Citind-o pe Sarah Dessen. Cartea ”Ascultă-ţi inima”

  Sarah Dessen (născută la 6 iunie 1970) este o scriitoare din America care locuiește în Chapel Hill, Carolina de Nord. Părinții- Alan și Cynthia Dessen, ambii profesori la Universitatea din Carolina de Nord, predând clasicismul și literatura shakesperiană, i-au insuflat darul de a scrie.

Cariera și-a început-o în cel mai straniu mod, scriind în timpul zilei și chelneriță în timpul nopții. Mai târziu a renunțat la serviciul de chelneriță după publicarea primei sale cărți, ”The Summer”, care a fost publicată în 1996.

Sarah Dessen a făcut din New York Times cea mai bună listă de vânzări. Din cauza publicării lui ”Along for the Ride”, Dessen a fost denumită acum „mașină best seller”. În anul 2017, Dessen a primit premiul Margaret A. Edwards pentru romanele ei ”Dreamland” (2001), ”Keeping the Lun” (2000), ”Just Listen” (2007), ”The Truth About Forever„ (2004), ”Along for the Ride” (2010), ”What Happened to Goodbye?” (2011), și ”This Lullaby” (2003).

Majoritatea romanelor lui Sarah Dessen se ocupă de schimbarea personalității tinerilor în timp ce trec printr-un fel de tragedie sau pierdere. Temele generale care se desfășoară prin romanele ei sunt izolarea, distanța emoțională în rândul membrilor familiei și o schimbare progresivă în personalitatea oamenilor.

Și am început ”despicarea” firului narativ propus de Sarah în cartea ”Ascultă-ți inima” cu o înflăcărată dorință de a parcurge cât mai mult posibil din minunata carte, care îți oferă mai mult decât o poveste, îți dă o morală, o posibilitate de a învăța.

asculta-ti-inima_1_fullsize-tile-700x513.jpg

Imediat cum ei cartea în mână îți oferă câteva rupturi despre ce s-ar povesti, însă citind din ea trăiești orice emoție, orice frică sau nesiguranță a protagonistei.

Deci, o avem ca eroină pe Annabel Greene, o tânără care trăiește cu aparențe, ca umbră în spatele familiei, cu frici și secrete. Tînără adolescentă care are totul, sau e doar iluzia perfecțiunii. Cel puţin, asta este imaginea promovată de spoturile publicitare în care joacă rolul principal ca model. Este cea mai mică dintre cele două surori ale sale, Kirsten și  Whitney, la fel pasionate de modă. Fiecare soră își duce ”greul” său iar Annabel este undeva uitată în umbră. Viața ei capătă după cum ve-ți afla multe nuanțe de întunecime, iar soarta nici pe departe nu e perfectă după cum consideră unii, și toate aceste provocări prin care trece le depozitează în sufletul ei și devine singuratică și pustiită.

” Eu jucam rolul de liant între surorile mele și personalitățile lor puternice- întruchipam  ”zona gri” care le despărțea. Nu eram nici îndrăzneață, nici extrovertită, nici tăcută, dar nici chibzuită. Nu știu cum m-ar descriei cei din jur sau ce le-ar evoca numele meu. Eram doar Annabel! ”

Familia ei se destramă încetul cu încetul. Fiecare membru având drama sa.
Iar vara, ce nu pare să se mai sfârşească, este scăldată în tăcere chinuitoare, taine şi singurătate demoralizatoare.

” Nu-mi place să-i fac pe oameni să sufere. Și nici să-i supăr. Din cauza asta, evit uneori să spun ce gândesc.”

Pierderea prieteniei inițial a lui Clarke apoi cea cu Sophie a avut un impact  dureros și dramatic. Iar atitudinea lui Sophie față de Annabel are un gust amar, cu cuvinte grele, usturătoare și pline de ură. Nu mai pui că acasă nu e mai vesel, sora ei Whitney suferă de o tulburare alimentară, fiind ca o mare povară cumplită pe umerii întregii familii. Izolată şi exilată la şcoală şi acasă, Annabel se refugiază într-o resemnare tăcută și pustiită. Acesta este momentul în care în cale i se iveşte Owen – un băiat obsedat de muzică, și foarte hotărât să spună întotdeauna adevărul. Şi cu ajutorul său, Annabel învaţă să-şi asculte propriul glas lăuntric şi să-şi pună cu mult curaj sufletul pe tavă.

