Femeia singură!

S-a sculat de pe pat. Același pat acele așternuturi care îi posedau ființa și îi oferiseră alinare și căldură în nopțile mult prea lungi, nopți care acum sunt pelicule de amintiri. Era singură într-o casă goală și tristă.

Ușor dezmierdată de glasul fin al unei dimineți ce îi pătrunde în porii deschiși ai unui trup îngrijit. O cafea ce se lăsa așteptată, un abur lin ce inscripționează ecoul singurătății. Intimidată de momentele când ea întreaba și tot ea răspundea. O singurătate dulce și acceptată. Mai mult asumată. Sau nu….

Îi dăduse suflet din sufletul ei, acum își trăiește povestea, altfel decât și-ar dori…..povestea unei femei singure.

Și știa bine că Femeia singură nu este o femeie slabă, chiar nu e. Nu e nici femeia ce a capitulat în fața iubirii, nu, în nici un caz. Ea nu și-a pus armele jos, nu a cedat, doar își caută noul început care încă se lasă așteptat.

O femei singură știe că de multe ori, „singur” înseamnă pregătirea atentă a ființei și așteptarea senină a unei fericiri ce încă nu a găsit drumul spre ea. Un respiro, o gură de aer nou, o purificare și o reîmprospătare a spiritului. O recreere aproape perfectă a felului de a fi și luarea unei noi aluri feminine fin creionate.

Femeia singură este femeia care a învățat trecutul și a îmbrățișat prezentul. Ea nu e ființa pe care ar trebui să o compătimești sau să-i dai bonusul unui cuvânt de încurajare, cred că nici o femeie aflată în „repaos” nu vrea să le audă, ea e mai mult deatât.

Ea nu se lasă mutilată de lipsa unui sărut, de absența unor mâini ce ar putea să o îmbrățișeze. Ea nu se lasă strivită de absențe, ea știe că vor apărea, ea nu se intimidează când nu întâlnește dimineața doi ochi ce ar putea să o admire, ea știe că este privită de oriunde când își etalează așteptarea.

Nu este doborâtă nici de acea „așteptare” parcă fără de sfârșit a unui trup ce o poate încălzi în diminețile reci și în serile înnorate, ea nu simte înfrângere când inima ei e încă rece și nu i se accelerează pulsul, știe, va veni timpul.

Femeia singură este femeia puternică. Atunci când a deslușit amorul atingerilor și nu s-a lăsat păcălită doar de ele, a știut ce vrea și ce caută. A prețuit și a vrut doar iubire.

Femeia singură e înțeleaptă. Atunci când a învățat să privească atât în oglinda de pe perete cât și în cea imprimată în suflet și suflete. E femeia ce a văzut dincolo de chipuri și măști, a văzut profunzimea.

Femeia singură nu mai e o naivă. A înțeles că mai bine singură în minte și în inimă decât singură în doi, mai bine să-și încălzeacă singură patul decât să simtă curenții unei relații nereușite. O singurătate înmulțită cu vorbele unui bărbat ce a uitat să îi mai vadă Frumusețea. O pustietate ce vine de la un bărbat ce a ignorat-o, a abandonat-o, a trecut peste.

Femeia singură nu e un șablon de nereușită sau un borcan de minusuri, e mai mult decât ne închipuim, e de multe ori cea care a învățat Iubirea. Iar acum, ea doar așteaptă să o poată oferi mai departe! Cu toată experiența ei!  

Așadar, cum arată Femeia singură?
Nu-i așa că arată bine?

Sursa foto: pinterest.ro

5 gânduri despre „Femeia singură!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s