Cinstirea muncii. Povestea unei familii!

Demult, trăia într-un sat un împletitor de nuiele, trudea cu tragere de inimă la meşteşugul său şi trăia mulţumit alături de nevasta si de fiica sa.

Într-o zi, un înalt dregător care trecea călare, cu suita sa, prin acele locuri, văzu preafrumoasa fată umplându-şi ulciorul cu apă. Şi atât îi plăcu dregătorului chipul şi purtarea fetei, încât se gândi s-o ia de soţie. Trimise el, degrabă, peţitoarele.

-Înaltul dregător vă face cinstea să o ceară pe fata voastră de soție, spuseră ele împletitorului de nuiele.

-Cinstea e mare, într-adevăr, iar despre dregător norodul vorbeşte numai de bine. Dar, înainte de a-mi da fata, vreau să ştiu dacă cel ce vrea să-mi fie ginere cunoaşte vreo meserie? Adică, dacă la o nevoie ar putea să-şi câştige traiul aşa ca mine?

-Ce gânduri ai, omule! se miră peţitoarele. El e ditai dregătorul! Ce-i trebuie lui meserie? E om bogat.

– Eu nu zic că nu-i aşa, numai că eu vreau ca ginerele meu să ştie o meserie trudnică, cinstită.

Cum înaltul dregător dorea mult s-o ia pe fată de soţie, se îmbrăcă în straie de om nevoiaş şi colindă pe la fel de fel de meşteşugari. Până la urmă, tot împletitul de nuiele învăţă şi, în scurt timp, izbuti să devină el însuşi meşter.

Aflând cum stau lucrurile, tatăl fetei îşi dădu încuviinţarea şi nunta se făcu.

Nu trecu mult şi, prin intrigi, tânărul dregător pierdu bunăvoinţa domnitorului său. El a fost scos din înalta sa funcţie, iar averea i-a fost luată. Încercă să dobândească o altă funcţie, dar nimeni nu îl asculta, de teamă să nu-şi atragă mânia domnitorului.

Atunci îşi aduse omul aminte că ştie o meserie şi se apucă să muncească alături de socrul său. Tânărul lăudă, în sinea sa, bunul simţ şi dreapta judecată a socrului. Muncind cinstit, el se bucură de cinstea tuturor celor din jurul său, şi a trăit fericit până la adânci bătrâneţi.

Morala: Bogățiile sunt trecătoare, însă o bună mânuire a unei îndeletniciri rămâne pentru totdeauna, așa ca și în povestea noastră, să nu fi știut nimic a face era să piară de foame alături de soția sa, urmând sfatul socrului său a ajuns cinstit de săteni și cu bani în pungă.

Citind-o pe Jamie McGuire. Cartea ”Iubirea Doare”

  Jamie McGuire s-a născut pe 6 noiembrie 1978, la Tulsa, Oklahoma. A fost crescută de mama ei în Blackwell, unde a absolvit liceul în 1997. A urmat Northern Oklahoma College, University of Central Oklahoma și Autry Technology Center, pe care l-a absolvit cu o diplomă în radiografie. Jamie locuiește la Enid, Oklahoma, cu soțul său și cei trei copii ai lor.

Este autoarea trilogiei Providence și a seriilor de mare succes Beautiful și Frații Maddox.

Eu am luat-o la întâmplare cu cărțile acestei autoare, fără să mă axez pe liste și recomandări, pur și simplu am avut o carte în mână și atât.

Ieri am început și finalizat cartea ”Iubirea doare”, un roman încântător, ușor și plin de emoție. Ce poți cere unei cărți?….doar să te încânte, și asta s-a întâmplat cu această lucrare.

1254603.jpg

M-a surprins stilul neobosit al autoarei, pe cât de simplistă această carte, pe atât mai mult atrage, Jamie McGuire este o maestră adevărată a profunzimii și a tot ceea ce se particularizează prin iubire.

