Tablou………..

Tablou de suflete pustii….

Gonesc pe străzi fără direcții….

Unde te-ndrepți fără să știi?

Tu omule, în calea vieții……

Tablou de chipuri nevii…….

Trecând aievea în neștire,

Plutesc de parcă nu ar fi,

Unde se-ajunge, omenire?

Tablouri sumbre-n culori vii…

Oameni purtați de frici și temeri,

Imagini ce aș vrea să nu le știu….

Prezente zi de zi aevea.

Și scriu cu greu emoții grele, 

De panică, delir și agonie,

Despic un fir din ce descriu….

Și totul pare-o nebunie……

Cu greu m-arunc în ceata vie, 

Din a tabloului pânză,

Și ne aflăm ca în hipnoză…….

Și viața ni-e o colivie….

Autor: Apostol Cristina(2018)

Dragostea adevărată. Povestea unei învățătoare!

O învățătoare a dat o temă elevilor cu privire la însemnătatea Dragostei. Învățătoarea a trimis elevi în curtea școlii pentru a găsi valoarea dragostei sau simbolul ei, după care să revină în clasă şi să prezinte răspunsul în faţa clasei. Foarte entuziasmaţi, copiii au ieşit în curte şi au început să caute o întruchipare a dragostei… La întoarcerea în sala de clasă, învăţătoarea le-a cerut să i-se arate ce găsiseră. Primul copil a spus:

 – Am aici o floare. Este cea mai frumoasă imagine pe care am găsit-o, am rupt-o și am adus-o să o prezint clasei.

Un altul a spus:

 – Eu am adus un fluture. Toate culorile lui străluceau atunci când zbura printre flori că am hotărât că acesta este un exemplar perfect.

Un al treilea a spus:

– Doamna învăţătoare, eu am văzut un cuib de vrăbii, erau atât de drăguţi şi am adus un pui de vrăbiuţă cu mine.

Pe când se pregătea să încheie acest exerciţiu, învăţătoarea a remarcat o fetiţă care nu participase, la fel ca ceilalţi. Atunci a întrebat-o:

– Tu nu ai găsit nimic care să te ajute să defineşti dragostea?

Foarte timidă, ea răspunse:

– Doamnă învăţătoare, eu am văzut o floare şi i-am mirosit parfumul, dar nu am vrut să o rup deoarece era să se ofilească. Apoi am observat cum un fluture şi-a urmat zborul, nu am vrut să-l prind, era să-i distrug culorile, eleganţa şi graţia lui, dar, pentru că părea fericit, am preferat să îl las liber. Am continuat să caut şi am găsit un cuib de vrăbii drăguţe, am fost ispitită să aduc una cu mine, dar atunci m-am gândit că mămica lor va fi foarte tristă când se va întoarce şi nu îşi va găsi puiul în cuib. Așă am preferat să vin fără nimic. 

– Ei bine, spuse învăţătoarea, dar cu ce compari tu dragostea?

– Cu parfumul florii, cu libertatea fluturelui şi cu bucuria mamei care se întoarce la cuib. Acestea sunt imagini ale dragostei pe care le-am adunat în inima mea.

Ce mai poate fi spus în urma acestei afirmații, cuvintele sunt deprisos atunci când vezi viață și dragoste în tot ceea ce te înconjoară și apreciezi ceea ce îți oferă universul.

Citind-o pe Cath Crowley. Cartea ”Graffiti Moon”

   Cath Crowley este autor australian pentru copii. Sa născut în 1971 și a crescut într-o zonă rurală din Victoria (SE Australia) cu trei frați și un câine.

Nu a fost întotdeauna scriitor. Ea a povestit tot timpul, spune autoarea, dar niciodată nu scrise nimic din istorioarele sale. Apoi sa mutat în Europa și a început să scrie scrisori către fratele ei, Anthony Crowley. Scrisorile ei erau un fel de jurnal și chiar a scris „Nu spune nimănui” asta în partea de sus a lor. Anthony nu a răspuns cererii. Când sa întors acasă în Australia, a descoperit că și-a folosit scrisorile pentru a crea un muzical! The Journey Girl a fost interpretată la trei teatre din Melbourne. Această experiență, spune Cath, este ceea care a convins-o că dorește să devină scriitoare.

