Tablou de suflete pustii….
Gonesc pe străzi fără direcții….
Unde te-ndrepți fără să știi?
Tu omule, în calea vieții……
Tablou de chipuri nevii…….
Trecând aievea în neștire,
Plutesc de parcă nu ar fi,
Unde se-ajunge, omenire?
Tablouri sumbre-n culori vii…
Oameni purtați de frici și temeri,
Imagini ce aș vrea să nu le știu….
Prezente zi de zi aevea.
Și scriu cu greu emoții grele,
De panică, delir și agonie,
Despic un fir din ce descriu….
Și totul pare-o nebunie……
Cu greu m-arunc în ceata vie,
Din a tabloului pânză,
Și ne aflăm ca în hipnoză…….
Și viața ni-e o colivie….
Autor: Apostol Cristina(2018)
Felicitari, foarte frumoasa, dar pe cat de frumoasa pe atat de sensibila si patrunzatoare.
ApreciazăApreciază
Mersi, se reflectă asupra realității !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi imaginez, scrii ceea ce filtreaza sufletul in prima mana 😀
ApreciazăApreciază
Da, cam așa e, să fi văzut cum am scris-o , direct în mulțime !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa, Cristinuta, cu curaj mami! 🙂
ApreciazăApreciază
🤣😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tablou cu picturi rupestre, cu suflete incarcate si pline de agonie, cu sentimente si trairi, cu tristete si dezamagiri, cu faptul ca uitam sa fim oameni intr-o lume cenusie plina de toxic…Surprinde tot ceea ce te inconjoara si nu lasa sa te afecteze, oamenii traiesc dar uita sa fie umani ! Felicitari si mult spor in continuare ! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos pentru apreciere ! O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De asemenea ! 🙂
ApreciazăApreciază