Deci, o scurtă descriere a cărții: America Mason, eroina principală este o studentă îndrăzneață, încrezătoare la Eastern State University. Prototipul ei în această lucrare mi-a plăcut foarte mult, sinceritatea, maturitatea și puterea ei fac din acest roman, o poveste ce se imprimă în suflet, fără prea mult efort. Și desigur eroul principal e un Maddox, Shepley Maddox, aceștia doi se îndrăgostesc la prima vedere. Relația lor înaintează pas cu pas, deși Shepley ar vrea să grăbească lucrurile și să se căsătorească mai repede cu America.

Apreciez maturitatea celor doi în relația în care înaintează treptat. Faptul că iubirea nu întunecă gândurile celor doi este un plus, cu atât mai mult cu cât dragostea, de fapt, îi determină să lupte, să se aprecieze tot mai mult, chiar dacă au acumulat unele temeri pe parcursul anilor.
Situația care a incitat a fost cererile repetate în căsătorie, și refuzurile calculate a lui America, deoarece ea le vedea mai degrabă un impuls de moment, prima din motiv să se mute mai repede și părinții să le achite locuința, iar cea de-a doua cerere urmată după ce Travis, vărul lui Shepley s-a căsătorit cu cea mai bună prietenă a lui America.

Shepley acceptă situația, chiar dacă consideră că nu e corect. Însă în intervalul de trei ani America se simte pregătită pentru pasul cel mare, însă are o mulțime de temeri legate de -dacă el mai vrea să facă asta. Prietena sa, o sfătuie să îl ceară ea pe el, așa cum a procedat ea, însă America hotărăște să-i dea indicii, unul fiind o excursie la părinții ei.

Totul nu pare atât de simplu, iar atunci când ai abia un pas și ajungi la ceea ce-ți dorești, parcă universul s-a întors împotriva ta, mai exact vremea, un accident le schimbă viața și îi face să prețuiască mult mai mult ceea ce au.

Tensiunea e la cote maxime, învăluiți de izbucnirile naturii și de propriile  temeri tinerii ajung să se regăsească după ce tornada le-a zdruncinat emoțiile la propriu și la figurat. Finalul este unul fericit, dând speranță uniunii lor.

Deși doare uneori, iubirea învinge întotdeauna…

PS: Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, păcat că nu am citit-o pe plajă, învăluită de briza mării.

Critici literare:

„Jamie McGuire este Regina Haosului în iubire… Retrage-te câteva ore și bucură-te de această mică bijuterie fermecătoare.“ – Love N. Books 

Care este scopul tău în viață?

Fiecare persoană are un scop în viață. Cu siguranță diferă de la o persoană la alta în dependență de personalitate, de context și aspirații, dar fiecare dintre noi are scopuri și năzuințe în viață. Și totuși care e scopul tău? Oare ți-ai pus această întrebare? Care este motivul pentru care te trezești în fiecare dimineață? Care e motivul existenței tale?

Voi încerca să dau mai jos o listă de motive, cred că nu va fi completă, deoarece pe an ce trece aș putea mai adăuga câte un punct, dar la acest moment văd următoarele:

  1. Slăbiciunea mea e că îmi place viața mea. La nebunie. Chiar și atunci când am mai puține lucruri pozitive, mă simt norocoasă că trăiesc, că sunt în viață, că am oamenii dragi alături, că am un umăr unde să-mi pun capul și multe brațe ce vor să mă  îmbrățișeze. Ce poate fi mai frumos…..ce alt scop să-ți mai dorești decât persoanele iubite alături, și să-ți strige …..”iubireeeee”
  2. Să am o mulțumire vie față de bucuriile vieții.
  3. Am ca scop Fericirea de a Fi! Este simplu. Evoluez. Visez. Iubesc și depun eforturi pentru a ajunge acolo unde îmi doresc.
  4. Am o poveste de spus. Aici și acum! De fapt, cred că toți avem momente de inspirație… și trebuie sa ne găsim propria noastră modalitate de a ne o spune. Bucură-te de viață. Trăiește pur și simplu. Fii prezent în povestea ta!
  5. Pentru că vreau să împart zâmbete, vreau să îi văd pe cei din jurul meu zâmbind. Să văd speranța din ochii lor atunci când mă au aproape. Pentru că vreau să apreciez lucrurile firești, modeste și simple.
  6. Am ca scop- Viața, Iubirea și Familia. Aceste trei sunt motivele mele de a trăi, de a zâmbi, de a împărți din ceea ce sunt și ceea ce fac!
  7. Motivul pentru care trăiesc? Este evident – oamenii au văzut în mine un om căzut- dar eu m-am ridicat, unii au văzut în mine un om slab- le-am demonstrat contrariu, oamenii au crezut că nu voi reuși. Le-am dovedit că s-au înșelat.
  8. Scopul meu e să-i fac pe membrii familiei mele în special, fericiți, armonioși, prin iubire și uniune. Atunci sunt și eu fericită și împlinită înzecit. Simt că trăiesc prin copii mei când îi văd zâmbind. Simt că mi-am atins scopul atunci când cei pe care îi iubesc și îi apreciez mă înconjoară, mă solicită și îmi cer ajutorul.
  9. Motivul meu este unul simplu – trăiesc pentru experiențele mele, pentru lecțiile pe care le primesc de la viață, pentru fiecare reușită dar și eșec, pentru idealuri și realizări mele cât de neînsemnate.
  10. Un scop tot atât de important e că aș vrea să ajut oamenii, sub diverse forme, să fiu pezentă și oamenii să rămână mulțumiți de ajutorul meu.
  11. Să absorb de la viață tot ce e mai bun, tot ce e mai înfloritor, ce e mai dezvoltativ……să profit la maxim de ce-mi oferă Azi mai mult decât Ieri.
  12. Sunt om simplu, simt, trăiesc și iubesc în felul meu. Scopul vieții mele nu este complicat deloc, e să Trăiesc cu intensitate – să cunosc oameni noi. Să fiu înconjurată de iubire, multă iubire. Să știu să apreciez orice răsărit și să prețuiesc orice apus.

Adevărul. Povestea unor copii.

Mary și Carl, doi copii care locuiesc la bloc, într-un oraș foarte aglomerat, sunt mereu cu gândul în așteptarea vacanțelor pentru a petrece timpul la țară la bunici, care dețin o fermă mare. Bunici iubitori, libertate, aer curat, priveliști frumoase, o mulțime de fructe și legume sunt doar puținele facilități ce le au copii din șederea primitoare la bunici.

Vacanța a început, iar copii profită din  plin de bucuria naturii și a tot ce îi înconjoară.

Carl, se joacă în pădurea de la marginea fermei bunicilor, cu o praștie. A practicat mult, dar n-a reușit să lovească ținta. Descurajat, se reîntoarce seara la cină.

Pășind așa încet, zărește rățușca preferată a bunicii lui și dintr-un impuls de moment, încearcă din nou praștia și lovește rața tocmai în cap. Rața s-a zbătut neajutorată până a murit.

Plin de regrete și în panică, cu lacrimi în ochi, ia rața și o ascunde în grămada de lemene de foc…dar cu colțul ochiului o zărește pe sora lui privind intens de la distanță.

Mary, a văzut totul…dar nu a spus o vorbă seara la cină.

A doua zi după prânz, Bunica o cheamă pe Mary să spele vasele. Dar aceasta îi răspunse imediat…

– Bunico, Carl mi-a spus că el vrea să te ajute în bucătărie…iar la urechea lui Carl, Mary șoptește…”adu-ți aminte…rața!!!” Așa că nu a avut încotro băiatul și a spălat vasele.

