Citindu-l pe Mircea Eliade. Cartea ”Nuntă în cer”

  Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Eu am început să recitesc opera lui Eliade cu cartea ”Nuntă în cer”, un roman ce m-a lăsat fără cuvinte.

nunta-1.jpg

Din romanele de dragoste ale lui Mircea Eliade, nici unul nu se apleacă mai stăruitor asupra eternului feminin ca lucrarea, ”Nuntă în cer”. Aici prototipului femeii îi sunt atâtea adresate, că am rămas cu un vocabular proeminent.

Acţiunea cărții este uşor de urmărit, întorsăturile de situaţie sunt dramatice, iar limbajul este pe alocuri teatral, însă plin de farmec.

Nuntă în cer”, un roman de dragoste fascinant, despre imposibilitate comunicării într-un cuplu, despre frica de abandon, despre încercarea disperată de a găsi alinarea și plenitudinea sufletească prin intermediul femeii. Un roman în care doi sunt puși la încercare, o lucrare fără ”până la adânci bătrâneți”, o scriitură ”plină”, Eliade a surprins momente pure și calde de iubire și plenitudine și a ales momentul potrivit pentru tragic și dramatism.

Ideia generală se focusează asupra unor confesiuni rostite în şoaptă, destăinuiri intime ce descriu frânturi de viaţă petrecute în Bucureşti, romanul prinde în paginile sale destinul frământat a două cupluri marcate de o iubire stranie şi neliniştitoare, o unică și tulburătoare dragoste ce i-a marcat.

„Dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit.”

Subiectul  începe într-o cabană, la munte, unde doi bărbați întâlniți la vânătoare vorbesc despre ”marea dragoste”, care le-a schimbat definitiv cursul vieții și i-a făcut suferinzi, o iubire pe cât de unică pe atât de distrugătoare, ca mai apoi să se adeverească prin ironia sorții că acei doi interlocutori, Andrei Mavrodin și Barbu Hasnaș, vorbeau de una și aceeași femeie, Ileana(Lena). Două povești, o singură iubire! Tocmai această împletire a istorisirii, naturalețea povestirii atrag cel mai tare.

”Mă gândesc des la ea, la prezența ei, la momentul în care am cunoscut-o. Mereu încerc să fac un alt scenariu și să-mi imaginez cum ar fi fost, dacă aș fi folosit alte cuvinte, alte priviri. M-ar fi iubit mai mult?…(Andrei)”

„De-abia după ce mi-am dat seama că Lena nu-mi mai aparține, am înțeles că viața mea a ratat într-un lamentabil naufragiu. Sentimentul acesta dumneata nu-l poți intui: sentimentul propriului tău naufragiu. E o descoperire pe care o faci mai târziu în viață, în jurul vârstei de 40 de ani, când încă te mai poți păcăli cu iluzia că tinerețea nu e sfârșită, că undeva trebuie să existe o posibilitate de scăpare. Și tocmai iluzia aceasta că ar fi timp să faci ceva, că stă în putința ta să evadezi din mizerie și deșărtăciune, nutrește sentimentul ratării și al naufragiului. Dacă ai fi bătrân, poate că nu te-ai mai plânge de hotărârile destinului. Dar și se pare că ceva mai poate fi încă salvat, și neputința de-a salva, paralizarea oricărei inițiative, te zdrobește…(Barbu )” 

Portretul Lenei, realizat din linii de o mare puritate, este unul dintre cele mai tulburătoare portrete feminine din proză românescă, unul dintre acele chipuri ce-l urmăresc pe cititor multă vreme după ce a închis cartea.

  …m-a impresionat o foarte uşoară oboseală în priviri. Nu era oboseala zilei, nici strivirea pe care ţi-o lasă o boală lungă sau o serie de excese, ci oboseala aceea aproape ironică pe care o imprimă cu timpul inteligenţa feminină”.

Finalul romanului îi suprinde pe cei doi bărbaţi, care, privind retrospectiv, constată cu resemnare că Lena (Ileana) probabil a murit. I-au oferit un final tragic pentru ca ei înșiși să poate merge mai departe, împăcați pe calea vieții lor actuale.

“ Cu o asemenea dragoste nu te întâlnești decât o singură dată în viață. Cum spuneai prea bine, asta aparține într-un anumit fel miracolului, de aceea și apare, poate, atât de întâmplător, într-o serie de evenimente cu desăvârșire frivole și nesemnificative…Stă în putința noastră să realizăm acest miracol. Dar ne dăm seama prea târziu de el, ne dăm întodeauna seama prea târziu…”

Critici literare:

  • „Nuntă în cer este o Maitreyi autohtonă, în care Maitreyi a luat numele Ileana. Este, incontestabil, același mare imn de iubire, o aceeași puritate de sentiment și o aceeași fină și ciudată substanță din care e modelată eroina. Exaltarea lirică se transformă însă în epic vioi, exotismul preferat în valori comune, mult reale și expresive.” Octav Sulutiu
  • ”Neîndoielnic, scriind această carte, autorul ei evadează: în trecut, în imaginaţie, în mit. Nuntă în Cer nu este, desigur, un roman fantastic, deşi misterul nu lipseşte, dar este, cu siguranţă, un roman realist-simbolic, axat pe un mit al iubirii. Un roman de idei, mai puţin livresc decât celelalte, şi un roman liric.” Paul Cenrnat
  • ”Cei dintre voi care nu ați avut în programa școlară Nunta în Cer de Mircea Eliade și n-ați citit-o, v-o recomand cu drag. Eu am citit-o de trei ori și aș mai reciti-o tot de atâtea ori. La fel este despre relațiile umane, dragoste, pasiune și…știți voi cum se termină cu pasiunile.” Stella Jemna, www.pentruea.md

2 gânduri despre „Citindu-l pe Mircea Eliade. Cartea ”Nuntă în cer””

  1. Un roman minunat. Îl citești cu sufletul la gură. Mircea Eliade este un mare scriitor. Reușește să-l captiveze pe cititor încă de la primele pagini, prin stilul său unic, inconfundabil.
    Gelicitări pentru articol! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s