Jane Austen (n. 16 decembrie 1775, Steventon, Hampshire, Anglia- d. 18 iulie 1817, Winchester, Hampshire, Anglia) a fost o romancieră engleză din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieții, nu a avut prea mult succes.

Mândrie și prejudecată este unul dintre cele mai celebre romane scrise de Jane Austen. Publicat la 28 ianuarie 1813, este al doilea roman al autoarei.

mandrie_si_prejudecata_jane_austen_litera.png

Într-un eseu publicat în 1954, Maugham l-a considerat unul dintre cele mai bune zece romane din lume.

Astăzi am hotărât să scriu cu mare mândrie și îndemânare o scurtă descriere a acestei cărți care m-a impresionat extrem de mult.

De două secole, această poveste despre credință, dragoste și familie a încântat și încă mai încântă generații la rând, printre care mă număr și eu. Este o carte care își are un loc păstrat în inima mea.

O scurtă relatare: La baza acestei poveşti pline de emoţie şi acţiune stă relaţia dintre dl. Darcy, un tânăr şi bogat celibatar, şi Elizabeth Bennet, o tânără domnişoară extrem de inteligentă. Romanul are ca temă principală orgoliul de clasă/mândria masculină al domnului Darcy și prejudecata domnișoarei Elizabeth Bennet în confrontul acestuia.

„Orgoliul și mândria sunt noțiuni opuse, deși unii le întrebuințează cu același înțeles. Poți fi mândru fără să fii neapărat și orgolios. Mândria este o caracteristică a firii noastre, pe când orgoliul ține de impresia pe care am dori s-o creem în jurul nostru.”

Dar să încep cu începutul, deci, o avem ca eroină principală pe Elizabeth Bennet, o tânără inteligentă, generoasă, sensibilă, incapabilă de gelozie sau de orice alt păcat major. Virtutea cea mai de seamă a lui Lizzy că deține o minte strălucită și care, la nevoie, știe să dea o replică spirituală și politicoasă, însă mustind de sarcasm. Ocazia i se ivește din plin când îl cunoaște pe arogantul, dar onestul burlac Fitzwilliam Darcy, prototipul eroului romantic distant și intens masculin, care o tratează inițial cu superioritate și chiar cu grosolănie.

Scriitoarea tratează cu multă ironie și umor realitățile nedrepte ale societății engleze din acea perioadă: descrie cu amănunte depline succesiunea nedreaptă vizavi de femei în comparație cu bărbații, subliniază condiția unei femei în lipsa unui statut și în special dorința aprigă a mamelor de a-și da fatele pentru un soț avut care îi va oferi un loc sus pus. Așa și se descrie situația familiei Bennet, familie cu 5 fete diferite, și o doamnă ce se simte mereu în accelerata preocupare de găsirea unor “partide bune” pentru fetele sale.

„Nimic nu este mai înşelător decât falsa modestie.”

Totul ia întorsături atunci când în ținutul lor se instalează un burlac bogat, scopul doamnei Bennet este de a-și da o fată în căsătorie cu el. La organizarea unor baluri totul capătă culoare, fetele întâlnesc tineri dornici de a le ține companie, unii privitori din umbre care nutresc emoții, unii direcți, unii plăcuți, alții mai puțin. Tânărul gazdă are ochi doar pentru Jane, ceea ce e un lucru îmbucurător pentru familie, însă nici tânăra Lizzy nu rămâne în umbră chiar dacă încă nu e chiar atât de vizibil, este curtată admirativ dar și cu reținere de dmn, Darcy.

Căci, fără îndoială, miza romanului Mândrie și prejudecată, este de a surprinde, uite că povestea care ia naștere dintre Elizabeth și domnul Darcy, în ciuda diferențelor care îi fac aparent incompatibili, să fie împreună este mai presus de ceea ce se așteaptă chiar ei înșiși. Cum parcurg treptele înaintării, cum se derulează povestea lor fiind ei tot atât de mândri și plini de orgolii, vă las să descoperiți răspunsul în această carte devenită clasică, savurând o poveste de dragoste scrisă după toate regulile artei și lăsându-vă fermecați de personajele ei memorabile!

„Gândește-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îți aduce bucurie.”

„Mândrie şi prejudecată” este scris într-un stil simplu, aparent obiectiv, dar presărat cu maxime şi cugetări ironice ale scriitoarei. Personajele sunt construite admirabil şi puternic individualizate, de la cele secundare şi până la caracterele complexe ale lui Elisabeth și Darcy.

Așadar, indiferent a câta oară citiți Mândrie și prejudecată, un lucru e cert: această incursiune în imaginar vă va determina, fie și preț de câteva clipe, să priviți cu alți ochi viața cotidiană în oglinda evanescentă, dar nu mai puțin autentică, a ficțiunii. Eu vă recomand romanul cu căldură!!!

Critici literare:

  • Un conflict al valorilor dintre eroină și cei mai apropiați de ea, conflict mut și, în general, cunoscut numai de eroină însăși e, de altfel, o parte esențială a intrigii tuturor romanelor scrise de Jane Austen; și, cum personajul central – în buna măsură, autobiografic – e legat printr-o afecțiune adevărată de cei din preajmă, tensiunea aceasta dramatică e una interioară. În toate romanele ei, Jane Austen atribuie eroinei centrale evidente trăsături autoportretistice și, în maniera narațiunii clasicizante, îi conferă rolul unui raisonneur; și întotdeauna tema sa principală de reflecție e necesitatea de a păstra sentimente de afecțiune față de cei ale căror idei morale nu coincid cu ale sale. Dan Grigorescu
  • „Astazi nimeni nu o poate ignora pe domnișoara Austen. Ea este mai înfloritoare ca oricând. Cărțile ei figurează pe listele de bestselleruri, ecranizări ale romanelor sale nu contenesc să apară pe micul sau marele ecran, într-un vârtej de baluri, călătorii cu trăsura, plimbări prin păduri primitoare. Ea provoacă simpatii feministe, identificări romantice, nostalgia parcurilor tematice, reînsuflețiri ale spiritului epocii georgiene, aprecierea conservatorilor, aprobarea marxiștilor, omagii literare, abordări critice deconstructiviste. Omagiul marelui public este egalat pe deplin de aprecierile criticilor. Această renaștere pe frontul criticii, care durează de mai multe generații, își dă întâlnire acum cu popularitatea generală, post-modernă, a scriitoarei, cu revirimentul clasic al citatelor din operele sale. Aparent retrasă fata bătrână din Chawton, căreia îi displăcea orașul Bath, evita măritișul, își ascundea scrisul când începea să scârțâie ușa și lucra cu migală pe plăcuțe de fildeș de doi inchi, a devenit un obiect al idolatriei universale, spre încântarea celor mai diferiți lectori.“ – Malcolm Bradbury

 

Reclame