Și pentru că e vară, și am o energie aparte pentru a citi, nu mă pot abține a nu citi romane, cărți ce ar intra în perfectă armonie cu anotimpul. Inițial am citit cartea Cuvinte în albastru intens a autoarei, un roman ce m-a surprins plăcut, astfel am hotărât să-mi prelungesc ”voiajul literar” citind lucrarea ”Graffiti Moon

1072044.jpg

Cartea e o adiere lină a adolescenței, a dorinței de a iubi, de a fi apreciat/ă, de a fi în evidență, a fi cineva, a visa….

Cartea este o combinație foarte reușită a tuturor elementelor specifice unei povești ușoare, young-adult, care se poate citi foarte repede, dar care are șanse mari să devină o lectură impresionantă tocmai datorită simplității ei.

O scurtă descriere a cărții: Pe scurt carte este povestită din trei perspective, trei adolescenți care își relatează trăirile pe parcursul unei nopți nebune în care sărbătoresc finalul liceului- Lucy, Ed și Poetul. Pentru unul dintre tineri, intervențiile sunt scurte și sub formă de versuri. Povestea este, în aparență doar, una simpluță și se concentrează, în mare parte, asupra a două personaje, Lucy și Ed.

O avem ca eroină pe Lucy, un artist în modelare sticlei, care e în căutarea unui artist excepțional, pe Shadow, grafferul misterios care a împânzit orașul cu desenele lui și care au impresionat-o extrem de mult. I se pare că dacă îl va întâlni, se va îndrăgosti…..

„De-aș ajunge la timp! Să-l întâlnesc pe Shadow. Tipul care desenează noaptea. Desenează păsări ținute în cuști pe ziduri de cărămidă și oameni rătăciți în păduri fantomatice. Desenează băieți din ale căror inimi crește iarbă și fete care mânuiesc niște mașini bâzâitoare de tuns iarba. De un tip care desenează așa ceva m-aș putea îndrăgosti. Până peste cap.”

Shadow, sau mai bine zis Ed, este un artist, nehotărât pe alocuri, cu blocaje și neîncrederi, însă totul se schimbă atunci când soarta i-o scoate în cale pe Lucy, cea cu care a avut în trecut o întâlnire soldată cu un nas rupt și o noapte petrecută în spital.

Și noaptea abia a început, iar emoțiile plutesc mai ceva ca stelele pictate de Shadow pe docurile sale. Au douăzeci și patru de ore intense și pline de aventură, ore din viețile unor tineri gata să devină adulți, să afle ce simt, ce vor, să descopere cine sunt cu adevărat și cine vor să fie.

„E o noapte înăbușitoare, prea caldă pentru octombrie. Pe afară zăbovesc mai mulți oameni ca de obicei, așa că mânuiesc spray-ul în viteză ca să desenez cerul. Privesc în toate părțile. Mă uit după polițai. Și după orice persoană cu care n-aș vrea să dau ochii pe aici. Desenul plutește, iar lucrurile care îmi bubuie în cap ies urlând din tub și lovesc cărămida. Uită-te la asta și la asta și la asta.”

Fiind în căutarea ”artistului fantomă”, Ed și Lucy se redescoperă, se îndrăgesc și înțeleg ce vor de fapt de la viață chiar dacă totul s-a petrecut în mod alert. Tinerii pornesc în căutarea operelor misterioase, cutreieră orașul până în zori. lar Lucy nu reușește să vadă că adevărul se află chiar înaintea ochilor ei.

Momentul în care adevărul iese la iveală este brusc, spontan și acțiunea devine extrem de accelerată, e secvența cea mai plăcută din carte, și de aici scapă lucrarea de monotonie.

Mi-a plăcut până într-un final acțiunea descompusă în fel și chip, și curajul lui Ed, punând cap-coadă toate întâmplările prin care a trecut în decursul nopții și se determină să își exprime sentimentele adevărate, conștient fiind de finalul trist de care s-ar putea izbi. Nu mai are momente de ezitare și lasă lașitatea în umbra nopții ce se risipește odată cu apariția primelor raze de soare.

Iar dimineața le aduce tuturor personajelor fericirea și se așterne un sentiment de împlinire și de ușurare că totul s-a terminat cu bine.

Privește-mă pe mine cu sufletul expus pe un perete.