Mai târziu, bunica anunță că bunicu merge la pescuit…dar mai spuse bunica…

-Îmi pare rău, Mary dar de tine am nevoie la bucătărie să pregătim cina! – la care fata fără întârziere a răspuns: 

– De fapt, bunico, Carl mi-a zis că el vrea să te ajute „…iar încet la ureche lui Carl a zis viclenește…”adu-ți aminte…rața!!!” Așa că Mary s-a dus la pescuit cu bunicul și Carl a rămas acasă să ajute iar la bucătărie.

Și așa …trecură câteva zile în care Carl își făcea și partea lui de treabă și făcea și partea surorii lui…până într-o zi când simți el că i-a ajuns atâta șantaj.

S-a dus la bunica și i-a mărturisit cu părere de rău că, dintr-un accident nefericit…i-a omorât rața.

Contrar așteptărilor lui, bunica a îngenunchiat în fața lui, l-a îmbrățișat și cu un zâmbet senin i-a zis…

– Dragul meu…am știut de la început. Vezi, când tu ai omorât rața eu mă uitam afară pe geamul de la bucătărie și am văzut absolut tot ce s-a întâmplat…și pentru că te iubesc așa de mult, te-am iertat de-atunci. Dar, m-am mirat de ce ai lăsat-o pe Mary să te transforme într-un servitor personal când era atât de ușor să spui adevărul și să primești iertarea…….

Morala: Nu trebuie să fii sclavul nimănui din lipsa ta de curaj sau îndărătnicie, trebuie să înțelegi că o minciună acoperă pe alta ca o casă din cărți, și cu siguranță mai devreme sau mai târziu adevărul iese la suprafață, însă recunoașterea lui la timpul cuvenit te scutește de a-ți clădi viața din neadevăr!

Mulţi, pentru a-şi justifica o greşeală, săvârşesc alte greşeli – ridicole, de neiertat. Cunoaşterea greşelii e semn de înţelepciune, iar recunoaşterea ei – de mare curaj. Hacob Paronian

 

Citindu-l pe Mircea Eliade. Cartea ”Nuntă în cer”

  Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Eu am început să recitesc opera lui Eliade cu cartea ”Nuntă în cer”, un roman ce m-a lăsat fără cuvinte.

nunta-1.jpg

Din romanele de dragoste ale lui Mircea Eliade, nici unul nu se apleacă mai stăruitor asupra eternului feminin ca lucrarea, ”Nuntă în cer”. Aici prototipului femeii îi sunt atâtea adresate, că am rămas cu un vocabular proeminent.

Acţiunea cărții este uşor de urmărit, întorsăturile de situaţie sunt dramatice, iar limbajul este pe alocuri teatral, însă plin de farmec.

Nuntă în cer”, un roman de dragoste fascinant, despre imposibilitate comunicării într-un cuplu, despre frica de abandon, despre încercarea disperată de a găsi alinarea și plenitudinea sufletească prin intermediul femeii. Un roman în care doi sunt puși la încercare, o lucrare fără ”până la adânci bătrâneți”, o scriitură ”plină”, Eliade a surprins momente pure și calde de iubire și plenitudine și a ales momentul potrivit pentru tragic și dramatism.

Ideia generală se focusează asupra unor confesiuni rostite în şoaptă, destăinuiri intime ce descriu frânturi de viaţă petrecute în Bucureşti, romanul prinde în paginile sale destinul frământat a două cupluri marcate de o iubire stranie şi neliniştitoare, o unică și tulburătoare dragoste ce i-a marcat.

„Dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit.”

Subiectul  începe într-o cabană, la munte, unde doi bărbați întâlniți la vânătoare vorbesc despre ”marea dragoste”, care le-a schimbat definitiv cursul vieții și i-a făcut suferinzi, o iubire pe cât de unică pe atât de distrugătoare, ca mai apoi să se adeverească prin ironia sorții că acei doi interlocutori, Andrei Mavrodin și Barbu Hasnaș, vorbeau de una și aceeași femeie, Ileana(Lena). Două povești, o singură iubire! Tocmai această împletire a istorisirii, naturalețea povestirii atrag cel mai tare.

