Marea…..

Sunt femeia care vorbește cu marea…o privesc și o admir, atât de liberă și întinsă, atât de străvizie dar atât de necunoscută, aproape dar totuși atât de departe, atât de albastră dar a câte nuanțe…..atât de sărată dar atât de ademenitoare.

Îmi place să trec de-a lungul țărmului atunci când e calmă… spumoasă pe margini și atât de întinsă, ador când valurile îmi mângâie picioarele, când ne conectăm la un tot întreg, îi admir zgomotul suav ce-mi atinge gleznele și după să se retragă pentru a reveni cu o intensitate și mai mare…ador pietricelele mărunte și scoicile ce-mi sunt împrăștiate ca recompensă pentru că sunt……..

Ador întinderea ei și tot ce-mi cuprinde privirea, mă simt dezinvoltă, parcă ruptă de lume și plutitoare, ajung să-mi doresc marea mereu la picioare….și gustul sărat pe buze.

Mă înnebunește briza rece, cea care îmi parfumează simțurile cu algele marine, cu starea de umeditate și cald, o stare ce-mi dă fiori, iar eu, eu mă opresc parcă în magia locurilor și privesc orizonturile multe, care printr-o linie nepământeană trasează și separă atât de fin – cunoscutul, de necunoscut, apa de cer parcă ar fi un tot întreg.

Închid ochii și respir…expir un oft și iau o gură de aer pur, parcă divinizat, mă las condusă de sunetul inconfundabil al plajei marine, de vuietul valurilor ce se sparg de pietre și țărmuri, de cântecul pescărușilor ce nu știu de liniște, de norii ce-mi deseneză tablouri magnifice, iar eu înaintez în zborul viselor o dată cu revărsarea apelor la mal, simt căldura nisipului virgin atât de plăcut, cel care îmi întețește senzațiile, cel care îmi trasează pe piele simbolurile unei veri reușite.

Sunt femeia care vorbește cu marea…și îi tot repet…ce frumoasă e!!!… și din nou, închid ochii pentru câteva minute, absorb orice zgomot, orice fluturare de vânt, și când deschid ochii văd altfel lumea, îmi dezgheț simțurile și gândurile, îmi deznod imaginația și îmi descâlcesc toate nodurile sufletești, înfloresc. Iar marea îmi dansează dansul plăcerilor… mai vastă, mai albastră, mai calmă…mai pasională. Stau și îi contemplez imensitatea, mă minunează intensitatea, o examinez cu o tandră curiozitate, deoarece mi-a intrat sub piele, și doar în contact cu ea sunt doar eu.
Pielea mea știe să se simtă liniștită în brațele mării reci… a valurilor ce-mi cuprind orice por, în care eu de fiecare dată îmi gust libertatea de a fi liberă! Am continuat să-mi rătăcesc gândurile prin albastrul multicolor al mării, netezindu-mi astfel trecerea pentru pașii care-mi vor călca tăcut orizontul dintre mare și infinitul cerului…

Marea a transformat o parte din mine, a adunat din toată unicitatea ei și m-a cucerit, și o dată cu asta am înțeles că lângă valurile răzlețe și gustul apei sărate inima mea se simte mai vie iar spiritul MARE…

Sursa foto: pinterest.com

Cartea făcând un pact cu mine….