” N-aș fi putut niciodată să- i mărturisesc acest lucru, dar Owen mă inspira extraordinar de mult. Conștientizam, de asemenea, sentimentele extraordinare pe care le simțeam ori de câte ori reușeam să spun cuiva ce gândesc.”

Dar poate el oare să o ajute să uite ce s-a întâmplat în noaptea în care viaţa ei s-a schimbat pentru totdeauna? Noaptea cea care îi oferă atâta teamă, repulsie și izolare…

Foarte încrezut și plin de o sinceritate deplină, tânărul Owen încetul cu încetul o scoate din ”bula” sa de solitudine și îi dă curajul de a merge mai departe, de a-și înfunta temerile, neliniștile și nesiguranța care o poartă ca pe o umbră. Îi redă zâmbetul pe buze, o încurajează să fie naturală, firească și să-și susțină punctul de vedere.

”….îmi dădeam seama cât de mult îmi plăcea noua mea viață, fără temeri și secrete. Era un nou început, unde nu mai jucam rolul fetei care are totul sau nimic, ci al unei persoane cu totul diferite. Al unei fete care spune ce are pe suflet. ”

Ascultă-ți inima” nu este doar o poveste de dragoste sensibilă ci este o transformare a unei adolescente, a unei familii, a unor relații dintre surori, este o luptă cu proprii demoni ai fricilor, a eșecurilor, a dezlegării secretelor, a înfruntărilor și a maturității.

” Nu există mesaje corecte sau greșite. Contează doar trăirile pe care ți le stârnește și propria-ți viziune pe care ți-o conferă.”

Cartea m-a făcut să înțeleg că pe alocuri în perioada adolescenții m-am simțit la fel de bulversată ca eroina principală, lipsită de curaj și stoicism. E o carte ce poate fi citită la orice vârstă, pentru un adolescent/ă te-ar putea face să fii mai încrezut/ă pentru un matur format te-ar putea transpune în anii când eram mai puțin îndrăzneți mai singuratici și sufeream din cauza asta. O carte plină cu de toate!

Romanul „Ascultă-ţi inima” a fost desemnat, alături de alte patru opere ale scriitoarei Sarah Dessen, de către ALA (American Library Association), drept cele mai bune romane pentru adolescenţi şi tineri.

Critici literare:

„Dessen împleteşte cu măestrie ingredientele spirituale și emoţionale ale unei poveşti fascinante care vă va ţine cu sufletul la gură.” Voya

Citind-o pe Jenna Evans Welch. Cartea ”Love și Gelato. Vacanța la Florența ”

Jenna Evans Welch și-a petrecut anii de liceu în Florența, Italia. A condus un scuter, a dansat în fântâni celebre și a savurat mult prea multă înghețată. Acum, trăiește în Salt Lake City, Utah, Statele Unite ale Americii, împreună cu soțul și copilul lor.

love-and-gelato-recenzie-640x448.jpg

”Oamenii vin în Italia pentru două lucruri: love și gelato, i-a spus cineva odată. Dar uneori au parte de mult mai mult.”

   O scurtă descriere a poveștii ce m-a lăsat plăcut impresionată. Deci!!! O vară în Italia, o veche poveste de dragoste și un secret de familie………..ce se cere descoperit!

