A fost odată ca niciodată un copil care l-a întrebat pe tatăl său:
– Care este lucrul care mă separă de adevăr?
Tatăl i-a răspuns:
– Nu ești singurul care este separat de adevăr, mai sunt și alții. Îți voi spune câteva povești care îți vor părea simple. Trebuie să te gândești la ele până când le vei înțelege și vor căpăta pentru tine proporții uriașe… și chiar mai departe, până vor deveni din nou simple.
****
Prima poveste:
A fost odată ca niciodată o picatură într-un Ocean. Ea spunea că Oceanul nu există. Tot astfel se întâmplă cu mulți oameni. Trăiesc în interiorul creației divine și spun că nu există divinitate.
A doua poveste:
– Vreau să fiu liberă! spuse picatura de apă din mijlocul Oceanului, și oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafață.
– Vreau să fiu liberă! spuse din nou picatura de apă și soarele auzindu-i glasul o așeză într-un nor.
– Vreau să fiu liberă! spuse picatura încă o dată și norul o eliberă, iar aceasta căzu din nou în Ocean.
A treia poveste:
O picatură intelectuală este o picatură intelectuala, dar nu mai aparține Oceanului.
A patra poveste:
– Nici o picatură nu are nici o valoare, spuse picătura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
– Există un lucru de care mi-am dat seama: fără îndoială, eu sunt mai importantă decât Oceanul!
A șasea poveste:
-Nu voi putea niciodată să ajung la Ocean! spuse picatura din Ocean.
A șaptea poveste:
-Oh, ce-mi pasă mie de Ocean! spuse picătura din Ocean.
A opta poveste:
Era odată o picatură care-și regreta soarta: la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului și nu știa nimic despre Ocean…
A noua poveste:
O picatură din Ocean chema toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.
A zecea poveste:
– Prin puterea cu care am fost investită, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu gândiți ca mine, de astăzi sunteți excluse din Ocean.
A unsprezecea poveste:
– Tu te afli în mijlocul iubirii mele, îi spuse Oceanul picăturii de apă.
Dar picatură nu auzi Oceanul pentru că era plină de iubire pentru altă picatură.
A doisprezecea poveste:
Dacă aș putea cuprinde, gândi o picatură, fiecare picătură cu dragostea mea… atunci aș deveni Oceanul!
Cum gândi această, picatura începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând. Dar era o picătură care îi făcuse un mare rău și deși era capabilă de o mare iubire, picatura nu putu să o ierte. Și pentru că nu putu să-și reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu să devină Oceanul.
Copilul îl întrebă pe tatăl său:
– A existat vreodată o picătură care a devenit Oceanul?
Și tatăl său îi spuse ultima sa poveste:
– Era odată o picătură care căuta pacea Oceanului, care căuta profunzimea Oceanului. Dorința îi era mare și puterea de iertare îi era mare… și deodată Oceanul îi spuse:
-Tu și cu mine, noi suntem una! Și Oceanul își deschise larg brațele și îmbrățișa picătura, și tot ce aparținea Oceanului deveni și al picăturii.
Ea se pătrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafața Oceanului și prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
– Află astfel, copile, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc și că-i primește în măreția sa pe toți cei ce o doresc cu adevărat.
– Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picătură devine murdară?
Tatăl râse din toata inima și spuse:
– O picatură nu poate deveni atât de murdară, încât oceanul să nu o poată curăța…
Sursa: minunemica.eu
Sursa poză: pinterest.com
Vorbe pentru suflet... 