Sănătatea mintală!

Sănătatea mintală reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii individuale şi este o parte esenţială a vieţii noastre, desemnând generic modul în care oamenii se înţeleg şi se integrează în familie, la serviciu sau în comunitate cu semenii lor. Sănătatea psihică poate fi definită în termeni generali drept capacitatea individului de a menţine echilibrul între funcţiile intelectuale şi afective şi de a se integra cu supleţe în viaţa socială.

Pentru a fi considerată sănătoasă mintal, o persoană trebuie să se adapteze bine la stresul de zi cu zi, să-şi desfăşoare activităţile obişnuite fără a neglija propria persoană, să poată să-şi atingă potenţialul, să contribuie activ în beneficiul comunităţii. Te încadrezi în descriere?

Vremurile actuale, „sufocate“ de stres şi de viteză, ne afectează sănătatea mintală mai mult decât am crede. Stresul, alimentaţia de calitate îndoielnică, somnul insuficient, toate pot duce la apariţia unor manifestări care anunţă probleme de sănătate mintală, scrie BBC.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește sănătatea pe patru piloni: fizic, emoțional, intelectual și spiritual. Este necesar ca transformarea noastră să se petreacă pe toate planurile. Potrivit psihiatrului Aurel Romila, „normalitatea e o stare de echilibru și armonie între cunoaștere, afectivitate, inteligență și voință. Când una din acestea este dezvoltată excesiv sau subdezvoltată, armonia se pierde și apare boala sau suferința. 90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiți, o societate care și-a pierdut valorile de bine, frumos, adevăr și dreptate”. Normalitatea se mai traduce și prin funcționalitate socială și stare subiectivă de bine și împlinire.

Sănătatea mintală este o parte a vieţii cotidiene. Ne-o construim în fiecare zi în familie, la locul de muncă, în cercul de prieteni, în societate. Sănătatea mintală înseamnă modul în care fiecare îşi poate armoniza dorinţele, ambiţiile, capacităţile, idealurile, sentimentele şi conştiinţa pentru a putea face faţă cerinţelor vieţii.
Nu există o delimitare netă între sănătatea mintală şi boala mintală. Există o varietate de aspecte ale sănătăţii mintale. Nimeni nu posedă în orice moment toate trasăturile caracteristice ale unei sănătăţi mintale perfecte.

Dincolo de ceea ce se vede în exterior, aspectul fizic, machiajul sau vestimentația, purtăm cu noi o lume interioară, care nu se vede și care este alcătuită din sentimente, emoții și trăiri complexe care ne determină. Toate acestea se transpun în realitatea exterioară și ne influențează felul nostru de a fi.

Cât de mult îngrijești starea ta mintală, emoțiile, stările impulsive? Câtă atenție acorzi gândurilor tale? Te accepți în cel mai fundamental mod ca ființă umană, cu calități pozitive și negative? Recunoștința și mulțu­mirea sunt doi predictori impor­tanți ai sănătății psihice.

Fără doar şi poate, orice persoană va trece prin perioade dificile în viaţă, stresul şi durerea sunt inerente, dar atunci când în ecuaţie intră o problemă de sănătate mintală, manifestările persistă timp îndelungat şi nu sunt neapărat o reacţie la evenimentele de zi cu zi. Atunci când aceste simptome interferează cu activitatea persoanei, ele pot fi considerate un semn clar al unei boli psihice.

În planul mintal, este necesară cultivarea minții, introducerea în minte a unor informații utile, valoroase și de calitate.

În ceea ce privește planul spiritual, nu există o dimensiune corectă a spiritualității fără respect față de ființa umană, integritate, demnitate și responsabilitate față de viață.

Unul dintre gardienii sănătății mintale, este un rol esențial în bunăstarea oamenilor. Când sănătatea mintală intră în joc cu sănătatea fizică, aceasta poate fi cauza sau consecința: ele pot avea complicații fizice cauzate, de exemplu, anxietate, sau tulburări psihologice ca urmare a unor boli cum ar fi cancerul, diabetul, boli de rinichi, transplanturi, etc. . Psihologul Pedro Rodríguez, subliniază faptul că ”conceptul de prevenire apare din nou aici, precum și fundamentală. Un aspect nu prea înrădăcinată și domeniul în care psihologii afirmă că „ar trebui să ajute oamenii să se schimbe atitudinea, intervenind preventiv.“

Promovarea sănătăţii mintale presupune studiul cauzelor, al dinamicii tulburărilor şi bolilor mintale şi, implicit, instituirea măsurilor de combatere şi prevenire.

