Ceea ce ne aparține. Povestea unui om!

Un om a murit subit. Deodată L-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiză în mână şi spunându-i…
– Fiul meu, e timpul să mergem…

Omul L-a întrebat pe Dumnezeu:
– De ce aşa curând? Aveam atâtea planuri…
– Îmi pare rău, fiule… dar acum este momentul plecării tale.
– Dar ce ai în valiză?
– Ceea ce ţi-a aparţinut.
 – Ce mi-a aparţinut? Vrei să spui lucrurile mele, hainele, banii? 
– Îmi pare rău, fiule, dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau pământului.
– Atunci sunt amintirile mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineanu timpului.
– Atunci talentele mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar nici acestea nu ţi-au aparţinut. Aparţineau circumstanţelor.
– Atunci prietenii mei, Membrii familiei mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar ei nu ţi-au aparţinut. Aparţineau drumului tău prin viaţă.
– Dar soţia şi copiii mei?
– Îmi pare rău fiule, ei nu-ţi aparţineau. Aparţineau inimii tale.
– Atunci trupul meu?
– Nici acesta nu ţi-a aparţinut niciodată. Aparţinea ţărânei.
– Atunci e sufletul meu?
– Îmi pare rău, fiule, dar sufletul nu ţi-a aparţinut. Sufletul tău îmi aparţinea Mie.

Atunci omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu şi o deschise. Era goală. Cu o lacrimă de dezamăgire Omul îl întrebă pe Dumnezeu:
– Nu am avut niciodată nimic?
– Ba da, fiule. Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai şi numai ale tale…fiecare clipă te-a definit…..

Viaţa este doar un moment. Un moment care e numai al tău. Bucură-te în totalitate de el. Şi nimic să nu te oprească să faci ceea ce-ți place aici și acum.

Trăieşte ACUM, trăieşte-ţi VIAŢA!

Sursa foto: pinterest.com

Tu cine ești?

Tu, tu cine ești?…….de unde vii….de pe ce meleaguri…..din ce anotimp………..din care timpuri?……….

Eu, tu, și ceilalți…..ce suntem?….am devenit ceva ciudat…am evoluat în ceva frumos….sau sublim………sau în nuștiu ce….sunt toată un semn de întrebare…aștept explicări….într-o zi dintr-un anotimp colorat …..

Dar poate știu deja răspuns….sau poate nu……sau…..tu, acea iluzie dintre două dimensiuni, om, de acum, de ieri și de ce vei deveni în viitor……

Ești tu, un Om, fără culoare, fără religie, fără culturi, și fără tradiție, mai presus de toate ești TU, acea ființă vie, unică și specială ….

…..eşti acel vulcan de sentimente, de emoții, trăiri, de comportamente, de critici,  judecăţi – pe care le atribui celorlalţi! Ești cel ce te regăsești printre cei ca tine!

…..eşti întrebările pe care vrei să le descoperi şi răspunsurile pe care le oferi! Ești judecată, îți ești și critic, ești profesor și-ți ești îndrumător.

….ești ceea ce primești și nu în ultimul rând ceea ce dai! Ești bunătate, dar și gelozie, ești dăruință dar și egoism….

…..eşti sursa de bucurie pe care o împarţi cu oamenii ce te înconjoară! Dar ești și liniștea pe care o vrei într-o bună zi…..

….ești doza de bine, de bunătate, de seninătate pe care o porți în suflet! Dar ești și ploile ce-ți spală ochii…..

….eşti venirile şi plecările tale, alegerile și direcțiile tale!

…..ești călător prin timp, prin viață, printre oameni….

…..ești credința ta, dar și deziluziile ce te cuprind uneori…..

…..ești cărţile pe care de citeşti şi sursele care te inspiră!

…..eşti iubirile şi fricile tale, iluziile pe care ţi le creezi şi  scopurile pe care le atingi!

…..ești slăbiciunile tale, eșecurile dar și succesele ce te încântă….

…..eşti acţiunile, reacţiile şi gândurile tale!

….ești tu Omule- mamă, tată, frate, soră, soț, soție, fiu, fiică, bunic, bunică……doar fii!

…și încrede-te, ești mai mult decât îți închipui, și mai de preț decât îți cuprinde imaginația…….

…..ești ceea ce colorează viața, a mea, a ta, a tuturor………de dragul iubirii….

Sursa foto: pinterest.com

 

Treptele. Poveste de iubire!

În China, un tânăr chinez de 19 ani s-a îndrăgostit de o văduvă chinezoaică, de 29 de ani, care avea doi copii din căsătoria anterioară… nici tradiția, nici religia, nici obiceiul locului și nici societatea nu puteau îngădui o astfel de relaţie. Era interzis ca un bărbat mai tânăr să iubească o femeie mai în vârstă, la fel era interzis şi ca o femeie văduvă să se recăsătorească.

