragoste și cât de înșelătoare pot fi clasicele finaluri fericite.” Entertainment Weekly

 

Citind-o pe Jojo Moyes. Cartea ”Ultima scrisoare de dragoste”

  Pauline Sara Jo( Jojo) Moyes s-a născut în 1969 și a crescut în Londra. După o carieră variată, ea a obținut o diplomă la Royal Holloway și Bedford New College, Universitatea din Londra. În 1992, ea a câștigat o bursă finanțată de ziarul The Independent pentru a participa la cursul postuniversitar de jurnalism la Universitatea City.

Jojo trăiește (și scrie!) Într-o fermă din Essex, Anglia, împreună cu soțul ei, jurnalistul Charles Arthur, și cu cei trei copii ai lor.

Citind cărțile ”Înainte să te cunosc”, ”După ce te-am pierdut” și romanul ”Un bărbat și o femeie”, pur și simplu nu m-am putut abține să nu-mi continui tărâmul romantic cu cartea ”Ultima scrisoare de dragoste”, lectură ce m-a cutremurat tot atât de mult ca celelalte romane a autoarei.

Aș putea să recunosc că după citirea cărții am rămas cu un tumult de emoții, în schimb începutul m-a pus în dificultate, pe alocuri mă lăsa vag dezamăgită, de ce?……deoarece derivă două povești, a lui Ellie Haworth și a lui Jennifer Stirling ceea ce mi se părea prea consistent și plin de suprapuneri, dar treptat a dispărut sentimentul că lupt să prind două acțiuni diferite; m-am lăsat purtată pe valul lecturii.

Deci, cum am menționat, povestea se împarte pe două planuri, care aparent nu au nimic în comun, însă treptat capătă contur și înțeles. Două povești ce vor găsi deznodământul necesar, vor trece de barierele fricilor și dezamăgirilor.

,,Mi-e teamă de ce simt pentru tine. Mi-e teamă să iubesc pe cineva atât de mult. ”

  Deci, o scurtă descriere a cărții.………..Pentru început o avem ca protagonistă pe Ellie, o tânără ziaristă, care are o relație cu un bărbat căsătorit. În timp ce ea își sacrifică tinerețea și sufletul, el își vede în continuare de familie lui aruncând fărâmituri relației cu tânăra jurnalistă. În timp ce ea îl iubește, el profită de o relație convenabilă. Își neglijează cariera și realizează că acel bărbat o folosește.

Aflată în căutarea unui subiect inedit și emoționant, Elle Haworth găsește în arhiva ziarului la care lucrează o scrisoare datând din anul 1960, scrisă de un bărbat care-i cere iubitei să își părăsească soțul. Astfel, Elle se vede prinsă în hățișurile unei povești de dragoste din trecut, iar impactul asupra ei este cu atât mai puternic deoarece relația sa cu bărbatul însurat ajunge să fie un ac în mână.

Ultima scrisoare de dragoste – două povești…………..dragoste, agonie și extaz……

  Firul poveștii sare în trecut în 1960, când Jennifer Stirling se trezește la spital, unde a ajuns din cauza unui accident de mașină. Nu își poate aminti nimic despre ea și viața ei. Ajunsă acasă, i se pare că nu se regăsește în viața pe care o trăiește, că nu își găsește locul, că nu ar trebui să fie acolo. Totul capătă sens când găsește o scrisoare de dragoste într-o carte adresată ei, și devine interesată să afle cine este autorul scrisorii și cum a putut uita.

Soțul său un om extrem de bogat îi dă de înțeles că trebuie să fie soția perfectă, mereu la dispoziția bărbatului, ca un accesoriu. Nu are dreptul la opinie, nu are dreptul la ideile proprii și intenții ce cumva l-ar coborâ în fața celorlalți..

,, Nu știu cum mi-am câștigat acest drept. Nici măcar acum nu sunt perfect sigur de el. Dar simplul fapt că mă pot gândi la chipul tău frumos, la surâsul tău, știind că există ceva din tine care îmi aparține mie, este probabil lucrul cel mai minunat de care am avut parte în viața mea.”

  Treptat își amintește vag emoții, trăiri și pe Anthony, căruia Jennifer îi spune Boot. Își revin emoțiile înrobite de frici și înjosiri. Soțul ei o umilește, o crede un simplu obiect cu care să ieși în lume, ca dintr-o cutie perfect ambalată. Totuși ea decide să-i facă un copil, fetița îi umple timpul și tristețile. Minciunile soțului o fac să creadă că marea sa iubire a murit în accidentul cumplit, apoi la un dineu îl reîntâlnește, totul iarăși capătă contur, doamne cât de încurcată e viața…..îl are pentru al pierde din nou…………….

Lectura mi-a trezit un sentiment de gust amar și un vag tremur, de cât e de nedreaptă viața. Citind vei putea întâlni foarte multe  scene pline de dorințe și plăceri sufletești, pline de sete de iubire, de dezamăgiri şi de rutină zilnică.

Povestea este adusă în prezentul lui Ellie, 40 de ani mai târziu, unde va reîncepe transpus povestea celor doi îndrăgostiți rătăciți prin viață.

Punctul de suspans și satisfacție pentru mine a fost atunci când cele două povești a lui Ellie și Jennifer, se contopesc și devin într-un timp actual, se unesc și sunt complice la un prezent comun, aceeași dragoste pătimașă, și desigur scrisorile de dragoste, care sunt pentru Ellie, simbolul dragostei absolute.

”Forța îți aparține ție, nu poți îndura să trăiești cu o iubire ca aceasta și cu gândul că nu vom avea niciodată dreptul la ea.”

O să încerc să mă opresc aici, deoarece vă las să descoperiți fantastica poveste dulce amăruie a unei iubiri ce a depășit anii, ce a străpuns nefirescul pentru a -„a fi”.

Cred că deja vă întrebați- oare va reuși Ellie să îi facă pe cei doi să se reîntâlnească? Oare iubirea lor e la fel de mare și acum peste ani?
Oare cum vor decurge lucrurile? Oare Ellie va lua decizia corectă cu propria viață? Ei bine, vă las pe voi să descoperiți asta! Cu siguranță e o carte pe care o recomand cu  încredere, pentru că iubirea merită încurajată!!!