Șase pui și-o biată mamă de Vasile Militaru!

Șase pui și-o biată mamă

Mai de mult, o rândunică avea-n cuibu-i șase pui
Și privea la ei, sărmana, ca la chipul soarelui.
De cu zori pornea -săgeată- căutând, pe deal și văi, 
Hrană pentru puii săi.
Și-n iubirea-i, nu odată,
S-a culcat ea nemâncată.

Dar destul de fericită că nu s-a-ntâmplat nicicând
Dintre pui s-adoarmă vreunul ars de sete sau flămând. 
Nici n-a fost mai mândră mamă decât ea-ntre rândunici, 
Când văzu-ntr-o zi că puii se făcuseră voinici. 
Și n-a mai avut odihnă nici cât ai clipi, sub soare, 
Până când, pe fiecare pui nu l-a învățat să zboare.

Dar, când toți puteau să plece încotro voiau, sub slavă, 
Rândunica, istovită, a căzut în cuib bolnavă.
Și cu ochii plini de lacrimi țintă-n ochii fiecui, 
Zise celor șase pui:
Dragii mamii, eu de-aseară, simt în inimă un cui,
Aripile greu mă dor, și nici vorbă să mai zbor…

Dumnezeu mi-a dat putere – oricât am avut nevoi.
Să găsesc într-una hrană pentru voi…
Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamii, se cuvine, 
Mari cum v-a făcut măicuța, să-ngrijiți și voi de mine.
Și ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob, 
Fiecare, să-mi aducă, zilnic, numai câte-un bob;

Ale voastre șase boabe milostive mă vor ține
Până când o să vrea cerul să mă facă iarăși bine…”
Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei șase pui,
Și-a adus, vreo șase zile, fiecare bobul lui…
Mai departe însă puii – beți de-al slavelor înalt –
Fiecare-având nădejdea că-i va duce celălalt,

N-a mai dus nici unul bobul și, uitată mucenică, 
A murit atunci de foame cea mai sfântă rândunică.
Și-a rămas apoi povestea tristă, neluată-n seamă, 
Orișicui ai sta s-o spui, 
Că o mamă își hrănește șase, opt sau zece pui, 
Însă zece pui, adesea, nu pot toți hrăni o mamă.

Vasile Militaru

Imagini pentru rândunica în cuib

Citind-o pe Anne K. Joy. Cartea „Recunoaște-mă’

Autoarea Anne K. Joy mi-a trezit interesul la maxim, prin ce? …uite că oferă spiritului meu o descărcare de rutina trevială a zilei, mă face să-i citesc cărțile fără pauze lungi și îmi alimentează curiozitatea de cititoare înrăită prin povești pe cât de „la fel” pe atât de unice și intrigante. În fel și chip îmi voi achiziționa întreaga colecție a acesteia.

La moment am finisat întreaga colecție a Seriei Identități False, cuprinzând cărțile-  Descoperă-mă!, urmată de Ascunde-mă! și ultima Recunoaște-mă!. Cărți care pur și simplu m-au încântat după o lungă listă din cărțile naziste. Cu siguranță când mă voi ciocni cu teme mai „dificile literar” voi opta pentru astfel de lecturi.

Imagini pentru anne k joy recunoaşte-mă

Deci, ca să fac o traiectori între celelalte cărți, să fie mai ușor înțeles firul narativ: voi începe prin amintirea personajelor. Probabil vă mai amintiți de Ana, tânăra care a fost torturată de mătușa acesteia după moartea părinților, și fiind privată de fratele Simon căruia nu i-a fost încredințată pe drept după lungi procese. Cel care și-a înscenat moartea și care a fost decedat pentru toată lumea până într-o zi care s-a lăsat deconspirat, astfel salvând-o pe sora lui și pe Nick din mâinele lui Tony, un traficant de fete.

Deci, după cum intuiți povestea actuală este a lui Simon Duarte, un tânăr cu un trecut la fel de misterios ca și viața pe care o trăiește. Singur, departe de sora și cumnatul său, și cei mai buni prieteni, Mara și Alex, se izolează după disființarea organizației din care a făcut parte mulți ani la rând în urma unor omoruri bine puse la punct de Tony, un mafiot înrăit. Dar liniștea la care a visat și mai ales discreția îi este tulburată de tânăra vecină care îi bate la ușă într-o seară târzie. Astfel viața îi este dată peste cap, și astfel ajunge să treacă printr-o metamorfoză spectaculoasă, își încalcă propriile reguli și principii. Ajunge să nu se recunoască pe sine.

