Citind-o pe Anna Vary. Cartea „Ultima vrăjitoare din Transilvania. Vol. II”

Deci, după începutul călătoriei mele literare în lumea tainică a vrăjitoriilor de prin Transilvania, nu m-am putut abține să nu prelungesc plăcerea mistică de a trece la volumul 2 din trilogia autoarei Cristina Nemerovschi cu pseodonimul Anna Váry.

După începutul povestirii întâlnire în prima carte, prin relatări ale contesei Aneke, în cartea a doua se găsește prologul lui Mathias. Deci, cum v-ați dat seama, aici v-a fi văzută latura masculină a acțiunii.

Dar să încep cu începutul, pentru acțiunea inițială ni s-a oferit povestirea relatată de Mathias, cel pentru care iubirea e mai presus de moarte, iar amintirile sunt dulce chin. Cel care s-a dăruit în numele iubirii și care în favoarea ei a fost blestemat.

Acțiunea acestui volum e plină de răsturnări de situație, parcă am fi la maratonul așteptărilor și deznodărilor, parcă am fi la răscrucea timpurilor iar povestirea și redarea istoriei e tot ce contează.

În acest volum acțiunea se mută parțial la București, în prima parte a romanului, vă întrebați cum?; uite din dorințe secrete și pasiuni mistuitoare Mathias vrea s-o aibă aproape pe Alexandra, tânăra care nu-și poate aduna amintirile din vara trecută, totul parcă e efemer, și desprins din basmele pentru copii. Tânăra ar fi dorit să uite, să gonească nălucile ce-i umplu capul însă totul e în zadar, iar într-o zi se trezește cu Mathias la uşa ei, arătând cu 10 ani mai tânăr şi fiind perfect adaptat la decorul şi viaţa de noapte din Bucureşti, mai pui că este invitat ca „iubit” al mamei ei. Interesant, nu?

Mathias nu este însă singurul care revine… Alexandra se trezeşte într-un triunghi de forțe întunecate, iar răpirea Norei, fiica Lorenei, este doar începutul pentru o serie de întâmplări înfricoşătoare. Până să se dezmeticească, Alexandra ajunge din nou în satul V., pe care-l găsește schimbat, cu atmosfera lui tihnită complet evaporată, devenind un fundal pentru crime, iubiri regăsite, răzbunări și reînvieri. Noi figuri, întunecate şi diabolice, îşi fac apariţia în miezul poveştii.

Fiind cu o oază de întrebări din primul volum uite că în „Mathias” se mai risipeşte din ceaţa ce plana în jurul personajelor şi descoperim destul de multe informaţii interesante din trecut. Linia dintre real şi fantastic se mai accelerează şi acţiunile Lorenei, ale lui Mathias şi ale Anekei par să îşi găsescă partea sa de istorie, o înrădăcinare în evenimentele care i-au marcat cu ce urmează să li se întâmple. Totul e condimentat de vechea vrăjitoare „bună” a locului care are pică pe Aneke și care le-a dat blestemul celor trei nemuritori, și care își are un plan mult mai diabolic decât primul, dar probabil asta îl voi afla în volumul 3. Aştept cu mare interes deznodământul seriei pentru că simt că va fi unul la înălţime, care nu mă va dezamăgi.

Mă opresc aici, din stimă pentru autoare și din dorință de a da mai departe setea mea de a citi. Acestea fiind spuse, romanul Mathias mi-a plăcut enorm, de fapt ca și prima carte, poate datorită ușurinței și plăcerii cu care poate fi citit și modului în care te face să te pierzi printre pagini; fascinată, vrăjită, fermecată, fără să-mi dau seama, am și ajuns la final și parcă nu-mi venea a crede că s-au dus filele cu filele fără a le simți, fără a fi grea la suflet, am perceput doar dorința de mai mult.

Celor care le-am trezit interesul trilogiei, vă urez spor, eu deja frunzăresc volumul 3, nu m-am putut abține de a-mi oferi o pauză între cărți, deci, lectură plăcută și vouă!!!

Sursa foto: pinterest.com