Adulmec timpul de afară, azi mi-e greu pe suflet, am bumuri necontenite, am zvăpăieli în inimă și ceață în priviri. Te disting dar nu te văd, îți trasez contur dar nu te definesc, te strig dar nu te aud, te chem dar străbat ecourile nefericirii mele. Și s-a mai prelins o lacrimă și încă una și nu se mai lasă duse, se țin aidoma unor respirații sacadate. Sunt eu dar parcă străină-mi este suflul, durerea, privirea și dorința, aș vrea să fiu departe de tot, de toate și niciunde, acolo unde emoțiile sunt rupte de umanitate, acolo unde pui pauză pe greu, pe trist și pe nostalgii.

Degeaba clipesc și îmi scutur capul frenetic. Degeaba tânjesc după zâmbete și sclipirea din ochi, s-a stins, s-a pierdut o dată cu ceața, cu abisul și amărăciunea. Lacrimile, nici nu se ridică și nici nu coboară, mi-au umplut irișii și viața, mi-au invadat sufletul și mintea. Și toate se petrec acum și aici. Lacrimile, îmi oferă imagini umbrite, palide și neomenești, îmi dă senzația unui ușor tremur ce îmi înfățișează ziua, clipa și suspinul.

Pe lângă lacrimile grele, sunt imaginile tulburi, gustul sărat al mării din mine, și acea ceață ce nu poate fi ștearsă din priviri, acea stare la zi care ne golește pentru a ne umple, acea emoție dăunătoare care din ironie uneori ne face bine. Oare cum o explicăm? Aș vrea să văd clar și real, să dau la o parte cortina vieții să pot distinge binele de oriunde, dar știți voi- că mai sunt zile……sunt acele fantasme ce ne provoacă confuzii, intrate sub piele și care ne crează o dependență maniacală de a fi singur, de a-ți linge rănile și de a te renaște a doua zi, mai viu ca niciodată.

Da, mai sunt zile, de lacrimi amare, de suspine furioase, de ceață în priviri și goliciune sufletească, sunt și or să mai fie, dar astea nu ne împiedică să pășim peste pentru a ne dormi stările și de a ne trezi mai zâmbitori ca niciodată, mai primitori și mult mai împăcați cu noi înșine.

Iar lacrimile noastre nu sunt o etichetă, suferința noastră nu e felul nostru de a fi zi de zi, iar neclaritatea cu care vedem uneori viața și oamenii nu ne fac mai slabi sau mai neputincioși decât alții. Sunt toate emoții la zi, ele trec, și mâine eu voi fi o alta, chiar dacă astăzi mi-e greu…..dar poate și ție……..

Lumea o împărțim la emoții, iar astăzi undeva într-un colț este cineva care-mi împarte soarta……..

…..vorbe pentru suflet, suflet în vorbele mele………

Sursa foto: pinterest.ro

Reclame