”Graffiti Moon” este o carte deosebită, care tratează un subiect atât de artistic și îndeamnă la visare cititorul, indiferent de vârstă. Mi-a plăcut faptul că Crowley vorbește despre graffiti ca fiind artă. Totul curge foarte frumos și eu una nu m-am așteptat să fie așa. Ce îmi rămâne să vă spun e să luați cartea și să vă bucurați de compania ei!

Ai parfumul tainei…

Te știu, te cunosc sau poate nu….poate mai am de aflat…..

Te am, te simt, sau poate doar mă amăgesc…………

Te văd, te admir, sau doar sunt tulburată……………

Tu, cel cu miros de frig ce arde, cel cu ochii blânzi dar misterioși, cel cu mâinile liniștitoare dar dibace……….ce le simt și acum……

Tu, cel cu glas de înger și iubire de patimă………..am și acum tatuat pe corp atingerea ta, sărutul tău, iubirea ta…………

Tu, iubirea mea, cel cu parfum de taină, cel cu enigmă în mișcări și cu gesturi calculate…………..o iubire aidoma a ceea ce e mai sfânt și mai pur……..

Da, tu și doar tu, cu mireasmă de iubire, cu lumină pentru doi, simt prin toți porii mei aidoma a tot ce e mai bun și mai plăcut………….

Tu, amestec dintre echilibru și dezlănțuire, tu cel care ești aici și acolo, tu, cel ce îl aștept, ce îl cer, la ce tânjesc………………

Tu, cel în a cărui parfum tainic e esența dragostei noastre, încă un vers, încă o respirație…..încă o descoperire a ceea ce ești, sau mai bine zis a ceea ce suntem………..

O taină la doi, un parfum ce-l îndulcim cu orice mișcare, cu orice gest, cu orice alintare, o purificare a tot ce e balsamic dintre trupurile noastre, o mângâiere ca să ne percepem mai vie simțirea……

Și eu închei, idei de seară, cu miros de ploaie……….sau a noi doi…….

…….noi doi……………

Citind-o pe Cath Crowley. Cartea ”Cuvinte în albastru intens”

   Cath Crowley sa născut în 1971 în mediul rural Victoria. Crowley este un autor de ficțiune pentru adulți, cu sediul în Melbourne, Australia. Ea a fost selectată și a primit numeroase premii literare, printre care premiul literar al primului ministru pentru tineret pentru ficțiune pentru adulți, pentru romanul său Grafitti Moon și, în 2017, la Universitatea din Griffith, Premiile Literariste Queensland pentru romanul ”Cuvinte în albastru intens”.

Cărțile ei includ Trilogia Gracie Faltrain, Chasing Charlie Duskin și Graffiti Moon. Ea este în prezent scriitor independent și profesor de zi.

Cel mai recent roman al lui Crowley, ”Cuvinte în albastru intens” este o poveste despre dragoste, pierdere și puterea cuvintelor. Scrisul cărții a avut o lovitură de start în timp ce ea a fost îndurerată pentru tatăl ei, „mi-am dat seama că durerea este foarte specială pentru fiecare persoană”, a spus ea.

cuvinte-in-albastru-intens_1_fullsize.jpg

Într-o zi cu ploaie și nori mi-am propus să citesc ceva ”albastru”, cuvinte presărate de candoarea apei….și uite că mi-a picat în mână minunatul roman ”Cuvinte în albastru intens” , o scriitură surprinzătoare, captivantă și amplă.

Și cum la o carte ai adăuga multe și multe descrieri și aprecieri, aici aș vrea să nu mă depășesc în ale impresiilor, deoarece ar fi mai corect să vă las pe voi să vă adânciți în minunata carte a lui Cath Crowley.

Aici cuvintele au fost ca niște balsamuri pe suflet, răvașe misterioase, scrisori descoperite sau nu, cărți cu expresii subliniate, iubiri de poveste, toate fac parte din istoria acestei cărți.

Este povestea Cărților Urlătoare, a unui anticariat de cărți, unde cititorii lasă scrisori străinilor, Îndrăgostiților, poeților, cuvintelor. E povestea lui Henry Jones și a lui Rachel Sweetie, eroii acestei istorisiri, povestea unor iubitori de cărți.