Mai mult prăfuită decât iubită, mai mult ignorată decât apreciată e ea, cea care stă pe un raft în speranța de a fi văzută. Mai mult izgonită din inimi, mai mult trecută cu vederea, ea, cea care tăcută își trăiește veacul. Mai mult tranșată decât treierată, e ea, ce care a uitat să mai facă pacturi cu oamenii, parcă din uscăciunea omului pentru cuvinte și povești de dragoste, parcă se uită de a mai fi citită.. stă prafuită, înghesuită, fără lumină și plânge-n surdină…își măsoara durerea în anii uzurii sau a lipsei acesteia.
E colorată, cu flori uscate în ea, brăzdată de emoții, cu lacrimi brodate de veacuri, cu versuri boeme, cu istorie bogată, e ea, cartea, o visătoare cu miros de vreme, de timpuri înverșunate și dueluri, cu parfumurile unor senzații prescrise, unele-n viață, alte ucise, unele vrute, alte nevrute, dar toate într-o magie a celor mai colosale cuvinte însuflețite.
De-ai ști tu ce simt eu când citesc, de-ai ști ce lumi îmi răstoarnă….ai afla că sub o copertă de carte, se află un suflet ce se cere regăsit din nou și din nou, da, și te-ai opri din drumul tău și ai afla, ai îndrăgi acel ecou al poveștii, al autorului, vei descoperi nuanțe de epocă și bucăți din religia sufletului, în strofe și versuri stârnind universuri, în ceruri și prunduri, în mii de rânduri…. care-ți vor întoarce lumea pe dos, în sensul bun al cuvântului.
Și cartea îți oferă un dute vină a gândurilor, un déjà-vu a stărilor de bine, îți formează lumi în care vrei să te refugiezi. Te cheamă în sfera unor cunoștințe ce explodează. Te încetinesc pentru a te apleaca să ridici o mână printre rafturi și să alegi, să-ți întinzi mâna ce parcă așteaptă un semn spre a hotărî …care carte e mai reușită pentru acum….. Dă o șansă cărții, încă nu e târziu, unei iubiri dintr-o mie, unei povești ce se cere împărțită, ia-o acasă, simte-o, pune-o pe masă la tine, aproape de suflet, vei fi uimit, cât de curând un sentiment se va fi înfiripat….o stare de cunoaștere, vei trăi mai intens, vei recupera emoții, vei vrea să trăiești prin scriituri, și vei simți a litere.
Iubește Cartea și ține-i partea, ea a făcut un pact cu mine, sau invers, cine știe, cert e că ea ma salvat și nu o dată, mi-a redat gust de existență atunci când am fost bulversată, mi-a dat avânt când toți mi-au întors spatele, mi-a deschis ochii atunci când am refuzat să văd, mi-a ținut de urât atunci când ploaia zilei sau a vieții mi-a pus capacul,  mi-a înnobilat gustul pentru vers, pentru slove înțelepte, mi-a tatuat poeme în inimă și m-a făcut să-mi încep propria mea istorie. Cartea mi-a dat aripi, pe fronturi de vise, prin agonii și extazuri, mi-a deschis uși și mi-a vociferat gândurile, mi-a descâlcit nodurile din inimă și m-a făcut imună la uraganele vieții, într-un cuvânt m-a făcut mai bună…..cu fiece zi…….

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Corina Cîndea. Cartea „Iubire și catifea albastră”

Corina Cîndea, scriitoarea care a reușit să mă încânte până la disperare, și după numărul de cititori români iubitori de povești de dragoste este în topul celor mai citite autoare, îmi prezintă astăzi romanul de încheiere al seriei “Salem”. După “Dragoste și mătase albă” și “Pasiune și satin roșu”, volumul de față încheie o serie deosebită, ce conturează dragostea fulgerătoare care pune totul într-o altă lumină, mai magică, mai nepământeană. Despre extratereștrii și vrăjitoare, despre obsesii pentru culori și materiale, despre perechi care se unesc de la prima întâlnire chiar dacă nu recunosc, despre zâmbete, ironii și iubire, multă, din pasiune pentru tot ce e frumos.

Cele două volume m-au amuzat într-un fel sau altul, dar acest al treilea volum, „Iubire și catifea albastră” este cel mai amuzant din întreaga serie. De ce? Deoarece îl are ca erou principal pe cel mai animat și pus pe șotii „extraterestru”, pe cel de la care s-a început duelul iubirilor, mai exact pe Declan și Piper, roșcata care le-a stopat drumul și i-a făcut să se cunoască și cu celelalte protagoniste cu care ne-am obișnuit deja. Iar dacă ați citit primele volume, știți deja că ei doi sunt precum șoarecele și pisica, deși sunt atrași unul de celălalt, se luptă împotriva curentului cu cele mai tari ironii și replici aruncate unul spre celălalt.