Dar, ca şi în marile povești de dragoste, iubirea și-a găsit mereu drumul ei…Iubirea cea adevărată și frumoasă, pură și sinceră, care înfruntă prejudecăţile şi tot ce vine din exterior.

Chinezul, alungat de atâta împotrivire și atâtea discuții, şi-a luat femeia și a dus-o în munți, într-o peșteră. Cobora zilnic în sat ca să le aducă ei şi copiilor de mâncare, apă de băut. Tot zilnic cioplea muntele ca sa-i facă o scară iubitei, să-i fie şi ei ușor să coboare vreodată – ba chiar i-a promis că, într-o zi scara va fi până jos și ea va coborî  ca o regină… Regina inimii lui. 

Vreme de 50 de ani, a construit peste 6.000 de trepte în stânca muntelui, reușind ca într-un final să își ţină promisiunea.

Nu poţi spune ce e mai… sublim: tenacitatea lui sau răbdarea ei…

Chinezul a murit, la vârsta de 70 de ani, lăsând-o plângând, zile în şir, la mormântul lui, pe iubita sa de 80 de ani…

Treptele vor rămâne pe vecie săpate în stâncă, iar cei care vor ajunge să le urce sau să le coboare vor lăcrima şi ei poate de dorul unei poveşti  ce lor n-o să li se întâmple vreodată…

O istorioară  care a facut înconjurul lumii, fiind considerată una din cele mai frumoase poveşti moderne de iubire…

Sursa foto: pinterest.com

În liniştea mea….octombrie.

  Azi am chef să simt liniștea prin toți porii…..am nevoia să pictez liniştea în nuanțe tomnatice… să o aud prin foșnete de frunze……prin picuri de ploaie măruntă, prin raze fugare ce se preling prin geam parcă a-mi fura din atenție……azi mai mult ca niciodată vreau să pot să fiu eu, să vreau şi să simt “noi”…în doi….în liniștea mea…a ta….a noastră….azi e despre toamnă…..despre octombrie……despre tăcere….

Chiar dacă sunt singură știu că ești acolo, chiar dacă nu te aud, te simt aproape, chiar dacă nu te ating, te port în suflet…….. liniştea mă face să redefinesc tot ce înseamnă acea senzaţie de doi… azi în această liniște, de toamnă…..de octombrie….de vis arămiu, eu pot……pot să-ţi ofer tot… de la alinări fugare… la sărutări poznașe… pasiune…și iubiri neobosite…… de la calmitate la nebunii frumoase… chiar şi bucăți din lumea mea plină de mine…..pot să-ți dau tot din toate.…şi poate chiar şi mai mult…
….în liniştea mea… ochii ar vrea să cuprindă necuprinsul, iar degetele să te dezmierde cu atingeri iubitoare… buzele vor să simtă mierea… inima vrea să iubească cu patimă… în liniştea mea….. octombrie vrea să ne țină aproape…. fără zbucium …..așa în seninătate sufletească ….. să ne trăim visele noastre….şi să fiu cea care îţi provoacă imaginația și simțirea…pretutindeni e o liniște, plină de melancolie, ca și cum ar fi scoasă din sufletul meu……….

iar tu…..octombrie să-mi dăruiești culori, tablouri vii, nuanțe ale iubirii, să vii cu ploi și să mă ții în brațele iubirii…… în liniștea mea…tu, doar tu- dragostea mea, să mă priveşti şi să-mi declari iubire… emoții veșnice și armonie…..liniștea noastră este prețioasă… acordă-mi trăiri, emoții, amintiri……oferă-mi ceva ce nimeni nu mi-a oferit…..dăruiește-mi din pacea ta……

în liniștea mea totul e poveste… iar povestea e din noi….din ceea ce plonjează dintre sufletele noastre – din memorii….sărutări, priviri, mângâieri și curcubee de emoții….iar povestea mea, nu e decât iubirea ta….

Sursa foto: pinterest.com

Citindu-l pe Igor Bergler. Cartea ”6 Povești cu Draci”

  Igor Bergler, regizor, scenarist și critic de film, doctor în management, profesor de Naratologie, este cel mai bine vândut autor român din ultimii 30 de ani. Primul său roman, Biblia pierdută, deține, cu peste 150 000 de exemplare vândute, recordul postrevoluționar de vânzări în România. Drepturile de traducere pentru această carte au fost vândute în peste 30 de țări, între alte edituri, la Penguin Random House și la prestigioasa La nave di Teseo din Italia, înființată de Umberto Eco. Celui de-al doilea roman, Testamentul lui Abraham, i-au trebuit mai puțin de nouă luni pentru a atinge 100 000 de exemplare vândute. Ambele romane au primit votul publicului pentru „Cea mai râvnită carte“ a celui mai important eveniment editorial românesc – Târgul Internațional Gaudeamus –, în anii 2015 și 2017.