Dintr-o asemenea perspectivă, elaborarea şi punerea în practică a unui program de promovare a sănătăţii mintale interesează, în egală masură, toate instituţiile şi compartimentele societăţii, indiferent de orientarea lor predominant medicală, economică, culturală sau socială, ceea ce impune concentrarea eforturilor atât pentru asigurarea condiţiilor optime, necesare dezvoltării armonioase a personalităţii, cît şi pentru neutralizarea factorilor ce ar putea să o influenţeze nefavorabil viața noastră.

Concluzie: În loc să permiți gândurilor să pună stăpânire pe emoțiile tale, fii atent la momentele în care mintea începe să acumuleze griji și gânduri negative. Practica de a fi prezenți și conștienți la observarea gândurilor ne va ajuta să rămânem stăpâni pe situație și să nu lăsăm emoțiile să declanșeze reacția de stres. Și nu deveni critic cu mintea ta; observ-o doar cu atenție. Această practică îți amintește că nu te identifici cu mintea ta – și că poți controla ceea ce gândești. Acest lucru va duce automat la o reducere a stresului cotidian.

Notă: Dacă îți menții mintea activă și ții sub control reacția de stres auto indus, îți poți ajuta creierul să continue să funcționeze la nivel înalt o viață întreagă!

Pentru a fi fericit pe deplin este nevoie de o mică luptă. Povestea lui Osho

Am auzit o povestire străveche. Trebuie să fie foarte veche pentru că pe acea vreme Dumnezeu locuia încă pe pământ. Puţin câte puţin, s-a săturat de oameni, pentru că aceştia nu încetau să-l necăjească. În mijlocul nopţii, se găsea câte cineva care să-i bată la uşă şi să-l întrebe:

–  „De ce ai făcut asta? De ce nu ai făcut-o altfel?”

Toată lumea îl sfătuia, toţi îşi dădeau cu părerea, iar rugăciunile fiinţelor umane se băteau cap în cap! Cineva sosea, de exemplu, la El, şi îi zicea, „Fă să fie soare azi, căci vreau să-mi spăl hainele.”

Iar altcineva îl solicita, „Fă să plouă astăzi pentru că voi planta nişte pomi.” Ce putea să facă Dumnezeu? Oamenii îl scoteau din minţi!

Trebuia să dispară de faţă pământului. Ca să supravieţuiască, era nevoie să evadeze. Trebuia să devină invizibil!

Într-o zi, a venit la el un fermier, unul bătrân, şi i-a atras atenţia, „Ascultă-mă, oi fi Tu Dumnezeu, poate că ai creat lumea, dar este musai să-ţi spun ceva: nu ştii alfabetul agriculturii. Şi, întreaga natură, precum şi modalitatea cum funcţionează natura Ta este absurdă, şi-ţi pot mărturisi asta bazându-mă pe experienţa mea de o viaţă. Este necesar să mai înveţi câte ceva…”
Dumnezeu l-a întrebat, „Care este sfatul tău?”

Fermierul i-a zis, „Dă-mi un an de-a lungul căruia lucrurile să se petreacă aşa cum vreau eu, şi vei vedea ce se va întâmpla. Nu va mai există sărăcie!”

Dumnezeu a fost de acord şi i-a dăruit un an. Tot ce a avut loc în această perioadă a fost potrivit voinţei fermierului. Desigur, el a cerut ceea ce era mai bun, s-a gândit numai la ce era mai bun: fără fulgere, fără vânturi puternice, fără vreun pericol pentru grâne. Nu există nici un risc, nici o piedică; toată vegetaţia vieţuia conform dorinţei sale. Când îşi dorea soare, era soare; când voia ploaie, apărea ploaia, pe cât de mult ori puţin voia. În zilele de demult, câteodată ploua prea mult, râurile se umflau, dădeau pe dinafară şi inundau, distrugeau culturile; iar, alteori, nu era ploaie îndeajuns, pământul se usca şi grânele se prăpădeau. Arareori, de foarte puţine ori, lucrurile mergeau cum trebuie. În acel an, însă, totul a fost excelent, corect, corect din punct de vedere matematic.

Grâul se ridica atât de mult încât fermierul era în extaz! Obişnuia să meargă la Dumnezeu şi să-i spună, „Priveşte! De această dată, recolta va fi atât de bogată, va fi atât de multă mâncare, încât oamenii vor putea să nu mai muncească timp de 10 ani!”

Atunci, însă, când s-au cules grânele, boabele lor erau seci. Fermierul a fost uluit! Ce se petrecuse? L-a întrebat pe Dumnezeu:

–  „De ce s-a întâmplat asta? Ce a fost greşit?”

