Jerome David „J.D.” Salinger (n. 1 ianuarie 1919, Manhattan, New York— d. 27 ianuarie 2010, Cornish, New Hampshire) a fost un scriitor american, cunoscut mai ales pentru romanul său ”De veghe în lanul de secară” (en. The Catcher in the Rye, 1951) și firea solitară. A început să scrie proză scurtă în timpul liceului, reușind să publice câteva scrieri la începutul anilor 1940, înainte de a fi recrutat în al Doilea Război Mondial. Ultima sa lucrare publicată a fost scrisă în anul 1965, iar în 1980, autorul a acordat ultimul său interviu.
Salinger a murit de bătrânețe pe data de 27 ianuarie 2010, în locuința sa din Cornish, New Hampshire.
Succesul lui ”De veghe în lanul de secară” l-a adus pe Salinger în atenția publicului; din acest motiv, scriitorul s-a izolat și a ales să publice noi scrieri într-un ritm mai rar. S-a mutat din New York în Cornish, New Hampshire, unde a continuat să scrie romane pe care nu le-a publicat.
O scurtă descriere a cărții:
Tema familiei este prezentă încă din primele pagini ale acestei opere literare, când autorul face o scurtă prezentare a personajului principal, un adolescent, pe nume Holden Caulfield, care provine dintr-o familie bogată, nu prea numeroasă, cu patru copii, unul mai mare pe nume D.B., scriitor la Hollywood, Holden, unul mai mic, Allie, care a murit de leucemie cu ceva timp în urmă și o soră în clasa a 4-a pe nume Phoebe.
Romanul îl are ca personaj principal pe Holden Caulfield, un adolescent răzvrătit în vârsta de șaptesprezece ani care hotărăște să-și ia lumea în cap după ce a fost dat pentru a treia oară afară dintr-o școală. Problemele lui sunt agravate prin starea lui: prin revoltă, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor, un adolescent tras în jos de propria neimplicare. Are o imaginație bogată și este predispus să cadă pradă viciilor și să se lase băgat în tot soiul de încăierări și provocări nesănătoase.
Povestea începe într-o sâmbătă, cu patru zile înainte de plecarea la New York, pe când stătea pe vârful unui deal din apropierea stadionului, urmărind un meci de fotbal dintre Pencey și Saxon Hall. Apoi ascultă o scurtă ”morală” din partea unui profesor, și ia decizia de a pleca mai devreme. După ce ajunge la New York se cazează la un hotel amărât unde cunoaște la bar trei fete pe seama cărora se distreză aproape toată noaptea deoarece erau „proaste și urâte”. După mine, eroul principal e prea plin de el, prea mult tupeu, prea atotștiutor…………..
Întors printre ai săi, Holden se îmbolnăvește, iar părinții îl conving să se ducă din nou la școală în anul următor. În acest timp a venit fratele său, D.B., de la Hollywood să-l viziteze, iar familia a fost reîntregită pentru sărbătoarea de Crăciun.
Având un narator subiectiv, romanul scriitorului american contemporan J.D. Salinger reproduce confesiunea unui adolescent inadaptat. Experiențele pe care le parcurge Holden în aceste zile sunt privite de personaj cu un amestec de decepție și detașare.
Caracteristica definitorie a omului imatur e că vrea să moară în mod nobil pentru o cauză, în timp ce caracteristica definitorie a omului matur e că vrea să trăiască umil pentru una. (Wilhem Stekel-psihanalist)
Această operă literară poate fi încadrată în două teme literare diferite: tema familiei în care ne sunt detaliate relațiile dintre personajul principal, Holden Caulfield familia și prietenii săi și tema călătoriei în care, sunt prezentate drumul și peripețiile prin care va trece Holden când se întoarce la New York, unde petrece câteva zile pe care le are la dispoziție până la momentul în care va ajunge acasă și le va spune părinților vestea cea rea.
Există voci care se întreabă de ce totuși a avut romanul un succes atât de uimitor, în toată lumea și, deja, de atâția ani. În fond, cartea nu m-a lăsat pe spate, e o carte de o singură dată, și poate mă va contrazice multă lume dar nu prea mi-a stat la inimă, m-a deprimat și faptul că titlul cărții nu are nici o legătură cu protagonistul, s-a specificat doar vag tangența dintre titlu și text. Da, auzi aici. Holden nu vrea să facă altceva decât să stea pe o stâncă într-un lan de secară şi să vegheze copii care se joacă pe acolo.
” – Știi cântecul ăla: Dacă cineva prinde pe careva venind prin lanul de secară. Mi-ar plăcea….E o poezie de Robert Burns. ”
Finalul vine cumva rupt, desprind de o goană, fără umplutura necesară. Poate prea multe am așteptat de la această carte. E o carte- confruntare, sincer așa aș numi-o, deoarece foaie cu foaie e o luptă existențială a personajului principal.
Susțin lecturarea acestui tipaj de lectură din considerentul că tot mai mult adolescenții se confruntă cu aceste probleme tipice găsite în carte. E o carte ce ar oglindi părțile întunecate și dificile ale adolescenții. Spor la citit!
Vorbe pentru suflet... 