Este povestea Linei, pe numele său întreg Carolina Emerson, o adolescentă de 16 ani. Lina locuiește singură cu mama ei, care după ce se îmbolnăvește de cancer o roagă pe fiica ei să îi promită că după moartea ei v-a merge să stea la Howard – în Italia, și nu oriunde, ci în minunata Florența. Tânăra a respectat dorința mamei și a plecat în Italia, să își cunoască tatăl și să locuiască cu acesta după ce timp de 16 ani nici nu a știut de existența lui.
De la o zi la alta, se găsește în faimosul peisaj toscane, trăind într-o casă pe un cimitir memorial al soldaților americani din al doilea război mondial, cu un bărbat despre care nu a auzit niciodată. În ciuda frumuseților arhitecturale, a istoriei orașului și a mâncărurilor minunate, ceea ce Lina dorește cel mai mult este să fugă. Nu prea îi este a descoperi relația tată-fiică, chiar dacă aceasta a fost ultima dorință a mamei. Nu se poate împăca cu ideea, că ce tată ar fi atât de indiferent timp de 16 ani. Dar ce tată stă departe de familie timp de atâția ani?

Dar înainte de a-și pune în practică evadarea și hotărârea sa de a pleca, primește un jurnal pe care mama ei îl ținuse cât timp trăise în Italia. Dintr-o dată, Lina descoperă o lume magică de iubiri ascunse, arta și brutării secrete, care o impinge, alături de chipeșul Ren (Lorenzo Ferrara), pe urmele pașilor mamei sale și-i dezvăluie un secret ascuns de ea de prea multă vreme. Un secret care îi va schimba tot ceea ce știa despre mama ei, tatăl ei, și mai ales despre ea însăși. Aici vă las să descoperiți singuri din filele jurnalului .

 ”Înainte să-mi pierd stăpânirea de sine, am deschis sertarul noptierei și am căutat jurnalul. Am deschis coperta: 

Am făcut o alegere greșită. 

Am simțit cum mă cutremură un fior pe șira spinării. Mama scrisese cu un marker gros, negru, iar literele păreau să se răsfire pe coperta interioară ca un șir de păianjeni. Era oare un mesaj adresat mie? Ca un soi de precursor a ceea ce aveam să citesc mai departe? Mi-am adunat curajul și am dat pagina. Acum ori niciodată.”

O vacanță de vară în Italia devine un periplu de neuitat prin Toscana, în acest roman cu mult romance, mister și aventură. Pe lângă povestea mamei ei, Lina descoperă sentimentul de ”iubire”- fluturi în stomac, piele de găină, emoții o mie. Și credeți-mă și aici s-a prelins intriga și romantismul.

”Aveam Nutella pe față, prima mea dragoste adevărată stătea lungit lângă mine și dintr-o clipă în alta stelele aveau să se scufunde la loc în ceruri pregătind o nouă zi, și era pentru prima oară când așteptam cu nerăbdare să văd ce urma să-mi aducă ziua. Și asta chiar era ceva! ”

  Love&Gelato este o lectură super ușoară și captivantă. Mi-a plăcut povestea și mi-a plăcut cum a ales Jenna Evans Welch să structureze totul. Am fost în suspans pe parcursul întregii povești și m-am transpus pe străzile istorice ale Italiei, Love& Gelato te face să te simți de parcă te-ai teleporta cu fotoliul direct pe Ponte Vecciho, alături de Lina şi Ren.

Mister şi secrete, iubire şi familie. “Love & Gelato” vă va fermeca cu siguranță, aşa cum m-a fermecat pe mine.

Este o lectură plăcută și relaxantă, savuroasă pentru zilele de vacanță!!!

Critici literare:

  • Cititorii vor fi captivați de această poveste despre iubire, familie și despre ce înseamnă cu adevărat să fii iubit.- Booklist Online
  • Un roman alert cu o mulțime de întorsături de situație care trezesc zâmbetul pe buze. Scriitura are șarm și este presată cu spumoase și pitorești expresii italienești. O carte încântătoare pentru tinerii cu dor de ducă. – School Library Journal

Citind-o pe Zoe Sugg. Cartea ”Girl online. În turneu”

  Zoe Sugg, mai cunoscută sub numele de Zoella, este o tânără vlogger din Brighton, Marea Britanie. A început să lucreze ca ucenic într-un studio de design interior, iar în februarie 2009 a creat blogul său intitulat „Zoella”. Până la sfârșitul acelui an el a cucerit deja mii de cititori. De asemenea, în 2009, Zoella se extinde, de asemenea, pe Youtube, cu un canal dedicat numit ”Zoella280390”, care arată data nașterii lui Zoe Sugg. Videoclipurile propuse vorbesc despre sfaturi de modă și frumusețe, în care prezintă sfaturi de frumusețe, modă și stil de viață, are milioane de abonați pe YouTube și un număr chiar mai mare de vizualizări lunare.