Ironia vieții e că nu se vede în postura de iubit și să iubească, nu se transpune pe termen lung într-o relație, și cum viața iubește să joace feste, Simon ajunge să devină tată. Surpriză. Trecerea de la bărbatul rece și rebel la un familist convins se datorează în totalitate Emei. Dar îi vine greu să recunoască, însă acceptă.

Abia atunci când parcă apele sau liniștit și el simte starea de siguranță momentul îi este umbrit de o întâmplare care îl pune în alertă, și se gândește cine îi este mama viitorului lui copil? Cine este Ema Mateescu? Este o tânără cu un secret aparte și cu o identitate falsă. Dar oare de cine fuge? Tânăra hotărăște într-un final să i se destăinuie soțului ei, ca să nu se ciocnească pe viitor de regrete. Și ghiciți, fuge exact de cel pe care-l vânează Simon- Tony, acela fiindu-i tată Emei, of ce-s încurcate drumurile sorții.

Acțiunea merge pe alert, și nu poți să-i reziști, și de aici în colo lucrurile o iau razna, sarcina, fuga, secrete aflate, regrete, emoții neîmpărtășite și accidentul, cel care-i schimbă șii fac să se „recunoască” din nou și din nou. Totul ca pentru prima dată…

Dragostea îi schimbă pe amândoi și le dă putere să continue. Le dă putere să lupte cu trecutul care se încăpățânează să-i despartă. Luptă cu nesiguranța, abandonul și furiile nestăvilite. Însă oricât s-ar ambiționa destinul și chiar ei înșiși să-și saboteze iubirea după atâția ani, toate se rezolvă într-un final: cu iubire, iertare și încredere. 

…pentru cel mai prețios dar al vieții ….o nouă viață…..

David Yurman only handsets engagement rings with diamonds of the highest quality.

Sursa foto: pinterest.com

Vorbiți, că nu-mi mai pasă….

Știu, este în natura noastră să ne pese de ce spun sau cred oamenii din jurul nostru. Da, suntem cei care punem la suflet, cei care analizează cuvintele spuse la greu. Și să nu negăm, suntem cei pe care ne definește „fericirea nefericită”, și mai exact ceea ce ne pătează ne face să fim așa cum suntem. Vrem să îi vedem pe alții fericiți ca să completăm golul personal. Vrem să le știm părerea ca să ne reconstituim din concepțiile unora. Vrem să fie de acord cu noi în detrimentul sentimentelor ce ne fac unici. Dar oare asta e corect?

Cui îi pasă pănă la urmă, de vorbe spuse la repezeală, de priviri fugare și atingeri străine? Cu siguranță nimeni nu-ți observă lacrimile mute și strigătele estompate, nimeni nu-ți citește tristețea din ochi, pentru că nu te privește în ei. Nimeni nu-ți trezește emoțiile binelui pentru că te arcuiește doar în ceața deziluziei. Însă cât de straniu n-ar fi, toată lumea observă greșelile tale. Le punctează, te înjunghie cu acuzații și ironii.

Însă ce se întâmplă în momentul în care alegi să nu te mai intereseze de ce spun ei? Să nu-ți mai pese….când alegi să nu te mai intereseze de ce spun sau fac oamenii din jurul tău, și nu din egoism ci din nevoia de a te proteja, de a te priva de suferințe și critici dure atunci ești pregătit/ă să treci de pragul moralității și să te realizezi ca personalitate. Și crede-mă, doar atunci conștientizezi că tu ești singura care deține controlul asupra propriei vieți, doar tu ești cea sau cel care își are frâiele în mâini și nu trebuie să le dai drumul. Și doar tu ești răspunzător și răspunzătoare de direcția drumului parcurs. 