Dar să încep cu începutul, după cum ați înțeles îi avem în prim plan pe Declan și Piper, un cuplu care a reușit să ne atragă atenția încă de la primul volum al seriei cu tachinările lor pline de umor. El un clovn iar ea o roșcată cu fițe.

Declan Grant este genul de bărbat de care orice femeie s-ar îndrăgosti, iar el e conștient de asta. Cu toate acestea, singura persoană pe care și-o dorește în viața lui îl tratează mereu cu ironie și superioritate, orice ar face. Încercările lui de-a o cuceri pe cea care îi bântuie gândurile și visele de un an zile sunt sortite eșecului și, totuși, el nu renunță. Deși nu vrea să recunoască, în sinea lui crede cu tărie că sunt predestinați să fie împreună. O fi oare așa? Slăbiciunea lui pentru roșcate devine o obsesie, alături de catifeaua albastră și parfumul de tuberoze, iar acest pachet minunat poartă un singur nume: Piper.

Oricât de atrasă ar fi de Declan, Piper Norris nu își dorește să fie doar una dintre multele lui cuceriri pasagere. Își dorește o frumoasă poveste de dragoste cu final fericit, așa cum au avut parte și cele două prietene ale ei, April și Faith, și nu vrea să recunoască că inima i-a fost cucerită deja.

„Am vrut să ascult de sfatul fetelor și, mai ales, de ceea ce simt. Mi-am dorit să mă las pradă nebuniei de moment, să uit că bărbatul care mă ține în brațe și mă privește de parcă aș fi tot ce își dorește mai mult, e doar pasager în viața mea. în ciuda faptului că mă simt irezistibil atrasă de el – așa cum am fost de când l-am cunoscut – sau că îmi bântuie nopțile în vise fierbinți, gândul că niciodată nu rămâne în Salem mai mult de câteva zile m-a oprit mereu din a arăta ce simt pentru el. Am preferat să mă prefac indiferentă și să glumesc mereu pe seama lui, pentru că așa mă durea mai puțin. Mai puțin decât să îl văd plecând după ce aș fi cedat sentimentelor mele.”

Declan este însă hotărât să o convingă că el este bărbatul potrivit pentru ea, cel care ar putea să-i scuture lumea din temelii, în sensul bun al cuvântului. Luptă pentru un „noi” comun și este ferm convins că va câștiga. Încrezutul….

“— Și ce fel de bărbat crezi că mi s-ar potrivi?

— Un bărbat suficient de puternic ca să reziste firii tale tipice de roșcată, răspund după ce o privesc lung câteva clipe. Cineva care să te facă să vibrezi de pasiune și alături de care să simți că trăiești cu adevărat. Cineva care să-ți scuture viața din temelii, dar în sensul bun. Cineva ca mine, continui în gând.”

Cu pași mici, printre obstacole și gelozii, printre grele încercări cei doi sunt porniți pe un singur drum, iar Declan reușește să o facă pe Piper să reacționeze la termenul de cuplu. Amândoi sunt îndrăgostiți unul de altul, dar încăpățânați cum sunt, refuză să-și spună unul altuia că se iubesc.

“Cu Declan, niciodată nu știu la ce să mă aștept. Cu Declan, mă simt ca într-un carusel. Sentimentele mele urcă și coboară cu repeziciune, se amestecă și se separă, trec dintr-o extremă în alta amețindu-mă total, dar îmi dau seama că exact asta este ceea ce mă atrage la el. Lângă el, sunt în alertă în permanență. Pur și simplu, mă simt … vie, așa cum nu m-am mai simțit alături de nimeni altcineva.”

Ce mi-a plăcut și mai mult este că, pe lângă povestea lui Declan și Piper, autoarea pune accentul pe noțiunea de prietenie, importanța acesteia și ce înseamnă cu adevărat. Îi revedem pe Logan și Faith, pe April și Quinn, și interacțiunea acestora. Cei trei sunt ca o familie! Dar va putea oare Declan să renunțe la misiunile lui și să se stabilească în Salem, alături de Piper pentru a fi definitiv împreună?

