Ieri mă plimbam cu copii pe afară, și am intrat într-un parc pentru ca ei să se joace, și ce credeți că mi-a oferit ziua și momentul………..o imagine vie a unui bătrânel ce ardea de nerăbdare să fie așezat în leagăn de către o ajutoare, poate o fi fiica acestuia, deoarece cu atâta migală îl susținea, îi punea mâine…..îi explica cum să-și ridice și să coboare picioarele…….doamne….mi-a venit să plând și să râd ce emoție i-am citit de pe fața acelui bătrânel……pur și simplu fericit….dacă ar fi avut putere ar fi sărit în sus de cum se zgâlțâia la orice împingere și plutire în aer……e greu de redat, asta trebuie să vezi…..
Da, uneori un moment din ăsta îți poate trezi o emoție atât de vie și atât de dornică de viață……să vezi un chip obosit și trecut prin vreme care râde jucăuș printre riduri, mâini zbârcite care aplaudă când se leagănă……și ochii cei de copil zburdalnic, bătrân ce ar da orice ca să se întoarcă în timp, doar așa mi-am explicat încântarea lui…..și cu siguranță acel bătrân își are povestea sa, un om pe care nici vârsta nu-l împiedică să se simtă bine……de l-ați fi văzut…….
Și să vezi, cel mai amuzant lucru că dorea să încerce toate leagănele, toate aparatele ce erau pe acolo, nu m-ar fi mirat dacă i-ar fi cerut doamnei să-l urce pe tobogane chiar dacă vizual se vedea că îi este greu să se miște și avea nevoie de sprijin….un om- o istorie…..și cu sinceritate, m-a marcat prezența lui, că nu m-am putut abține să nu scriu aici.
Mi-a trezit în suflet o ardoare de viață, de copilărie, de bună dispoziție pur și simplu, vă dați seama, un om din treacăt, o situație fugară ce mi-a răscolit sufletul, și în acest moment mă gândesc care-mi sunt de fapt prioritățile, uite că acest moșuleț brăzdat de vreme mi-a dat o lecție mai mare decât toate temele de la școală!!!
Nu degeaba se zice că bătrânii se comportă că și copiii.
ApreciazăApreciază
Într-adevăr !
ApreciazăApreciază
Și eu m-am întrebat ce aș face în locul lui.M-am imaginat bătrân, m-am imaginat, pentru o clipa, privind eterna neființă față în față, ca pe o veșnică amică și consoartă. Și mi-am dat seama și eu câtă dreptate a avut acel bătrânel, și cât de norocoși sunt cei care pot simți din nou fericirea pură, sentimentul de libertate ce izvorăște din conștientizarea faptului că nu mai au ce pierde, așa cum o simțeau când erau copii, cu mintea neacaparată de griji cotidiene supraevaluate.
E foarte frumos sa fiu singur cu mine, doar un suflet admirând liber perfecțiunea, știind că, de fapt, orice altceva e iluzie trecătoare.
ApreciazăApreciază
Frumos spus!!!!
ApreciazăApreciază
Mulțumim că ne-ai împărtășit această întâmplare. Mi-a amintit de faptul că acum câteva luni treceam singură printr-un cartier în care erau asamblate ciupercuțele care mi-au bucurat copilăria și m-au ajutat să văd lumea de la înălțime. Și chiar dacă eram singură, mi-am procurat cinci minute de copilărie urcându-mă în acele ciupercuțe și retrăind bucuria de când eram mică. La o săptămână m-a sunat o cunoștință să-mi spună că m-a văzut din autobuz și că oamenii se uitau lung la mine că mă dau în ciupercuță de una singură. Nici că mi-a păsat. 🙂
ApreciazăApreciază
E plăcut să savurăm Copilăria la orice vârstă!!!!
ApreciazăApreciază