500 de Articole, milioane de Cuvinte…

Mai ieri am aruncat o privire, și nu-mi venea să cred, am ajuns la Cinci Sute de articole, am ajuns în punctul de a-mi calcula miile de gânduri ce le-am așternut cu repeziciune aici, locul în care mi-a devenit un refugiu, un culcuș al vorbelor mele de suflet.

S-au strâns destule idei, concepte și ofturi. Ar trebui să-mi rezerv câteva zile în care să răsfoiesc acest blog cap-coadă. Cu mare plăcere revizui și citesc unele dintre articolele vechi. Sunt articole, teme, secvențe care mă amuză, raportat la modul în care priveam şi simţeam lumea acum câteva luni, sau chiar la început. Am crescut. În fiecare zi mai urc o treaptă. Şi mă bucur să am oameni frumoşi în preajmă, care îmi sunt alături prin intermediul blogului.

Am avut ani încărcați cu emoții de toate felurile și aici am încercat să-i rezum. Ani care mi-au lăsat urme-n suflet, dar m-am vindecat iubind și scriind. Şi-am scris despre tot, sentimente și furtunile ce m-au dezlănțuit. Despre oameni, despre tot ce-am trăit şi ce am simţit. Articolele triste, în care cinsteam deziluziile şi îmi certam naivitatea, articole în care divinizam dragostea și puterea prezentului, scrieri ce au adunat cele mai multe aprecieri. Şi au atins suflete.

Am să împart din ceea ce simt și ceea ce cred, din fericirea mea, din dezamăgirile mele, din experiențele mele, și le voi mulțumi zi de zi celor care îşi răpesc din timp pentru a citi ce scriu. Și vreau să știți, scriu pentru că îmi face bine. Şi pentru că atunci când am ceva de spus, încep să scriu. Îi scriu cititorului de rând, şi-i pun cuvinte în suflet, îi plantez sensibilitatea mea și felul meu de a fi!

Chiar dacă uneori voi absenta de pe pagina mea, sub nici o formă nu voi renunța la blog….chiar dacă ideile se vor regăsi în mod repetat, chiar dacă voi fi mai retrasă în scris, chiar dacă nu voi fi zi de zi prezentă, voi continua să scriu. Uneori, scrisul este un refugiu. Alteori, un drog. Scrisul este gândirea prin degetele mele transmisă din adâncul sufletului meu. Este o modalitate de a vorbi fără a fi întreruptă, fără a fi corectată și apostrofată. Este o explorare a ceea ce sunt și a ceea ce devin treptat crescând cu fiecare aticol.

Vă voi fi alături cu idei vechi și noi, și vreau să cred că voi înainta tot atât de frumos în scris cum am făcut-o până acum, alături de oameni calzi la suflet care m-au felicitat, m-au completat și care pur și simplu m-au citit din plăcere……

Sursa foto: pinterest.com

Cuvintele mute……

Întâi de toate vreau să încep cu dezamăgirea mea în ființa umană, cu lipsa ei de socio-cultură, lipsa de căldură sufletească, abandonul vizual al omenirii, ne dezumanizăm văzând cu ochii………unul vrea, altul cerșește, unul absent, altul  tânjește după vorbe, atitudini, și sufletism…………suntem între singurătate și înstrăinare…..

Poate multe nu le înțeleg, poate percepția și așteptările mele sunt prea mari, dar cred în oameni, dacă unii  pot înseamnă că și ceilalți pot, însă nu doresc să comunice, să fie pentru și cu oamenii……….

Și nu vreau să judec- aici nu mi-am luat diploma de judecător, prefer să analizez firea umană până în adâncuri așa cum știu eu mai bine, și de multe ori mă întreb de ce intuiția mea nu dă greș măcar o dată, dar ce să-i faci, cu toții suntem așa cum suntem…..dar e trist, credeți-mă……

E trist, argumentez și de ce….am ajuns să nu ne mai vorbim…..suntem scurți în gesturi, mimici și cuvinte……am uitat sensul unei vorbe ….am abandonat esența unui cuvânt dulce….ignorăm puterea lui……chiar și privirile ne sunt mai ignorante, mai reci, mai parțiale, unde ne sunt emoțiile……..

Mai demult am scris un articolo despre cuvinte, și mai exact faptul că cuvintele sunt gratuite…….da, oameni buni -sunt…… sunt vocea inimii, oglinda ochilor și surâsul sufletului…..și chiar nu pot înțelege de ce le ignorăm, trecem prea tăcuți prin viață, prin timp, suntem captați de propria persoană în mod egoist, suntem lipsiți de coabitare prin ignoranță și mândrie……….ne credem superiori, mai favorizați în unele momente și reacționăm prea dur cu ceilalți……trist, vă zic așa cu toată durerea sufletească………….

V. Banaru susține: ”Venim cu cuvânt şi prin cuvinte. Rămânem datorită cuvintelor şi în cuvinte.” Și de ce până acum încă nu am înțeles acest lucru…..cunosc pe cineva care mereu îmi spune, ”vorba dulce mult aduce”, și de ce nu aș împărți din dulceața comunicării, de ce aș tăcea din necesitatea mea de a fi lăsată în pace, de ce aș ignora oamenii, pur și simplu nu am nici un motiv, comunic verbal și în scris, împart mulțumiri și vorbe plăcute pentru că noi oamenii suntem făcuți pentru asta și suntem în stare să schimbăm comportamente și relații, doar să vrem………..

Nu avem nevoie de cuvinte mute, avem nevoie de plăcerea unei comunicări, de relaționare, de interacțiune firească, fără delimitări și măști meschine……..nu pot tolera tăcerea, înstrăinarea și falsa senzație că totul este bine………….

Cu greu m-am expus, sunt cuvinte grele care mă dor, vorbe adunate acolo în suflet…..frânturi emotive ale unor senzații de tristețe………

Sursa foto: pinterest.com