Cireașa de pe tort e acțiunea de final, cea în care misiunea curentă a lui Declan îi demonstrează pericolul de a o pierde pe Piper, și îi aduce mai aproape pe cei doi decât și-ar fi închipuit. O adevărată adrenalină literară. Nu vă dau detalii referitoare la relația dintre cei doi sau despre ce se întâmplă, însă vă spun că această carte este un adevărat deliciu. O poveste de dragoste cu umor, suspans și multă fericire. Două personaje speciale, care te cuceresc și te încânta pe măsura ce le cunoști din ce în ce mai bine. O carte care te umple de energie la final. Îți readuce aminte de fiorii dragostei și de bucuria de a trăi viața!

Așadar, vă recomand să citiți seria Salem, oricând aveți nevoie de o pauză de relaxare și o poveste de dragoste cu un strop de magie în ea!

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Corina Cîndea. Cartea „Pasiune și satin roșu”

Corina Cîndea a devenit pentru mine o gură de aer romantic, parcă desprinsă din lumea în care emoțiile erau mai vii ca niciodată iar intensitatea lor era la cotele nebuniei. Iar asta m-a făcut să o îndrăgesc, să-i sorb orice replică și ironie din cărțile sale care mi-au fost călăuză în zilele toride de vară. Am multe preferințe și liste la care să mă întorc, dar cu siguranță voi mai reciti din cărțile autoarei cu o deosebită plăcere. Un impuls de a mă regăsi cu o carte de a Corinei Cîndea în mână sunt specificul lor, amuzamentul, ironiile, modul în care transmite orice sentiment și emoție, starea de „carte vie”, atât tristeți cât și iubiri de suflet, exact ca în viața de zi cu zi, furtuni și tunete, apoi soare și curcubee. O încântare.

Cu toate că voi zice că fiecare carte m-a marcat în felul ei, Seria Salem își ia nota de vârf, începută cu cartea „Dragoste și mătase albă” aceasta m-a cucerit din prima, prin misticul ce se împletește cu realitatea, prin sentimente și vise acaparatoare, prin emoții vii și suferințe greu de îndurat.

Volumul doi al Seriei Salem este, „Pasiune și satin roșu” ,o carte plină de viață! Foarte alertă, combinată cu multe momente electice și atracție inevitabilă, nervozitate nestăvilită și dragoste de poveste, toate condimentate cu mult umor, tipic pentru autoare. O plăcere nu alta.

Dar să încep cu începutul, s-a dat startul schimbărilor în viața a trei bărbați atunci când pășesc în Salem. Un oraș al cărui nume te duce cu gândul la vrăji și supranatural. Trei afemeiați care nu se leagă nici de un loc anume nici de o relație, până la ele. Pentru început își pune pirostriile Logan, fiind îndrăgostit lulea de Faith. Aceștia trec prin momente dificile, însă totul se așează în folosul lor. Pe când ceilalți doi înfumurați, Declan și Quinn par nehotărâți, parcă s-ar teme de ceva sau de cineva.

Deși oficial se întoarce în Salem pentru a participa la nunta prietenului său, Quinn Carson are și altceva în plan. Dacă în urmă cu câteva luni o relație cu o anumită „vrăjitoare” din oraș părea ceva imposibil, acum totul s-a schimbat, însă nu așa cum se aștepta el. April Barnes nu mai este fata pe care o știa. Nimic nu mai este cum era, iar asta îl face să se îndoiască de planul său. Oare îi va reuși?

”Da, am plecat, dar n-o să știe niciodată cât de greu mi-a fost s-o fac și nici de câte ori mi-am regretat plecarea. Știu că purtarea mea a rănit-o, dar aș fi rănit-o și mai mult dacă mergeam mai departe când eu știam că n-aveam nici o șansă să rămân.”