”Mă gândesc des la ea, la prezența ei, la momentul în care am cunoscut-o. Mereu încerc să fac un alt scenariu și să-mi imaginez cum ar fi fost, dacă aș fi folosit alte cuvinte, alte priviri. M-ar fi iubit mai mult?…(Andrei)”

„De-abia după ce mi-am dat seama că Lena nu-mi mai aparține, am înțeles că viața mea a ratat într-un lamentabil naufragiu. Sentimentul acesta dumneata nu-l poți intui: sentimentul propriului tău naufragiu. E o descoperire pe care o faci mai târziu în viață, în jurul vârstei de 40 de ani, când încă te mai poți păcăli cu iluzia că tinerețea nu e sfârșită, că undeva trebuie să existe o posibilitate de scăpare. Și tocmai iluzia aceasta că ar fi timp să faci ceva, că stă în putința ta să evadezi din mizerie și deșărtăciune, nutrește sentimentul ratării și al naufragiului. Dacă ai fi bătrân, poate că nu te-ai mai plânge de hotărârile destinului. Dar și se pare că ceva mai poate fi încă salvat, și neputința de-a salva, paralizarea oricărei inițiative, te zdrobește…(Barbu )” 

Portretul Lenei, realizat din linii de o mare puritate, este unul dintre cele mai tulburătoare portrete feminine din proză românescă, unul dintre acele chipuri ce-l urmăresc pe cititor multă vreme după ce a închis cartea.

  …m-a impresionat o foarte uşoară oboseală în priviri. Nu era oboseala zilei, nici strivirea pe care ţi-o lasă o boală lungă sau o serie de excese, ci oboseala aceea aproape ironică pe care o imprimă cu timpul inteligenţa feminină”.

Finalul romanului îi suprinde pe cei doi bărbaţi, care, privind retrospectiv, constată cu resemnare că Lena (Ileana) probabil a murit. I-au oferit un final tragic pentru ca ei înșiși să poate merge mai departe, împăcați pe calea vieții lor actuale.

“ Cu o asemenea dragoste nu te întâlnești decât o singură dată în viață. Cum spuneai prea bine, asta aparține într-un anumit fel miracolului, de aceea și apare, poate, atât de întâmplător, într-o serie de evenimente cu desăvârșire frivole și nesemnificative…Stă în putința noastră să realizăm acest miracol. Dar ne dăm seama prea târziu de el, ne dăm întodeauna seama prea târziu…”

Critici literare:

  • „Nuntă în cer este o Maitreyi autohtonă, în care Maitreyi a luat numele Ileana. Este, incontestabil, același mare imn de iubire, o aceeași puritate de sentiment și o aceeași fină și ciudată substanță din care e modelată eroina. Exaltarea lirică se transformă însă în epic vioi, exotismul preferat în valori comune, mult reale și expresive.” Octav Sulutiu
  • ”Neîndoielnic, scriind această carte, autorul ei evadează: în trecut, în imaginaţie, în mit. Nuntă în Cer nu este, desigur, un roman fantastic, deşi misterul nu lipseşte, dar este, cu siguranţă, un roman realist-simbolic, axat pe un mit al iubirii. Un roman de idei, mai puţin livresc decât celelalte, şi un roman liric.” Paul Cenrnat
  • ”Cei dintre voi care nu ați avut în programa școlară Nunta în Cer de Mircea Eliade și n-ați citit-o, v-o recomand cu drag. Eu am citit-o de trei ori și aș mai reciti-o tot de atâtea ori. La fel este despre relațiile umane, dragoste, pasiune și…știți voi cum se termină cu pasiunile.” Stella Jemna, www.pentruea.md

Limbajul Alfabetic Financiar explicat de Robert Kiyosaki!