Da, vorbiți, acum chiar nu-mi mai pasă…..Și doar atunci când alegi să nu te mai intereseze de ce spun sau gândesc oamenii din jurul tău, îți dai seama cât timp pierdeai pentru a cere părerea sau, și mai rău, pentru a încerca să mulțumești pe cineva. Of, de dragul cui? Doar atunci sesizezi ironia vieții, prin care ajungeai un sclav al bârfelor, al denigrărilor, al poziției de bufon. Și înțelegeai perfect că ce se întâmplă în mintea unei alte persoane nu ar trebui să îți influențeze alegerile, dar picai în plasa unor amăgeli naive.

Când alegi să nu te mai intereseze de ce spun oamenii din jurul tău, începi să îți păstrezi aura de om integru, să ai energia necesară pentru lucrurile și oamenii care contează cu adevărat. Da, pentru acei oameni care merită, și nu sunt puțini cu siguranță. Vei percepe o libertate pe care nu ai palpat-o până acum, te vei simți ruptă de o forță care nu ți-a aparținut, și vei fi îndepărtată fără să vrei de acele persoane toxice. Care acum îți provoacă doar milă……

Când alegi să nu te mai intereseze de ce spun oamenii din jurul tău, alegi să îți îndrepți atenția asupra ta și atât. Vei capta de la viață și persoane doar ce-i bun, doar ce-i important, doar ce-i ferice pentru cugetul tău. Vei dori o altă hrană pentru suflet, vei atrage alte contexte și te vei scălda în alte ape, și nu toate vor fi pe înțelesul unora, dar ce-ți pasă. 

Când nu mai atragi atenție oamenilor meschini ajungi să nu mai fii atentă la bârfe, la vorbe goale și fără noimă, ignori răutatea și îndepărtezi cu simplitate zvonurile plicticoase și nu te mai bagi în viața nimănui. Realizezi că fiecare e în drept să câștige și să piardă, să aibă și să învețe, și cel mai important să nu fie ca toți ceilalți. Înțelegi că fiecare om are propria poveste, propriile greutăți, propriile probleme și că trebuie să îi permiți să trăiască viața pe care vor să o trăiască.

Când alegi să nu te mai intereseze de ce spun sau fac oamenii din jurul tău, înțelegi care este locul și rolul tău în această lume. Devii mai sinceră, meditativă, modestă, și mult mai conștientă de tine și de sufletul pe care îl ai. Încerci să devii o persoană mai bună pentru că știi că lumea are nevoie de oameni cu suflet minunat. Și doar asta cultivi cu fiece zi….

Jewel

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Anne K. Joy. Cartea „Ascunde-mă!”

Anne K. Joy este o autoare self-pubished din România. Până în prezent are 18 cărți scrise (5 serii: Demonilor, Identități False, Insuficient, Promisiuni, Magia Crăciunului, dar și o carte fără serie – Dragoste în 30 de zile). Citindu-i câteva cărți din palmaresul autoarei nu m-am putu să nu dau startul unor întâmplări de iubire cu Seria Identități False, care cuprinde trei cărți încântătoare, prima fiind- Descoperă-mă!, urmată de Ascunde-mă! citită de recent și ultima Recunoaște-mă!, cea pe care o frunzăresc acum, însă descrierea va fi în alt articol!

Cartea Ascunde-mă! mi-a oferit o oază de plăcere, m-a desprins de real și m-a teleportat acolo printre rânduri. Nu neg că eram cumva pregătită că va urma o poveste cu un fir început încă din prima carte, și anume acest detaliu îmi conferea o curiozitate mai greu de pus în frâu. Într-un cuvânt, mi-a plăcut!

Imagini pentru ascunde-ma anne k joy recenzie

Chiar dcaă mi s-a părut un pic mai puțin intensă decât prima, nu aș lăsa-o în umbră, e cu desăvârșire o poveste ce te atinge la suflet. Și cu sinceritate spun că nu am lăsat-o din mână până nu am răsfoit-o până la urmă. Deci, cu siguranță v-am trezit interesul, și nu în zadar.

Ca să vă fac o tangență cu prima carte, acolo îi aveam ca eroi pe Ana Duarte și Nick Adam, doi tineri cu secrete și frici și cu greu le-au depășit ca până la sfârșit să fie împreună. Pe lângă povestea lor s-au perindat și eroii mai puțin puși sub lumină, chiar dacă nu este chiar adevărat, deoarece atât Alex, fratele lui Nick cât și Sara prietena Anei au jucat un rol decisiv în povestea ce s-a scurs în cartea Descoperă-mă!. Deci, după cum intuiți, povestea îi va include pe acei doi, Alex și Sara, actual Mara într-o acțiune ce te lasă cu sufletul la gură.