Dumnezeu i-a zis:

–  „Pentru că nu a mai fost nici o luptă, nici o provocare, fiindcă nu a mai existat nici o dificultate, nici o înfruntare, pentru că totul a fost bine şi ai alungat tot ce era rău, grânele au rămas secătuite. Întotdeauna este necesară o oricât de mică luptă. Este nevoie de furtuni, fulgere şi tunete. Ele cutremură sufletul dinlăuntrul grânelor.”

Această parabolă este de o valoare imensă. Dacă eşti doar fericit, şi mereu fericit, fericirea îşi pierde înţelesul. Te saturi de ea. Pe de altă parte, năzuieşti la ea atunci când eşti apăsat de tristeţe. Clipele de tristeţe din viaţa ta te provoacă să cauţi fericirea. Nu poţi mânca la nesfârşit zahăr, şi iarăşi zahăr. Ai nevoie şi de sare, în caz contrar riscând să pierzi gustul vieţii.

Fă schimbarea de la tine! Povestea lui Ghandi.

Într-o zi, o femeie întristată s-a dus la Ghandi și l-a rugat să îi spună fiului ei să nu mai mănânce toată ziua zahăr.

Ghandi i-a spus femeii să se întoarcă cu băiatul său peste o săptămână.

La exact șapte zile după aceea, mama împreună cu copilul s-au înfățișat în fața lui Mahatma Gandhi. Maestrul s-a uitat, cu seriozitate, drept în ochii băiatului și i-a spus:

–  „Începând cu această zi, nu vei mai mânca zahăr!”

Femeia a mulțumit, dar, curioasă, nu a putut să rabde să nu vină înapoi la Ghandi și să-l întrebe:

–  „Maestre, de ce nu i-ai spus vorbele astea fiului meu acum o săptămână?”

Mahtama a zâmbit și i-a mărturisit:

–  „Nu am făcut asta pentru că până acum o săptămână nu mă puteam abține nici eu să nu mănânc zahăr.”

Morală: Ei bine, acesta este și va rămâne mereu mesajul lui Mahatma Ghandi către oameni: Dacă vrei să vezi o schimbare în lume, fă mai întâi o schimbare cu tine însuți!

Citind-o pe Martha Hall Kelly. Cartea ”Când înflorește liliacul”

  Martha Hall Kelly este nativă din New Englander, locuiește acum în Atlanta, Georgia, unde scrie memorii pentru cartea ”Când înflorește liliacul”, primul ei roman. Acest roman de debut remarcabil dezvăluie puterea femeilor eroine de a-și schimba istoria în căutarea iubirii, a libertății și a șanselor.

1164672.jpg

Romanul este ficțiune istorică, bazată pe povestea adevărată a 72 de femei din Polonia care au fost întemnițate și experimentate la lagărul de concentrare Ravensbruck și cum Caroline Ferriday, o filantropă americană și fostă actriță, le-a adus în SUA pentru reabilitare și călătoria vieții.  Autoarea subliniază într-un inteviu ”am cercetat povestea de mai bine de zece ani și sunt entuziasmată dincolo de convingerea că o împărtășesc în sfârșit cu lumea.”

Citind cartea am ajuns la ideea că cartea alege cititorul, de ce?…deoarece după titlu m-am așteptat la iubire pe fundalul unei arome îmbătătoare de liliac, și ce am primit?….. ….bulversarea unui uragan de trăiri mai constrânse, mai dramatice, mai răvășitoare.

Cartea  ”Când înflorește liliacul”, nu e doar o cartea ca o oarecare, e o mărturie, o poveste a unor destine contaminate de război, distrugere și năpastă, și cu sinceritate vă mărturisesc că îmi e foarte greu să să vorbesc despre această scriitură.

O scurtă descriere a cărții: 

Povestea este repartizată din perspectiva  a trei  eroine povestitoare: Caroline, Kasia și Herta.

    Newyorkeza Caroline Ferriday este ocupată până peste cap cu postul de la consulatul francez și cu o nouă iubire la orizont. Dar lumea ei se schimbă dramatic atunci când armata lui Hitler invadează Polonia în septembrie 1939 vizând cucerirea Franței.
Peste ocean, Kasia Kuzmerick, o adolescentă poloneză, simte cum viața lipsită de griji pe care o duce e pe cale să se sfârșească pe masură ce e tot mai ocupată cu rolul ei de curier pentru mișcarea de rezistență. Într-o atmosferă tensionată de supraveghere și suspiciune, un pas greșit poate avea consecințe grave. Și răul nu s-a lăsat așteptat, este luată pe sus de către milițieni și dusă într-un lagăr de femei cu multă cruzime și oroare.
Pentru tânăra și ambițioasa doctoriță germană Herta Oberheuser, un anunț de angajare ca medic guvernamental pare biletul de evadare dintr-o viață pustie și șansa nesperată de a-și practica profesia. Însă ea se trezește prinsă ca într-o capcană pe un tărâm plin de secrete și dominat de bărbați.
Destinele acestor trei femei se intersectează după ce Kasia este trimisă la Ravensbruck, faimosul lagăr de concentrare nazist pentru femei. Vor reuși Caroline și Kasia să le facă dreptate acelora pe care istoria i-a uitat?

