Despre autor nu este nimic interesant de spus. Autorul nu vrea să vă piardă timpul cu recenzii, interviuri în care se plânge de starea literaturii contemporane sau alte materiale auxiliare. Autorul vrea să-i citiți cărțile, să vă placă și să-l lăudați tuturor cunoscuților, să-l faceți celebru și bogat. (alexpetrepopescu.com)

După citirea cărții „Șopârla”, am fost foarte curioasă să parcurg și alte cărți din palmaresul autorului. Și nu m-am oprit aici, am înaintat cu cartea „Cronicile unchiului Victor”, o carte care într-un cuvânt ar fi „tridimensional”, de ce?, deoarece e despre prezent, trecut și viitor, o disociune între ce a fost, ce este și ce va fi.

Imagini pentru cronicile unchiului victor

Romanul satiric ”Cronicile unchiului Victor” descrie, cu ironie și umor, o societate românească a viitorului, încotro se îndreaptă tehnologiile și viața, cum dispar unele actuale îndeletniciri și cum se pun accente pe unele aspecte interzise, contrariate și de o îndoielnică abordare. Naratorul este unchiul Victor, un fizician, om de știință, un geniu care a inventat mașinăria timpului, care s-a teleportat în 2047. Aflând un tumult de informații hotărăște să-și joace cartea și să scrie niște memorii ce i-ar fi utile unicului confident, Radu, nepotul său, pe care-l găsește în viitor o persoană „terminată”, și din necesitate dorește să-l ajute, și să-l pregătească pentru surprizele care îl așteaptă.

Cu excepția unui prolog de început și sfârșit, în care aflăm de Radu și cum ajunge acesta în posesia cărții, romanul este alcătuit în totalitate de biografia scrisă din viitor a unchiului Victor. E despre cum ajunge, cum se descurcă, cum se dizolvă în timpul nou și extrem de interesant științific.

Deci, din punctul de vedere a unchiului „grijuliu”, scopul acestor memorii scrise este de a-l ajuta pe nepotul său, de a desena un tablou cu ceea ce vede și ce i-ar prinde bine și cum ar putea să-l ghideze mai coerent. Pentru început îl pune la curent cu tendințele la zi, cum ar fi în alimentație, modă, distracții, precum și situația economică și politică a țării. Mai detaliază aspectul cultural, moral, religios și educațional, pe lângă asta și sportul, mass media, relaționarea, medicina chiar.

Cât de banal n-ar suna, găsim în carte că Chinezii au cumpărat trei județe pe care le-au transformat în Republica Romano-Chineză. Se descriu zone transformate definitoriu, puncte turistice și minunile tehnologice. Interesant, nu? Cred că până aici v-am trezit interesul la maxim. Probabil aici o să și mă opresc, ar fi prea mult, cu siguranță cartea merită citită, și apreciată la justa sa valoare.

NU o să îndrăznesc să fac continuarea, însă finalul este unul interesant, deoarece unchiul își credea nepotul mai bleg, însă el a perceput din start importanța cărții, chiar și-a pus întrebări destul de inteligente cu privire la veridicitatea cărții chiar și de aptitudinile unchiului său. Radu a palpat unele adevăruri și și-a făcut deja un plan de aflare „a mai mult”.

Notă: Deși romanul abundă la suprafață în umor subtil și glume pipărate, limbajul este unul care captează curiozitatea cititorului, e o stare de plăcere literară pe care greu o găsești în cărțile cu ironie existențială, în cărțile unde critica asupra societății este privită cu bine, aici însă satira, drama prezentului și tragedia viitorului au făcut ca nararea să decurgă fluent și cu o atenție sporită la detalii. Eu am rămas încântată de stilul autorului și de prospețimea pe care am pierdut-o în unele cărți. Îmi rămâne să vă urez lectură plăcută. 

Sursa foto: pinterest.com