Dar să încep cu începutul; după tragedia întâmplată cu Sara/Mara -Alex Adam îi oferă deci un nou început, după dorința acesteia, ascunzând-o. Alături de Alex, dar și de ceilalți membri din Legea Nopții, Mara trebuie să se facă neobservată, de negăsit, să se antreneze pentru a lupta împotriva umilinței la care a fost supusă. Și la ideea unei noi identități. Chiar dacă mulți și-au manifestat disprețul și chiar scepticismul vizavi de reușitele fetei, ea nu s-a dat bătută, ci s-a antrenat împotriva durerilor și a golului din suflet.

Pe lângă antrenamente și nopți în subsol, Mara își conturează sentimentele pentru Alex, își pune întrebări, are dileme grele și instincte de stăvilit. Dar oare Alex ce simte? Cu siguranță acesta își dă seama de pericolul în care a băgat-o pe tânăra care totuși nu-i e indiferentă. Egoist și negându-și emoțiile acesta nu vrea ca Mara totuși să se implice în acțiunile lor directe de salvare. Dar oare Mara îi împărtășă dorințele?

Fiind încăpățânată și dorindu-și să schimbe ceva în societatea în care trăiește, Alex acceptă cu greu participarea Marei ca membru în organizație, nerămânându-i altceva decât s-o protejeze. S-o țină aproape. Ceea ce el nu cunoaște la început este că tocmai ambiția și sentimentele ei față de el, îl vor salva la un moment dat.

Totul ia amploare atunci când se află că în organizația lor este un trădător, cineva le sabotează operațiunile și le omoară membrii. Oare să fie o răfuială? De la cine? Toți sunt în febra disperării. Drumul ce-l străbat fiecare este presărat de nesiguranță, frici, constrângeri, frustrări, capcane puse de cei de la care nu se așteaptă, totul „miroase a moarte”, iar Mara este în epicentrul evenimentelor. Ea cu greu își dirijează emoțiile și coșmarurile prin care trece, este împânzită de trecut și de nesiguranța viitorului.

Între moarte, minciuni și un trecut încă viu, apare dragostea. Atât Mara, cât și Alex nu-și permit să viseze la un viitor împreună, fericit și lipsit de griji. Miza este prea mare, iar sentimentele sunt arătate cu greu, de o parte și de cealaltă. Vor reuși să accepte să sunt făcuți unul pentru celalalt?  Urmează să vedeți. Cu siguranță e o serie ce merită atenția unei cititoare dornice de romantism cu final fericit!

Lcetură frumoasă vă urez!!!

‏ وإني أُجيد الإفلات في عز تعلقي فلا تُراهن ..♬

Sursa foto: pinterest.com

Alege bunătatea. Povestea șarpelui!

Într-o noapte un şarpe în timp ce căuta de mâncare, intră într-un atelier de tâmplărie de la marginea pădurii.

Tâmplarul, un om priceput dar cam dezordonat, lăsase câteva unelte pe jos. Unul dintre ele era un fierestrău. Pe măsură ce şarpele umbla prin atelier, se suie pe fierestrău făcându-şi o tăietură mică.

Imediat, crezând că este atacat, se încolătăceşte în jurul fierestrăului atât de tare încăt începe să sângereze pe gură. Asta îl înfurie şi mai tare şi îl făcu să strângă cu toată puterea fierestrăul umplându-l de sânge. La scurt timp, şarpele îşi dă ultima suflare strângând cu toate forţele fierestrăul şi moare.

Câteodată reacţionăm cu furie în unele situaţii şi nu ne dăm seama că ne facem rău, că strângem frustrări și indignări. Adunăm răul fără să vrem. Și e bine de știut că în viaţă este bine să ignorăm unele persoane sau situaţii cât şi comportamentul nociv a celor din jurul nostru. Oamenii spun şi fac lucruri diferite, dar decizia de a reacţiona pozitiv sau negativ este numai a ta.