”A trecut aproape un an de când am văzut pentru prima oară această pancartă, dar atunci… eram toți trei. Clatin din cap și încă nu-mi vine să cred cât de mult ne-a putut schimba un orășel. Cât de multe avea să aducă în viața noastră sau să ne ia.”

April Barnes este logodită, mai complicat decât atât nici că se putea. Totul e un secret bine pus la punct, pare indiscretă chiar și față de prietenele sale, ascunde lucruri dar a promis. Câte măști nu ar îmbrăca April, Faith și Piper se cunosc foarte bine una pe alta, știu dintr-o privire ce simte sau gândește una din ele așa că descoperă că ceva nu se țese cum trebuie. O ajută să înțeleagă lucruri pentru că nu le este frică să-și dea cu părerea, se ceartă și se încurajează reciproc. Aceeași situație este și între băieți, doar că discuțiile dintre ei sunt mult mai amuzante, mai înțepate de ironii și tachinări. În ansamblu se coagulează o legătură care-i fac pe fiecare dintre protagoniști implicați într-o manieră sau alta în viața fiecăruia să se ajute, să se înțeleagă, se fie pilon de sprijin și mai mult ca toate să nu să se trădeze. Și asta doar în folosul lor.

Quinn nu cedează și se intersectează voit, uneori neintenționat cu frumoasa și focoasă brunetă care pur și simplu îl scoate din minți. Atracția ce pulsează dintre April și Quinn se simte de la distanță, se coace la flacără mică ca apoi să dea în foc. Se iubesc fără rețineri după ce înțeleg că nu mai are sens să se ascundă, însă totuși au secrete și frici care le bântuie relația lor de iubire.

“— Oh, da! Mi-ai lipsit al naibii de mult! Atât de mult, încât nu a fost zi în care să nu mă gândesc la tine. Chiar dacă am plecat, te-am luat cu mine. Te-am visat în fiecare noapte și pentru tine m-am întors în Salem. (……….) M-ai vrăjit de când ne-am cunoscut și n-am uitat nicio secundă primul nostru sărut. Fir-ar să fie, iubito, ai fost mereu cu mine!”

Relația lor e una umbrită de neîncredere și frica unui nou abandon. Le trebuie timp să înțeleagă ce înseamnă unul pentru altul și mai ales ce sunt unul fără altul. Of, dar visele lor….și mai ales mania fiecărui bărbat pentru mătase, satin și catifea este pur și simplu adorabilă, cireașa de pe tort aș zice. Și vă mai spun că și în acest volum avem parte de multă pasiune și multe scene de dragoste duse până la fierbințeala vulcanică. April și Quinn se iubesc în zeci de feluri și nu se mai satură unul de altul, sunt lipicioși de iubibili! Oftam de atâta pasiune și dezmierdări. Ce mai, o încântare litarară!

Finalul este surprinzător, chiar dacă include în el temerile lui Quinn cât și conștientizarea iubirii pe care o poartă April pentru acesta, m-a surprins ingeniozitatea tânărului bărbat cât și implicarea celorlați într-u fericirea lor. Am avut o senzație familiară de bine, de protecție și împăcare. Ce aș putea spune, o fi de la Salem, sau magia ce se țese pe starda Miracolelor, sau a numerelor de 13, sau a vrăjitoarei în a cărei pivnițe fetele au cutreierat când erau mici, cine știe?….Cert e că viețile lor sau schimbat, fie că vor să recunoască, fie că nu, ceea ce au fost nu vor mai fi….iar eu ard de nerăbdare să citesc și volumul următor, pentru a descoperi povestea de dragoste dintre Declan și Piper, ultimii doi rămași din grupul „extratereștrilor” și cel al „vrăjitoarelor”.

Dacă v-am trezit interesul nu ezitați să citiți această serie de cărți care includ în ele atât senzualitate cât și personaje minunate, amuzante și pline de viață, scene încărcate de erotism, clipe tensionate care se întrepătrund cu momente destul de înduioșătoare, foarte mult umor și, nu în ultimul rând, un strop de magie……..

