Celebru diagnostician al stărilor noastre psiho-sociale, Erich Fromm redefinește binele și răul într-o nouă cercetare a cărții „Omul pentru sine”. O abordare asupra psihologiei moralei. Vă voi oferi un scurt fragment pentru a vedea încotro se îndreaptă omul din morală pentru propria-i atitudine!!!!

****

Numesc orientare mercantilă acea orientare de caracter înrădăcinată în trăirea propriului sine ca pe o marfă îi a valorii proprii ca pe o valoare de schimb. În vremurile noastre, orientarea mercantilă e într-o expansiune rapidă, împreună cu dezvoltarea unei noi piete, care e un fenomen al ultimelor decenii – ”piața de personalități”. Pe această piață apar funcționari și reprezentanți de vânzări, dar și doctori, avocați și artiști. Desigur, statutul legal și situațiile economice sunt diferite: unii sunt independenți, percepând bani pentru serviciile pe care le furnizează; alții sunt angajați, primind un salariu, însă toți sunt dependenți, pentru propriul succes material, de acceptarea personală a celor care au nevoie de serviciile lor sau care îi angajează.

Succesul depinde în mare măsură de modul în care o persoană se vinde pe piață, de cât de bine își etalează personalitatea, de ce are de ”oferit”; de cât e de ”vesel”, ”rațional”, ”agresiv”, ”de încredere”, ”ambițios”; în plus depinde din ce mediu familial provine, de ce cluburi aparține și dacă îi știe pe oamenii care contează. Tipul de personalitate cerut depinde până într-un punct de branșa în care individul muncește. Agentul bursier, comisul voiajor, secretara, directorul de căi ferate, profesorul universitar sau managerul unui hotel trebuie să ofere fiecare varii tipuri de personalitate care, indiferent de diferențe, trebuie să îndeplinească o condiție: să existe „cerere“ pentru ei.

Atitudinea față de sine e determinată de faptul că pentru succes nu e suficientă competența și înzestrarea, ci e nevoie și ca personalitatea să fie ”etalataă” în competiție cu multe altele. Dacă ar fi suficient pentru a-ți câștiga existența să te bazezi pe ce știi sau poți să faci, sentimentul valorii de sine ar fi proporțional cu capacitatile, altfel spus, cu valoarea de utilizare; însă deoarece succesul depinde în mare masură de modul în care cineva își vinde personalitatea, experiența de sine a oamenilor e cea a unei mărfi sau, mai degrabă, cea de a fi simultan vânzător și marfa la vânzare. Persoanele nu sunt preocupate de viața și fericire, ci de a deveni vândabile. Acest sentiment poate fi comparat cu cel al unor mărfuri, niște poșete pe tejghea de exemplu, ce ar fi capabile să simtă și să gândească. Fiecare poșeta va încerca să se facă cât se poate de ”atractivă” pentru a atrage clienții și să arate cât mai scumpă, pentru a obține un preț mai mare decât rivalele sale. Poșeta vândută la prețul cel mai mare se va simți încântată, deoarece asta înseamnă ca e cea mai ”valoroasă”; cea care nu s-a vândut se va simți tristă și convinsă de propria lipsă de valoare. Această soartă poate lovi o poșetă care, deși arată excelent și e foarte utilă, a avut ghinionul să fie demodată. (…)

Deoarece experiența de sine a omului modern e deopotrivă cea de vânzător și cea de marfă de vânzare la piață, stima lui de sine depinde de circumstanțe pe care nu le poate controla. Dacă are ”succes”, atunci e valoros; dacă nu, e lipsit de valoare. Gradul de nesiguranță care rezultă din această orientare va fi unul mare. Dacă o persoană simte că valoarea proprie nu e dată în primul rând de calitățile omenești posedate, ci de succesul pe o piață competițională cu condiții în perpetuă schimbare, stima sa de sine va fi necesarmente fragilă și va resimți în mod constant o nevoie de confirmare de către ceilalți.

Notă: Fromm mi-a captat atenția prin teoriile sale care-mi strigă gândurile, prin cercetările sale care de-a lungul timpului s-au adeverit, s-au amplificat ca conținut și care țin bazele unei psihologii moderne distorsionate de factorii social și existenționali.

Sursa foto: pinterest.ro