Răspunsurile calde alungă supărarea, iar cele dure stârnesc furii. Fă alegerea corectă!

Σύνδεσμος ενσωματωμένης εικόνας

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Anne K. Joy. Cartea „Descoperă-mă!”

Câteva date despre Anne K. Joy, o romancieră înrăită, descoperită de mai demult, însă citită abia acum, aș putea zice că mi-a intrat în inimă prin simplitate dar și prin profunzime. Pentru pagina „bookysme.wordpress” a declarat că: „Categoric o să pun pe primul loc dragostea. N-aş putea concepe să trăiesc fără să mă înconjor de iubire şi să o ofer la rândul meu. Este urmată de sinceritate şi corectitudine, mergând pe premisa că mai devreme sau mai târziu mi se va plăti cu aceeaşi monedă. Las pe ultimul loc tinereţea interioară. O să ne mai citim şi peste şaptezeci de ani şi atunci o să mă simt ca la douăzeci.”

Am început de recent să citesc seria Identități false de Anne K. Joy, ce include trei cărți: Descoperă-mă!, Ascunde-mă!, Recunoaște-mă!. Doream să fac o singură referire la toată seria, însă m-am răzgândit, poate din motiv că aș vrea ca mai mulți să manifeste interes pentru fiecare carte în parte.

Pntru început voi scrie despre cartea Descoperă-mă!, o gură de aer curat după o lungă lectură despre Holocaust. Cartea mi-a fost o desprindere de la lumea umbrelor, însoțită de intrigă cât și dragoste delicată. M-a surprins pur și simplu. Am primit ce am dorit și asta mă face să-i mulțumesc autoarei.

Imagini pentru identitati false anne k joy descopera-ma

O scurtă descriere a cărții. O avem ca eroină principală pe Ana Duarte, o tânără scriitoare, cu un trecut înfiorător și amintiri amare. Scriind despre „reguli” într-o relație cu bărbații, ajunge să-și dea seama că este neexperimentată și abandonează scrirea după o ceartă cu cea mai bună prietenă Sara, și ca consecință ajunge să fie cât pe ce accidentată de o mașină. Însă norocul ei, dacă aș putea zice așa, sau spre blestemul ei. Cine știe….

La volanul mașinii se afla Nick Adam, un tânăr șarmant, misterios, și cu un aer greu de digerat, dar care atrage. Iar tânăra noastră este mânată de niște fiori la care greu le înțelege reacția și le poate stăpâni. Fără prea mult efort îi dă lumea peste cap, iar Ana anunță editura că se retrage din proiect pentru că nici măcar ea nu poate lua în considerare propriile reguli.

Cei doi se avântă într-o relație sinuoasă, plină de cotituri, unele m-au făcut furioasă, unele m-au alinat la suflet. Pretind că în viața lor nu este loc pentru iubire și cad de acord asupra unei relații fără obligații, o relație în care se pot bucura doar de prezent, fără vreun plan de viitor. Dar cât de mult se amăgesc. Sunt luați prin surprindere când sunt tradați de propriile sentimente, îndrăgostindu-se nebunește unul de celălalt. Oricât ar încerca să ascundă aceasta iubire, Ana și Nick nu pot sta despărțiți. Aleg să se bucure unul de altul- indiferent cât ar dura toată emoția.

Punctul culminant în această poveste frumoasă e trecutul Anei, și prezentul lui Nick, taine care o să-i facă să fie nesiguri, temători și să-și ceară iubirea înapoi. În “Descoperă-mă!” secretele vin în cascadă, fiecare își ascunde propriile temeri, dintre ce-a fost și ce va fi, dar atunci când iese la suprafață rupe totul în calea lui. E distrugător. Ana descoperă că Nick minte și alege să fugă de el… dar până când și până unde?

Finalul încununează opera, am plâns și am purtat zâmbetul pe buze, le-am fost alături și le-am înțeles reținerea, am plăcut lectura acestei cărți, iar cartea următoare deja mă prinde în mrejele ei. Ce aș mai putea adăuga este că pe lângă dulcele-amărui simțit prin reacția lecturii ve-ți trăi intens cartea, ea se simte nu doar se citește.

asymmetric??

Sursa foto: pinterest.com