Va urma……

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Corina Cîndea. Cartea „Dragoste și mătase albă”

Am mai citit din palmaresul autoarei Corina Cîndea seria Triplu H (vol. 1 și vol. 2), Destine Împletite, Măști și Secrete, Rebela și Micuța balerină, și toate mi-au plăcut enorm. Cu riscul de a mă repeta, vă declar că stilul de scriere al Corinei mi se pare unul dulce, neobosit, proaspăt, neîmblânzit în sensul bun, presărat cu amuzament și scene ce taie respirația. Așadar, o combinație minunată, care nu are cum să nu atragă cititorii, după cum și pe mine m-a atras. Fiind deja prinsă în mrejele literare nu m-am putut abține să nu-mi achiziționez și ultimele cărți a autoarei din Seria Salem.

Dragoste și mătase albă este primul volum al Seriei Salem. Aș putea spune că începutul e bun, chiar bun de tot. Deci, inițial mi-a atras atenția „Salem”, din start m-a indus acest cuvânt într-o stare de …stai așa, vrăjitoare? Dar credeți că autoarea a făcut totul simplu, nici pe departe, pe lângă senzația de mistic și supranatural avem parte de ceva cu totul senzațional, dragoste și mătase albă la propriu.

Romanul ne aduce în fața reflectoarelor pe Logan, Declan și Quinn, trei prieteni și cei care împreună formează o echipă în serviciul lor, care periodic îi fac să-și schimbe destinația. Se mută dintr-un loc în loc, fără a se atașa, fără așteptări și fără rețineri până apare ea, sau mai bine zis ele, cele trei „vrăjitoare”, care i-au cucerit pe cei trei „extratereștri”.

Așa se face că ajung în Salem, Oregon. Încă din momentul în care ajung în oraș, viața lor este dată peste cap de trei femei- Faith, April și Piper, trei apariții ce-i lasă cu gura căscată, din cauza efectului ce o au asupra lor.

Cel cu care își începe seria și povestea autoarea, este Logan Savage. Un tânăr cu un trecut înnegurat, cu secrete ce-i împiedică să se atașeze de cineva. Greșelile din tinerețe l-au făcut să aibă o viață doar pe drumuri, o viață pentru agenție în folosul guvernului sau la pușcărie… o alegere din două, nimic mai mult. Însă când apare Faith totul ia amploare, dorințele devin focuri ce ard, iar emoțiile își spun cuvântul. Logan se trezește prins într-un vârtej de întâmplări și sentimente ciudate care îi răscolesc existența și îl fac să se întrebe dacă nu cumva există, totuși, o soartă sau un destin pentru fiecare dintre noi. Cine știe…..

„Însă nu pot numi amintire ceea ce mi se înfățișează înaintea ochilor. De data aceasta, chipul brunetei îmi apare zâmbitor, așa cum nu mi-a zâmbit la întâlnirea pe care am avut-o. Iar privirea ei…”

Cert e că atât Faith cât și Logan luptă împotriva curentului, încearcă să se ascundă de propriile emoții cu frică de a și le recunoaște. Ocolișuri. Rețineri. Frici. Farse întoarse cu altele, priviri piezișe, glume și ironii, șotii peste șotii, agitație și vise, toate acestea formând un vals al cunoașterii între Faith și Logan.

„…..o glumă a destinului. Căci numai o glumă a destinului mă putea face să mă simt atât de ciudat în fața unei simple priviri. Ceea ce am simțit a fost… recunoaștere. Pentru o clipă, am avut impresia că îl cunosc pe bărbatul din fața mea, deși sunt sigură că nu l-am mai văzut niciodată. Nu aș fi putut uita acei ochi verzi care mă priveau de parcă și el ar fi simțit același lucru.”