„Cărțile sunt importante. Cuvintele sunt importante , îi zic. De fapt, cuvintele contează. Nu sunt fără rost, așa cum ai sugerat. Dacă ar fi fără rost, atunci nu ar putea să dea naștere la revoluții și nu ar schimba istoria. Dacă ar fi simple cuvinte, nu am mai scrie cântece și nu le-am mai asculta.Nu am mai implora să ni se citească atunci când suntem mici. Dacă ar fi numai niște simple cuvinte, nu am mai fi fost înconjurați de povești de dinainte să începem să scriem. Dacă ar fi niște simple cuvinte, oamenii nu s-ar mai îndrăgosti datorită lor, nu s-ar mai simți prost din cauza lor, nu ar mai suferi din cauza lor și nu s-ar mai vindeca datorită lor.”

Dar să încep cu începutul, cu ani în urmă, Rachel era sau este îndrăgostită de Henry. În ziua de dinainte să se mute, i-a strecurat o scrisoare de dragoste în cartea lui preferată, din anticariatul familiei. A așteptat. Dar răspunsul lui nu a sosit, și a plecat.

„Nu eram supărată pe el că nu era îndrăgostit de mine. Asta nu e ceva ce depinde neapărat de o persoană. […] A considerat-o pe ea mai importantă. Henry nu mi-a răspuns niciodată la scrisoare.”

Scrisoarea ascundea cele mai deschise emoții pe care le poartă tânăra și pe care ar fi vrut că le știe Henry înainte ca ea să nu se mai întoarcă. Și cum o inimă zdrobită din dragoste nu era deajuns, o tragedie de familie îi curmă fericirea, liniștea și dorința de a mai trăi. Acest lucru declanșează un război în mintea și în inima ei, iar singurul lucru pe care poate să îl facă este să se întoarcă în orașul său natal, chiar dacă acest fapt nu-i place, însă nu mai poate sta lângă apă.

Rachel se întorcea acasă după trei ani. Ani în care a încercat să-și mutileze sentimentele față de Henry, a încercat să se îndepărteze tot mai mult de prieteni și apropiați, ani în care tăcerea i-a fost călăuză fidelă.

Acum Rachel s-a întors în oraș – și la anticariat -, ca să lucreze alături de băiatul pe care ar fi preferat să nu-l mai vadă niciodată. Are nevoie de ceva care să-i distragă atenția, de la moartea tragică a fratelui său Cal, iar ea nu mai poate să simtă nimic.

,,Oare au oamenii vreun cuvânt de spus când vine vorba de direcția în care vor merge viețile lor? Nu putem să alegem unde și când ne naștem, de cine sau cum suntem iubiți întâia oară sau de cine o să ne îndrăgostim – cel puțin eu nu cred asta. Și nici nu putem alege cine ni se ia sau felul în care ne sunt luate persoanele dragi.” 

Pe măsură ce Henry și Rachel lucrează împreună – înconjurați de cărți, privind poveștile de dragoste care prind viață în fața lor, lăsându-și scrisori între pagini -, găsesc speranță unul în celălalt. Pentru că viața poate fi de necontrolat, uneori chiar și de nesuportat. Dar se poate ca dragostea, cuvintele și o a doua șansă să fie de ajuns.

„Amintirile sunt în cuvinte. Și de aici îmi vine în minte gândul ciudat că amintirile mele sunt închise în toate exemplarele acestei poezii, așa că toată lumea care o citește, indiferent sub ce formă, are amintirile mele, fără să știe.”

„Dacă viitorul meu există deja pe undeva,nu vreau să știu. Vreau să trăiesc cu iluzia că dețin controlul absolut asupra propriei mele vieți.”

Cuvintele pot să vindece, după cum spunea tatăl lui Henry. Cuvintele pot schimba destine într-o fracțiune de secundă. Trebuie doar citite de persoana potrivită, și la momentul potrivit, și ce credeți…..cei doi sau regăsit, iarăși printre cuvinte, printre cărți, printre amintiri.

”Cuvinte în albastru intens” este o lectură ușoară dar extrem de plăcută. Un roman de dragoste cu totul aparte. Povestea unui anticariat ce păstează secrete, șoapte, sentimente, amintiri, clipe și vise. Toate acestea însemnate pe marginile paginilor sau înmagazinate printre rafturi.

O carte scrisă din iubire și dăruire pentru cititori, un roman ce ar fi păcat să nu-l citiți, mie îmi rămâne doar să vă urez lectură plăcută și să sper că v-am captat atenția asupra acestei lucrări.