42596801_1898449313602778_3513201686699048960_n.jpg

Astfel autorul român ne surprinde iarăși cu un titlu inedit ”6 Povești cu draci”, care din start captează și intrigă, nemaivorbind atunci când ajungi să-l devorezi literar, e o adevărată splendoare atât amuzantă cât și de o curiozitate aparte! Deci, ce mai poate fi spus, cuvintele sunt de prisos atunci când se relatează o istorie despre draci în toată ”splendoarea” lor……

Într-o publicație pentru pagina renasterea.roIgor Bergler ne mărturisește: „Proza scurtă e un gen greu, trebuie să spui mult într-un spaţiu restrâns, îţi lipseşte aici avantajul textului lung, care permite tot felul de ocolişuri. L-am abandonat temporar pe Charles Baker, eroul cărţilor precedente, pentru această colecţie de… draci, creată în alt registru”.

Deci, voi încerca să ofer o mică relatare a povestioarelor de o drăcovenie de care nu suntem obișnuiți, mai exact, aici în carte ve-ți găsi draci descriși într-o altfel de manieră, inși care nu-și găsesc identitatea, unii care sunt binevoitori, chiar săritori la nevoie, unul pirat, altul gentelman, interesant-nu?…..și surprizele nu se opresc aici, scaraoțchii a lui Bergler sunt desprinși de întruchiparea răului, i-aș asocia cu niște îngeri căzuți care nu se pot identifica, aș sugera că aici autorul a atins o notă psihologică, deoarece toți diavolii au ceva sensibil în ale trăirii lor pe pământ, ceva ce-i fac să fie priviți bine.

Nu o să descriu ordinea povestioarelor, fiind o proză scurtă nu-mi permit să dezvălui tot pentru a da posibilitate cititorului să o cuprindă în întregime, însă aș putea adăuga că toate sunt diferite și ca temă, și ca conținut, au idei și amuzamente diferite, au doar un singur punct comun- Dracii!

  E o carte ce-ți dă note de completare și de formare a unor opinii diferite, vizavi de termeni istorici, de nuanțe religioase și de obișnuința fantasmelor cu care ne-au delectat părinții sau clericii. Fiecare poate interpreta într-un alt mod evenimentele și finalul fiecărei povești, ceea ce este o parte atât interesantă cât și o ademenire la lectură a acestui gen de scriitură. Aici nu ți se va da totul de-a gata, vei fi nevoit să plonjezi imaginativ printre draci, trebuie să analizezi și să vezi deznodământul din propria ta capacitate de înțelegere și imaginație ceea ce este absolut magnific pentru o carte cu povestiri nu tocmai lungi. Într-un cuvânt sunt extrem de mulțumită de lecturarea drăcoveniei astea!!!

Notă: Am rămas încă o dată surprinsă de stilul autorului Igor Bergler, cu toate că-mi dau seama că această carte e doar un respiro la ceea ce va urma. Conștientizez că sunt doar fărâme la care ne atrage atenția la moment pentru a ne uimi în viitorul apropiat. Cu sinceritate declar că abia aștept următoarea carte a scriitorului.

Critici literare:

  • Dar ce sunt, până la urmă, dracii lui Igor Bergler? Sunt entități ale infernului, pedepse năprasnice pe care omul trebuie să le îndure din pricina simplă că răul este complementul obligatoriu al binelui, sunt forțe ale disoluției, pentru că nu pot suporta măreția creației, sau, pur și simplu, sunt natura noastră mai mult sau mai puțin conștientă, sunt energiile noastre scăpate în libertate ori, cine știe, dacă nu chiar marea noastră șansă de a pătrunde acolo unde binele comun și gestul precaut nu ne acordă nici o șansă? Dar până la un răspuns convingător, pe care doar cititorul singur și-l poate oferi, un lucru este în afara oricărei discuții: cu aceste șase povestiri surprinzătoare, Igor Bergler, pe lângă faptul că reușește să spună și în flash-uri ceea ce a spus până acum doar în epopee, aduce și noi specimene de draci în infernul nostru literar, mult îmbunătățite față de alte produse asemănătoare, ceea ce, evident, nu i se va ierta ușor. Cum nu i s-a iertat încă nici faptul că a apărut din senin, fără să întrebe pe nimeni. – Pavel Susara
  • Igor Bergler e un scriitor năprasnic! Forța cu care creează imagini de neuitat, lejeritatea cu care se plimbă prin întreaga istorie a culturii ca prin biblioteca sa personală, un fel de Bibliotecă din Alexandria, inteligența cu care construiește niveluri de semnificații, ca pe niște veritabile cetăți Troia, îngropate una sub cealaltă, sunt impresionante. Fiecare nouă citire a acestor șase povestiri e încă și mai surprinzătoare decât cea anterioară. În acest sens, este o operă în mișcare – una care trăiește, lucrează și evoluează! O capodoperă! – Simona Epuran, Cleveland State University