În timp ce lucrează pentru marca britanică New Look, Zoe deschide un al doilea canal pe Youtube, cu numele „MoreZoella”, în care ea încarcă videouri unde arată ceea ce face în timpul zilei.

În noiembrie 2014, Zoe Sugg a publicat primul său roman, intitulat „Girl Online”, care sa dovedit imediat un succes răsunător. De fapt, în prima săptămână de lansare, face vânzări record pentru o carte de debut.

În septembrie 2015, blogul „Zoella” a totalizat peste 540 de milioane de vizite. O lună mai târziu, a fost lansată continuarea la „Girl Online”, intitulată „Girl Online: On Tour”.

83f353455c35ec9a55f2187c1ea8c40b-5765147-1000_1000.jpg

Deci, cum v-ați dat seama am urmat călătoria lui Zoe cu o a doua carte, la fel de adolescentină ca prima. Pe o notă de sensibilitate aparte.

Vă mai amintiți de Penny, bloggerița noastră misterioasă, nu prea mai este Girl Online. De când a scăpat de scandalul cu presa, Penny a devenit Girl Offline, niciodată Online de acum înainte. Și să înceapă aventura……

O scurtă descriere a cărții: Cu o relație la distanță, cu emoții de necontrolat, cu frici și entuziasmări, Penny trece prin cele mai minunate momente alături de Noah,  rocker-ul chipeș și pe val de care s-a îndrăgostit tânăra protagonistă. Când Noah o invită pe Penny să i se alăture în turneul său european, ea abia așteaptă să petreacă timp cu iubitul ei și să descopere minunățiile țărilor pe care o să le viziteze.

„Îmi las capul pe pieptul lui și îi simt bătăile inimii. Nu mă pot abține să nu recunosc că așa e infinit mai bine decât pe Skype. Îmi ridic privirea și rămân cu ochii pierduți la bărbia bine conturată, la părul negru, ciufulit și la ochii căprui, intenși. Cum de am avut așa noroc? De obicei, sunt ghinionista care e prinsă de ploaie fără umbrelă, cea care nu câștigă niciodată la tombola organizată de școală și care pierde mereu la Monopoly. Poate că ce e al meu a fost pus deoparte până acum, ca să pot să fiu cu Noah.”

Entuziasmul ei are de înfruntat multe provocări. Piedicile vin exact de unde te-ai aștepta mai puțin.  Și totul începe cu pierderea telefonului, a mesajului/mesajelor provocatoare de la un necunoscut, cu atitudinea lui Noah într-un final. Deci, totul pare un proces de urcare și coborâre nu prea plăcut. Astfel, Penny ajunge să se întreabe dacă ea se mai potrivește în lumea aglomerată și faimoasă a lui Noah, va accepta ea stilui lui de petreceri, concerte, turnee, faima sa? Îi este dor de familia ei, de prietenul ei cel mai bun Elliot, și mai ales de blogul ei, Girl Online.

Poate Penny să trăiască în lumea lui Noah și totuși să aibă o viață normală sau se va duce totul pe apa sâmbetei?

„- Se spune că totul se întâmplă cu un motiv.
– Și, pentru prima dată, încep să cred că e posibil ca acest lucru să fie adevărat. Știu că anxietatea este o parte din viața mea, și poate cu timpul pot schimba asta, dar acum vreau să trăiesc viața din plin. Sufăr de anxietate, însă asta nu arată de fapt cine sunt eu.” 