Recent am terminat cartea, Tată bogat, tată sărac , de R. Kiyosaki, o cartea ce ma impresionat destul de mult, și aș dori să o recomand cu înverșunare. Robert Kiyosaki vrea să ne transmită prin această carte că oamenii săraci muncesc din greu pentru bani, în timp ce oamenii bogați lasă banii să muncească pentru ei.

Chiar dacă în impresiile mele legate de carte am adăugat câteva citate extrase din context, astăzi am hotărât să le expun  într-un articol singular, să fie mai bine văzute și asimilate. Lectură utilă la toți!!!

  1. TU trebuie să ai grijă de banii tăi! Nu-i lăsa pe alții s-o facă. 
  2. Oamenii bogați nu muncesc pentru bani.
  3. Omul sărac și cel din clasa de mijloc muncesc pentru bani. Cei bogați pun banii să muncească pentru ei.
  4. Sunteți săraci doar dacă nu încercați. Important este că ați încercat ceva.
  5. Muncește ca să înveți, nu munci pentru bani.
  6. Experiența te face mai deștept.
  7. Exercițiul fizic bine făcut sporește șansa de a fi sănătos, iar exercițiul mintal bine făcut sporește șansa de a fi bogat. Lenea aduce prejudicii atât sănătății, cât și averii.
  8. Cu cât oferi mai mult, cu atât primești mai mult.
  9. Vremurile grele aduc oportunități noi.
  10.  Să nu îți fie teamă de eșec.
  11. Nu pune banii la saltea, investește-i.
  12. Banii sunt doar o iluzie, menită a ademeni lumea. Morcovul măgărușului e mai valaros decât banii.
  13. Cunoașterea de sine este cea mai importantă iar frica de a fi altfel îi determină pe cei mai mulți să nu mai caute noi căi de rezolvare a problemelor lor.
  14. Nu cel deștept ajunge cel mai adesea departe, ci cel mai îndrăzneț.
  15. Viața nu-ți vorbește, ci te împinge pe la spate.
  16. Viaţa este un joc, în care fie pierzi, fie înveţi.
  17. În fiecare problemă este o oportunitate.
  18. Dacă vrei să mergi undeva, cel mai bine este să găsești pe cineva care a fost deja acolo.
  19. Teama și dorința, vă pot împinge în cea mai mare capcană a vieții..
  20. Ai vrea să caștigi, dar teama de a pierde este mai mare decât fericirea de a câștiga.
  21. Pentru cei mai mulți oameni, școala este sfârșitul, și nu începutul.
  22. Folosește-ți inteligența, lucrează un timp gratuit și, apoi, peste puțin timp vei găsi calea pentru a face ceva mai mult, vei vedea lucruri pe care oamenii simpli nu le văd, vei găsi ceea ce alții încă caută.
  23. Dimensiunea succesului tău este măsurată de puterea dorinței tale, de mărimea visului tău și de cum gestionezi dezamăgirile pe drumul către succes.
  24. Singura diferență dintre un om bogat și un om sărac este maniera în care își utilizează timpul.
  25. Cele mai bune răspunsuri se găsesc în inimă… nu în minte. 
  26. Urmează cursuri și cumpără casete audio și video. Investește în tine însuți. Prietenii s-ar putea să-ți spună că irosești banii de pomană: nu-i crede. 
  27. Ridică-ți prețul. Fă-l ridicol. Asta îi va face pe oameni să îl perceapă ca o adevarată valoare. 
  28. Oamenilor nu le place ideea de a gândi pe termen lung. Mulți caută disperați soluții pe termen scurt pentru că au probleme cu banii care trebuie rezolvate azi. 
  29. Nu mai fă ceea ce făceai. Ia-ți o pauză și lămurește-te ce funcționează și ce nu. Definiția nebuniei este să faci mereu același lucru așteptând rezultate diferite.
  30. ”Astăzi” e cuvântul învingătorilor și “mâine” al rataților.