Logan știe însă că nu va rămâne, iar Faith suferă după o relație ratată. Încrederea ei în oameni este blamată, după ce a fost înșelată, iar speranțele lui sunt nule, când știe ce viitor îl așteaptă. Dar este sincer, o previne, i se destăinuie, astfel riscând multe…..și totuși, atracția dintre ei este inevitabilă, parcă i-ar atrage o energie necunoscută. Să fie de vină casa în care stau cei trei bărbați, despre care se spune că a fost a unei mari vrăjitoare ce unea destine? Sau pur și simplu soarta se joacă cu ei punându-le pe tavă o iubire imposibilă dar dulce ca mierea?

Personajele sunt create astfel încât să fie în contradicție unele cu altele, să se ațâțe atât de delicios că am râs cu o deosebită plăcere, dar recunosc că a existat o armonie între ei, o complementaritate care cu siguranță o voi găsi în celelalte două cărți. Băieții sunt o figură aparte– amuzanți, șotioși, în special Declan. Fetele, în schimb, sunt hotărâte să îi țină la distanță pe băieți. De ce oare?

Povestea este una exact în stilul caracteristic deja obișnuit al Corinei Cîndea, și anume, acaparator-amuzant. Interacțiunea dintre cititor -lectură este creată astfel încât să atragă zâmbete, armonie, plăcere literară, ca cititorul să povestească cu încântare despre ce a citit, iar povestea de dragoste dintre Faith și Logan este una deosebit de frumoasă. Și merită atenția unor romantici incurabili.

O carte pe care o citești cu ardoare, cel puțin eu asta am făcut. La finalul acesteia eram convinsă că Faith și Logan sunt un cuplu închegat, răzuit de toate chinurile ce le-au suportat pe pielea lor, o familie deja statornică și care va trece peste orice, prin timp și prin surprizele vieții, fiind într-un final aruncați în brațele unui altuia ca prin magie.

„Un ocean de sentimente se regăsește în ochii ei, iar felul în care se uită la mine mă face să mă simt slab și puternic în același timp. Și îmi dau seama că, probabil, m-am îndrăgostit de ea din prima clipă, doar că am fost prea încăpățânat ca să o recunosc.”

O carte care m-a lăsat cu zâmbetul pe buze și m-a umplut de energie la propiu, pentru asta un mare mulțumesc autoarei Corina Cîndea!!!

Sursa foto: pinterest.com

 

 

Citind-o pe Corina Cîndea. Cartea ”Micuța Balerină”

Cărțile Corinei Cîndea deși urmăresc cam aceeași linie, Micuța balerină mi-a uns sufletul. Nuștiu, poate o fi de la sensibilitatea care îmi dă baletul, sau a ceea ce o definește pe protagonista din carte, sau însăși modul individual totuși de a relata romanul, habar nam, dar mi-a plăcut enorm. Cu același stil lejer, Corina nu-i prezintă doar pe Rya și Jay, două persoane diferite ce ajung să aibă parte de o iubire cum alții pot doar visa ci și maturizarea lor pe parcursul lecturii, o luptă cu sine și cu întreaga lume. O plăcere nu alta.

Romanul ne relatează iubirea fulgerătoare a lui Jay și Rya, o împătimită a dansului și un înfocat al sportului. Ai zice două lumi și înclinații diferite, dar anume aceste diferențe atrag. O poveste plină de pasiune și romantism, care ne arată că lucrurile ce contează cu adevărat nu se obțin atât de ușor, dar merită să lupți pentru ele. Să lupți cu înverșunare.

O scurtă prezentare a cărții: La cei aproape optsprezece ani, întreaga viață a Ryei se concentrează asupra unui singur lucru: dansul. Asta este ceea ce îi place și își dorește să facă în viitor. Până apare el……

La doar douăzeci și doi de ani, Jay Hamilton își vede visul cu ochii: semnarea unui contract cu una dintre cele mai bune echipe de fotbal american, Dallas Cowboys. Și nu doar atât, e pe cale să câștige finala împreună cu echipa, tânărul fundaș este hotărât să facă tot ce îi stă în putință să câștige trofeul. Până apare ea….