Întorsătura ajunge la faptul că Penny pleacă acasă demoralizată și sigură pe ea ”că totul s-a terminat”. Are dreptate pentru a interpreta așa de drastic situația, v-a mai continua marea sa aventură cu ”intriga sa”, urmează să o descoperiți singuri, și așa simt că am dat prea mult. Însă cu siguranță am lăsat câteva secvențe neatinse pentru a fi citite individual.

Mi s-a părut interesant să o urmăresc pe ”Fata Toamnă” în călătoria ei prin alte țări și să o văd până spre final cum evoluează și devine mai puternică. Lectura în sine este una drăguță, adolescentină. Nu este ceva impresionant, iar stilul autoarei este ușor de urmărit, dar după cum am spus și despre prima carte e o transpunere în anii adolescenții mele, când micile dificultăți sunt tragedii, când iubirile provoacă furnicături, iar emoțiile sunt mai pure decât orice pe lumea asta.

Și mai știu că iubirea schimbă tot.

Și cine știe? Poate v-a fi un final fericit până la urmă.

Vă las să descoperiți singuri asta.

Vă urez lectură plăcută!!!

Natura mea este de a ajuta. Povestea unui bărbat!

Un om găseşte un şarpe pe moarte arzând într-un foc. Decide să îl scoată de acolo, dar când o face, şarpele îl muşcă. Din cauza durerii, omul îl scapă, iar şarpele cade înapoi în foc.

Bărbatul încearcă din nou să-l scoată din foc şi este încă o dată muşcat. Între timp un bărbat care trecea prin zonă se apropie şi îi spune:

–  Scuză-mă, dar eşti încăpăţânat! Nu înţelegi că de fiecare dată când încerci să-l scoţi din foc, te va muşca?

Bărbatul îi răspunde:

–  Natura şarpelui este să muşte, iar a mea este să ajut. Lucrurile acestea nu se vor schimba niciodată.

Astfel, cu ajutorul unei sârme, bărbatul scoate şarpele din foc, salvându-i viaţa.

Morală: Nu îţi schimba niciodată natura, chiar dacă cineva îţi face rău, nu-ţi pierde esenţa. Ia-ţi doar măsuri de siguranţă. Unii persecută fericirea, alţii cred în ea. Fă-ţi griji mai puţin despre reputaţia ta şi mai mult despre conştiinţă.Deoarece conştiinţa reprezintă ceea ce eşti tu, iar reputaţia ceea ce spun alţii despre tine. Şi indiferent de ce spun oamenii despre tine, nu e problema ta… e problema lor.

Visul împlinit.Povestea Olarului!

A fost odată un olar care trăia într-un sat uitat de lume. Visul lui era să ajungă în marea Cetate, unde să poată avea propria prăvălie de vase, oale şi obiecte ceramice. Dar şansele lui erau mici, pentru că olarul era foarte leneş şi muncea doar pentru a-şi asigura traiul zilnic.
Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăieşte într-o colibă un înţelept care poate să-ţi ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieşea niciodată din colibă şi nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la uşă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semi-întunericul dinăuntru doar ochii înţeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înţeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora.

Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni uşor, apoi trase oblonul de pe uşă. Prin fanta îngustă, văzu cu greu nişte ochi ce îl priveau din întuneric.
Îi puse pe nerăsuflate întrebarea:

–  Cum pot să ajung să prosper în marea Cetate? apoi se uită cu atenţie la expresia celui dinăuntru. Şi văzu nişte ochi plictisiţi..nepăsători, total indiferenţi.
În acel moment realiză că aşa a fost şi el faţă de meseria lui, leneş şi nepăsător!
Îşi spuse:

–  Până acum am stat şi am aşteptat şansa ideală, să mă lovească din senin. Dar răspunsul e foarte simplu, trebuie să muncesc eu mai mult pentru a mă apropia de ţelul meu!  Oare câţi oameni fac aceeaşi greşeală? se mai întrebă el. Peste tot văd oameni care se plâng de lipsa de şansă în loc să pună mâna şi să facă ceva…

În următoarele luni începu să modeleze oale şi ulcioare zi de zi, pe care le vindea în satele apropiate, şi rezultatele nu întârziară să apară. Deja câştiga bine, iar o mare parte din bani îi punea deoparte pentru a-şi permite să se mute în Cetate. Cu toate astea, îşi dădea seama că nu era suficient şi în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Şi pe deasupra, la sfârşitul zilei nu se simţea împlinit de munca lui.