Critici literare:

  • Originală, înțeleaptă și esențială… Această poveste de dragoste este o odă adusă cuvintelor și vieții. Kirkus Review
  • Crowley a construit o lume plină de personaje surprinzătoare și memorabile, pe care le-a aruncat în niște circumstanțe universale care se transformă treptat în ceva extraordinar. Booklist
  • Această poveste tulburătoare trasează călătoria de la speranță la bucuria de a trăi din nou. School Library Journal
  • Cuvinte în albastru intens este o minunată analiză a durerii, a dragostei și a puterii pe care o au cuvintele. Spusă din dublă perspectivă și presărată cu fragmente din scrisori și notițe lăsate în cărțile din anticariat, Cath Crowley a creat o poveste fascinantă despre autodescoperire și maturizare, plină de personaje complicate și departe de perfecțiune… Este o scrisoare de dragoste adresată cărților, anticariatelor, oceanului, dragostei înseși și puterii de a-ți găsi drumul în viață. Bookseller, Publisher
  • Una dintre cele mai romantice și incredibil de frumoase cărți pe care le-am citit în ultima vreme… Nu doar am întors paginile, ci am trăit în ele. Jennifer Niven, autoarea bestsellerului Toate acele locuri minunate.

Cărțile și ce fac ele din mine….

 Și că tot am pornit-o intens pe ale cititului, pot să zic un singur lucru… plutesc!

Da-da, plutesc în lumea lor, sunt la puterea cuvântului scris… De ce zic așa, deoarece cărțile și subiectul lor mă duc în realitatea lor și mă fac să mi-o colorez pe a mea… sunt acolo mai vie, mai dornică, mai dezlănțuită… și îmi pictez viața reală cu culori mai intense și mai plăcute mie…

De când citesc fără oprire sunt mai curioasă cu viața prezentă, încerc să transpun două lumi… două paralele… și poate puțini mă vor înțelege, sau poate se vor mai găsi ca mine, din cei care lectura e latura cea mai liniștitoare, cea în care refugiu e o foame de mai mult…

Și recunosc, de când citesc mă încearcă emoții mai vii, încerc să fac comparații, încerc să găsesc asemuiri dintre iubirile de acolo cu cea care mă posedă, și încerc să mă bucur mai intens de ceea ce am… vă zic- plutesc…

Și nu neg că de când fremăt zi de zi pagini neîntrerupte descopăr latura mea romantică de mult prăfuită… redescopăr focul ce zace în mine…

Și nu voi ascunde faptul că mă încearcă dorințe de a tot scrie și scrie despre ceea ce simt mai intim, mai ascuns de ochii lumii… și cred că s-a observat schimbarea… nuștiu e de bine sau nu…

Și sunt conștientă că lectura ne face mai buni, cum altfel, acolo sunt rezervele de bine, de frumos, de poveste… și nu credeți, nu sunt cu capul în nori când este vorba despre o carte, doar îmi place să cred că acolo e mult mai diferit și mai fermecător, e ceea ce un cititor cere și ar vrea să găsească…

Cărțile fac din mine, o romantică, o visătoare, o fire mai iubitoare chiar, mai primitoare sufletește, mai cunoscătoare, mai desprinsă de rutina existențională… fac o persoană ce tinde să schimbe lucruri, să încerce noul și frumosul…

  Cărțile sunt cele ce-mi dau mângâierea sufletească, sunt cele care pun stâpânire pe laturile mele negativiste și pur și simplu le șterg cu buretele, nu-s, dispar, și credeți-mă cărțile completează goluri grele cu umpluturi de bine și creativ, cărțile sunt muza mea… adăpostul de tot ceea ce e depresiv și fantomatic…

Prin cărți descopăr, aflu noul-vechiul și viața… cu de toate, cu curbe și povârnișuri cu decepții și realizări, cu iubiri de poveste și tragedii existenționale…

  …cărțile cu notorietatea lor mă înlănțuie, mă acaparează printre file și paragrafe… sunt o alergătoare printre povești de iubire… o pâlnie sufletească printre istorioarele tragice… o lumânare arzând printre scene de dragoste… sunt acolo…

…sunt o cititoare înrăită… de-aș avea timpul din lumea și energia necesară… aș tot citi și citi…ce-mi fac ele mie…

              …dar ție?…