Ce legătură există între cele trei femei? Ce le face apropiate?

Drama. Suferința. Curajul. Empatia. Războiul. Foametea. Experimentele. Viața. Distrugerea. Lupta.

Acțiunea debutează în Septembrie 1939 și se va extinde până în 1959, urmărind îndeaproape destinele celor trei femei.

Fiecare dintre ele simte războiul pe propria piele, chiar dacă din unghiuri diferite. Trecerea de la un personaj la altul, te ajută să înțelegi mai bine cum era viața în timpul războiului din perspective diferite. Și cât de variate nu ar fi trăirile distrugerile din urma războiului au avut urmări devastatoare încă mulți ani după finisarea acestuia.

„Când înfloreşte liliacul” de Martha Hall Kelly este unul dintre acele romane care se citeşte cu sufletul, și nu cu mintea, un roman despre viaţă, curaj şi laşitate deopotrivă, despre femei puternice şi oameni cruzi, atât de înrăiţi încât distrugerea altora nu li se mai pare ceva atât de teribil, de barbar, ci o normalitate. E povestea multor persoane care au trăit acele timpuri tulburi, este povestea miilor de deportaţi politic, găsiţi vinovaţi de crime de război închipuite, este poveste lor, a oamenilor simpli, a supravieţuitorilor lagărelor de concentrare din perioada nazistă, este povestea celor care au reuşit să îşi ducă viaţa mai departe după ce o întreagă lume a asistat neputincioasă la drama lor, la nedreptatea care li s-a făcut lor doar pentru că aparţineau unei anumite naţii sau pentru că aveau o anumită religie, o părere. Este istoria celor pe care Hitler îi voia distruşi, exterminați din lumea aceasta doar pentru simplul fapt că nu se încadrau în nişte tipare impuse de el şi de cei asemenea lui, care se considerau o altă rasă, una superioară şi imposibil de atins. Povestea celor care au avut curajul să treacă peste și să meargă înainte.

Am terminat cartea fiind tulburată, cu gust amar, cu imagini vii încă în gând, probabil mă vor bântui ceva vreme. E prea mult să digeri ororile Hitleriste.

Din notițele autoarei:

 ”Mi-am dedicat timpul liber cercetărilor despre Caroline, Ravensbrück și al Doilea Război Mondial. Pe măsură ce descopeream mai multe despre viața lui Caroline, vedeam cum ea se intersecta cu cea a altora, care făceau parte din poveste, mai ales cu a vieților femeilor poloneze supuse operațiilor la Ravensbrück.”

”Pe măsură ce citeam mărturiile acestor femei și poveștile lor, mi-am dat seama că nu era nevoie să stau într-o cușcă pentru a putea să simt povestea lor. M-au făcut să înțeleg totul foarte bine. Nesiguranța înspăimântătoare. Durerea sfâșietoare de a pierde prieteni, mame și surori. Foamea cumplită. La un moment dat, ajunsesem să mănânc eu întruna, încercând să mănânc pentru ele.”

”Toate aceste cercetări ale mele aveau ca scop scrierea unei relatări ficționale a evenimentelor care au avut loc la Ravensbrück, să îi port pe cititori în locurile prin care au trecut toți cei implicați în povestea Iepurilor și poate să ofer o perspectivă a ceea ce e posibil să fi simțit, pentru a readuce la viață o poveste pe care lumea a uitat-o.”

Critici literare:
    „Extrem de emoționant și memorabil… Acest roman de debut impresionant ar trebui să prezinte un interes special pentru cititorii de cărți de ficțiune istorică și pentru cluburile de carte asupra cărora ”Privighetoarea” de Kristin Hannah și ”Toată lumina pe care nu o putem vedea” de Anthony Doerr au produs o impresie deosebită.“- Library Journal
    „Inspirată de evenimente și de oameni reali, Martha Hall Kelly a spus povestea a trei femei, plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care dezvăluie curajul, lașitatea și cruzimea acelor zile. Aceasta face parte din istorie – istoria feminină – și nu ar trebui să fie uitată.“ – Lisa See

Notă: Vă sugerez să cititți cartea, chiar dacă e una tristă și plină de nedreptate, după părerea mea trebuie să cunoaștem suferința prin care au trecut oamenii din acea perioadă și să prețuim ceea ce avem acum.