Aşa că porni iar spre coliba înţeleptului mut, gândindu-se cu nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuieşte nimeni acolo. Bătu în uşă după obicei, apoi trase oblonul şi puse întrebarea cu ardoare:

  – Cum pot să vând mai mult pentru a-mi permite să plec în marea Cetate?

Ochii dinăuntru erau trişti, obosiţi, lipsiţi de lumină. Privirea unui om singuratic, izolat de lume, gândi el. Şi atunci îşi aminti de propria singurătate, de faptul că nu avea prieteni şi îşi evita mereu rudele. Pentru că îi era frică să nu îi ceară bani sau alt ajutor.

A doua zi plecă în târg cu un singur gând: să vândă atât de multe oale încât să-şi poată ajuta toate rudele, vechii prieteni şi chiar vecinii cu care nu se înţelegea foarte bine. Toţi cunoscuţii lui erau oameni sărmani care abia se descurcau de pe o zi pe alta.
După o lună, vindea şi câştiga aproape de 2 ori mai mult şi nu numai că ajutase mulţi oameni cu bani şi mâncare, dar îi rămânea şi lui o sumă impresionantă. Câştiga atât de bine încât peste puţin timp reuşi să-şi ia o căsuţă în marea Cetate, unde visase mereu să ajungă.

Târgul era mult mai mare în Cetate. Pe aici treceau călători care veneau de peste mări şi ţări şi care aveau pungile doldora de bani. Olarului îi mergea foarte bine şi îşi făcuse mulţi prieteni, căci îşi păstrase obiceiul de a ajuta oameni aflaţi la nevoie.
Dar înca era departe de ţelul lui. Pentru a-şi deschide prăvălia pe care o visase, unde să aibă ucenici şi vânzători care să lucreze pentru el, avea nevoie de mult mai mult. Şi deja muncea de dimineaţa până seara şi vindea aproape tot ce producea.

De data asta abia aştepta să ajungă din nou la coliba înţeleptului. Şi avea încredere deplină că îşi va primi răspunsul, ca şi în celelalte dăţi. Ajuns în faţa colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era şi mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită.

Oare o fi murit? se întrebă el şi îl trecu un fior.
Ciocăni în uşă cu mâini tremurânde şi deschise oblonul îngust. Un sentiment de recunoştinţă îi cuprinse inima când văzu din nou ochii în întuneric.
Muncesc de dimineaţa până seara şi vând tot ce produc. Dar tot nu e suficient pentru a-mi permite să deschid prăvălia mea. Ce aş putea face diferit pentru a câştiga mai mult? … şi se uită cu atenţie în ochii înţeleptului mut.
Privirea din întuneric era de această data vie, îndârjită. Olarul putea citi în ea determinare, dar şi disperarea unui om pe cale să-şi piardă speranţa.
Apoi se gândi la viaţa lui din ultimul timp. Pe de-o parte era foarte mulţumit că se mutase în Cetate şi că prospera, dar pe de altă parte muncea atât de mult încât nu se mai putea relaxa şi bucura de viaţă.

În următoarea dimineaţă se trezi mult mai odihnit, parcă era mai uşor. Îşi savură micul dejun la umbra copacilor din grădină, gândindu-se cât de recunoscător este pentru viaţa lui. Abia acum îşi dădea seama cât de bine este să te şi opreşti din când în când să te bucuri de lucrurile mărunte, cum ar fi aroma ceaiului sau mirosul florilor sălbatice.
Apoi făcu ceva ce nu făcuse de foarte mult timp: plecă direct spre târg, fără să modeleze nici o oală. De obicei începea ziua muncind din greu, apoi fugea repede după-amiază să-şi vândă creaţiile.
Luă doar câteva ulcioare făcute de el mai demult. Erau cele mai frumoase, le păstra în locuinţa lui pentru a-i încânta ochii.

