O învățătoare a dat o temă elevilor cu privire la însemnătatea Dragostei. Învățătoarea a trimis elevi în curtea școlii pentru a găsi valoarea dragostei sau simbolul ei, după care să revină în clasă şi să prezinte răspunsul în faţa clasei. Foarte entuziasmaţi, copiii au ieşit în curte şi au început să caute o întruchipare a dragostei… La întoarcerea în sala de clasă, învăţătoarea le-a cerut să i-se arate ce găsiseră. Primul copil a spus:

 – Am aici o floare. Este cea mai frumoasă imagine pe care am găsit-o, am rupt-o și am adus-o să o prezint clasei.

Un altul a spus:

 – Eu am adus un fluture. Toate culorile lui străluceau atunci când zbura printre flori că am hotărât că acesta este un exemplar perfect.

Un al treilea a spus:

– Doamna învăţătoare, eu am văzut un cuib de vrăbii, erau atât de drăguţi şi am adus un pui de vrăbiuţă cu mine.

Pe când se pregătea să încheie acest exerciţiu, învăţătoarea a remarcat o fetiţă care nu participase, la fel ca ceilalţi. Atunci a întrebat-o:

– Tu nu ai găsit nimic care să te ajute să defineşti dragostea?

Foarte timidă, ea răspunse:

– Doamnă învăţătoare, eu am văzut o floare şi i-am mirosit parfumul, dar nu am vrut să o rup deoarece era să se ofilească. Apoi am observat cum un fluture şi-a urmat zborul, nu am vrut să-l prind, era să-i distrug culorile, eleganţa şi graţia lui, dar, pentru că părea fericit, am preferat să îl las liber. Am continuat să caut şi am găsit un cuib de vrăbii drăguţe, am fost ispitită să aduc una cu mine, dar atunci m-am gândit că mămica lor va fi foarte tristă când se va întoarce şi nu îşi va găsi puiul în cuib. Așă am preferat să vin fără nimic. 

– Ei bine, spuse învăţătoarea, dar cu ce compari tu dragostea?

– Cu parfumul florii, cu libertatea fluturelui şi cu bucuria mamei care se întoarce la cuib. Acestea sunt imagini ale dragostei pe care le-am adunat în inima mea.

Ce mai poate fi spus în urma acestei afirmații, cuvintele sunt deprisos atunci când vezi viață și dragoste în tot ceea ce te înconjoară și apreciezi ceea ce îți oferă universul.