Rya ar atrage privirile și numai dacă s-ar legăna pe muzică! Ea pune suflet în fiecare mișcare, făcându-te să te simți mic și neînsemnat pe lângă magia pe care o țese ea!

Întâlnirea celor doi și atracția puternică pe care o simt unul față de celălalt îi pune în dificultate, cariera strălucită care li se întrezărește și de care sunt atât de mândri devenind un impediment, alături de presa care profită de povestea lor fierbinte, și îi toacă puțin câte puțin. Așa că ajung să se ascundă, să cedeze, să fugă pentru a se apăra unul pe altul și totuși ajung în brațele unui altuia. Amuzant, nu?

Privesc pierdut spre chipul superb ridicat spre mine, iar ochii mi se fixează pe buzele senzuale și tremurânde, întrebându-mă fără să vreau ce gust au și o pot simți cum își reține respirația în fața privirii mele.

Rupți între iubire și visul aproape împlinit, Jay și Rya sunt nevoiți să facă unele compromisuri. Să aleagă. Să se ascundă. Să accepte diferențele. Să facă față provocărilor. Să treacă peste angoase. Dar când o fac, s-ar putea să fie prea târziu…sau poate e începutul unei noi etape în viața lor. În spatele acestor evenimente, lacrimile sunt vărsate, nervii ating cote maxime, iar gelozia nu ezită să apară…

 Preferă să te știe departe de el și fericită, așa cum meriți, decât alături de el luptându-te pentru o clipă de bucurie!

Și iată-mă pe scenă, așteptând să înceapă muzica. Iar când începe, uit de tot ce mă înconjoară. Îmi las corpul să se miște în ritmul muzicii și în ritmul lui propriu. Sunt într-o lume minunată, lumea mea, și permit sufletului și inimii să se deschidă, să înflorească. Să-mi arăt fericirea și tristețea. Fără influența lumii din jur, fără bune intenții sau răutăți. Să fiu eu însămi.

Când sunt puși în punctul în care trebuie să aleagă, o vor face ei corect? Au destulă încredere și maturitate pentru a rezista distanței sau presiunii celor din jur? Este iubirea capabilă să treacă peste dorințele tăinuite sau greșeli ce atârnă ca pietre de moară? Vor putea să-și facă propriul adăpost pentru sufletele lor suferinde? Oare vor merge mai departe împreună?

Întrebări ce le ve-ți descoperi în cartea ce mi-a îmblânzit o zi din vară.

Deși ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost s-o fac să sufere, eu am fost cel care a rănit-o cel mai mult. Mi-am dat seama că relația noastră, așa scurtă cum a fost, i-a adus mai multă suferință decât bucurie. 

Îmi plâng soarta, îmi plâng necazul….Plâng după iubirea pierdută, și ceea ce ar fi putut să fie….Plâng pentru că el a renunțat, plâng pentru că și eu am renunțat….

Finalul m-a desăvârșit, mi-a dar acea notă de familie împlinită, de pozitivitate și complementaritate, autoarea a adunat părți pentru a închega un tot întreg printr-o sensibilitate unică ce m-a fermecat deplin.

Cu un oftat, mă lasă să-i simt gustul și simt că mă înec în el, în sentimentul de „acasă”. Căci asta reprezintă Rya pentru mine: piatra mea de căpătâi. Esența vieții mele. Locul spre care mă îndrept de oriunde aș fi. Femeia mea și sufletul pereche. Începutul și sfârșitul. Rațiunea mea de a trăi.

A fost o lectură extrem de plăcută și relaxantă. Stilul neîncărcat mi-a permis să acord atenție mai mare miezului și cuvintelor celor două personaje adorate, și să citesc fără să mă întreb ce va urma deoarece abia când am ajuns la sfârșit mi-am permis să-mi ridic ochii din carte. O poveste ce vă va cuceri cu siguranță, și pe care o recomand cu încredere!

Mulțumesc mult, Corina Cîndea! A fost o încântare să te citesc!

Sursa foto: pinterest.com