Dimineaţa, lumea din târg era diferită. Erau alţi meșterii, călători veniţi din alte părţi. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte, îmbrăcat în haine scumpe. Avea trăsături nobile şi din mersul lui se vedea că era un om puternic şi hotărât.
Omul se opri chiar în faţa olarului şi începu să studieze cu atenţie ulcioarele lucrate cu migală.
Nu am mai văzut nicăieri asemenea îndemânare, spuse el. Ce ai zice să lucrezi în ceramică pentru Curtea Regală? Ai fi plătit de cinci ori mai mult faţă de cât câştigă un olar de rând.

Olarul nostru nu-şi mai încăpea în piele de bucurie….să producă pentru feţele regale! Cu banii câştigaţi ar putea să-şi deschidă prăvălia în câteva luni! Şi toate astea doar pentru că a decis în acea zi să se relaxeze şi să fie deschis la ceva nou!

Primul lucru la care s-a gândit după această întâmplare a fost să-i mulţumească înţeleptului mut. Îl ajutase aşa de mult şi nici măcar nu apucase să îl vadă complet la faţă! Vroia să-l strângă în braţe şi să-i spună cât de mult au contat întâlnirile lor..
Ajuns la colibă, bătu la uşă iar apoi deschise oblonul. Ochii dinăuntru străluceau de bucurie ca niciodată.
Mare înţelept, ştiu că eşti mai retras de felul tău, dar vreau să-ţi mulţumesc din suflet şi să-ţi povestesc cât de mult m-ai ajutat!, spuse olarul.
Apoi deschise uşa şi rămase înmărmurit. Înăuntru, dincolo de uşă, era doar o oglindă…

Morala: Pentru a reuşi, nu te mai plânge – uită de scuze şi acţionează!
Dacă acţionezi şi pentru a-i ajuta pe ceilalţi, munca va fi mai satisfăcătoare şi recompensa mai mare, pentru că vei avea o motivaţie mai puternică.
Ai nevoie şi să te relaxezi, să te bucuri de viaţă şi astfel să observi oportunităţi pe care nu le vedeai în mod normal.
Toate răspunsurile sunt deja în tine, trebuie doar să pui întrebările potrivite.

Sursa: Internet

Căutarea Fericirii. Povestea unui trainer.

Au fost odată 50 de oameni care au participat la un seminar de dezvoltare personală.
La un moment dat, trainerul și-a întrerupt discursul și a decis să facă o activitate de grup pentru a mai dezmorți spiritele.

A împărțit fiecărui participant câte un balon cu heliu și i-a rugat să își scrie numele pe el cu un marker. Apoi, a adunat toate baloanele și le-a dus într-o cameră alăturată. Ulterior, toți participanții au fost invitați în acea cameră.

Trainerul le-a cerut să își găsească fiecare balonul cu numele său în următoarele 5 minute. Fiind atât de debusolați, nimeni nu a mai știut care balon al cui era.
Toată lumea a început să se agite frenetic în cameră, căutându-și balonul cu numele propriu.

Participanții se împingeau, se loveau unii de alții, iar haosul s-a instalat în cameră în mai puțin de un minut.
După cele 5 minute, niciunul dintre participanți nu și-a găsit balonul cu numele personal.

Văzând aceasta, trainerul i-a rugat pe participanți să aleagă la întâmplare un balon din grămadă și să îl dea persoanei care avea scris numele pe el.
În câteva minute, fiecare participant avea balonul lui.
Apoi, au tras concluziile acestui exercițiu.

Morala: Așa se întâmplă și în viețile noastre. Fiecare dintre noi caută fericirea în jur într-un mod frenetic, fără să știe unde este. Însă, fericirea noastră constă în fericirea celorlalți. Dă-le oamenilor motive de fericire și îți vei ”primi” propria fericire. Acesta este scopul dezvoltării personale.