Într-o lume a măștilor…..

Zi de zi ne schimbăm. Zi de zi purtăm măşti. Oră de oră facem alegeri greșite. Clipă de clipă ne încruntăm și dăm cu piciorul în șansa vieții noastre fără să ne dăm seama sau să ne pese. Ignorăm momente cruciale și dăm din mână atunci când cineva vrea să ne fie mai mult. Rupem legături și preferăm solitudinea agasantă și pasivitatea. Privim fără a vedea, ascultăm fără a auzi. Iubim cu regrete și urâm fără rețineri. Ne ascundem în spatele a mii de măști purtate parcă cu mândrie. Și mă cutremur la cât de firească a devenit starea pentru fiecare dintre noi să se dea tare cu o mască ce-i ascunde frigiditatea și nepuțința. Ne simțim prea nesiguri pentru a ne expune. De altfel, nici nu ştiu dacă am avea curajul să trăim fără măşti la cât de bine ne-a intrat sub piele să le avem cu noi. Poate din obișnuință, poate din nevoia de a fi o altă persoană….

Cel mai frecvent alegem masca indiferenței, apelăm și la cea de zâmbet fals, sau de amabilitate parcă trasă de păr. Mascăm bucuria fără nici un pic de jenă, iubirea o asaltăm cu gesturi mari ca de fațadă, tristeţea o tupilată în suflet și ne brăzdăm pe față fonul unei fericiri schimonosite, pretinzând că suntem bine, că avem viața în mâini și suntem de succes. Ce naivi suntem…..mda… cam aşa încercăm noi să minţim că suntem fericiţi. Dar suntem așa de departe de adevăr….

Ne îmbătăm cu apă rece. Îi minţim pe cei din jurul nostru şi poate chiar și pe noi înşine. Preferăm să închidem ochii la adevăruri, să ignorăm realitatea care nu ne convine, dar ce să-i faci, faptul că nu e așa cum ne așteptăm nu înseamnă că e de rău. Trebuie doar să ne colorăm existența după tonurile dispoziției noastre, însă noi alegem măștile….Și chiar nu înțeleg, de ce ne complicăm atât?

În goana pentru mai mult, pentru mai bun, pentru mai perfect, suntem diformați de niște acțiuni care fac din noi umbre ale felului nostru de a fi.  Încercăm mai mereu să demonstrăm şi să fim ceea ce nu suntem. Facem lucruri peste puterile noastre și ajungem să fim deluzorii. Luptăm cu morile de vânt și pierdem părți din suflet. Măştile sunt aliaţii noştri în zilele ce trec iar asta înseamnă pierderea identităţii. Ne concentrăm prea mult în a ne ascunde adevărata faţă, și uităm care e de fapt cea adevărată. În rătăcirea feței noastre sincere pierdem oameni, pierdem intensități și emoții. Ajungem confuzi și nehotărâți. Astfel ne trăim viața ciudat, marcați doar de ceea ce cere lumea nu și ceea ce simțim. Ne umbrim bunătatea și înaintăm prin prefăcătorie și confuzie, uitând cine suntem, de unde am pornit și care ne e scopul nostru în viață. Trist, nu?

Ne plângem că trecem prin viață. Ne plecăm capul și strigăm în surdină. Susţinem că oamenii nu ne acceptă cu bune şi cu rele, că nu ne înțeleg, că sunt reci şi distanţi. Dar oare nu v-ați pus întrebarea, în urma a căror fapte sau acțiuni sunt așa? De ce ne tranșăm? De ce devenim colecționari de măști, dacă avem în față neînfinitul? De ce jucăm în regulile lor, a celor ce văd prin noi, a celor care ne vor pentru interes, sau a celor ce le trezim doar gustul răzbunării și a răutății? Oare ne este frică să ne acceptăm pe noi înșine? Oare aflându-ne după un paravan ne credem mai în siguranță? Oare ne e teamă de ceea ce se întâmplă în jur? Acesta oare e motivul care ne impune să ne ascundem şi să negăm personalitatea pe care o avem? Să fim mascați de propriile temeri…..

Dacă pe parcursul anilor am înțeles un lucru, acela e că toate începuturile sunt de la noi, cu noi pornește lanțul alegerilor și a deciziilor. Cine vrei să fii….cum vrei să ajungi…..încotro să te îndrepți și ce să accepți și ce nu, toate vin din adâncul sufletului nostru. Nu e ușor, dar nici imposibil. Au făcut-o alții mă voi descurca și eu și tu și ceilalți….doar să ne dăm jos acoperământul măștilor care ni s-au infiltrat atât în emoțiile ce ne ghidează ziua cât și în sufletul demult confuz. E nevoie imediat să încetăm să zâmbim forţat, să facem glimase ce ne sunt antipatice, să spunem cuvinte mari ce nu ne reprezintă, să ne oprim din mers și să ne analizăm pe noi apoi restul lumii, să închidem ochii pentru câteva minute și să fim așa cum suntem, pentru că în esență suntem minunață prin diferența care ne e caracteristică fiecăruia. Și cel mai important e să vrem să fim în pofida la tot noi înșine. Să nu ne resemnăm cu deznădejdea și să fim cine suntem cu adevărat și în toată splendoarea, în primul rând pentru noi înșine apoi şi pentru ceilalți!

Vorbe pentru suflet, suflet în vorbele mele……

avidlondoner

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Corina Cîndea. Cartea „Rebela”

Corina Cîndea este o autoare absolut genială, m-a atras atât de mult în mrejele sale litarare, în poveștile ei pline de iubiri și dezamăgiri că mi-e cu neputință să nu citesc cu o rapiditate nici de mine știută. Cărțile deja citite m-au încărcat cu o bună dispoziție și cu senzația că totul va fi bine indiferent de situație. Corina Cîndea este o romantică incurabilă și acest lucru se vede în toate cărțile ei care sunt perfecte!

Într-un interviu acordat pentru pagina ioanaseverything. blogspot, Corina Cîndea subliniază: Care vă este cea mai dragă carte din cele scrise și de ce?
C.C.:„Toate! Nu am preferințe. Am momente în care, deși le-am terminat, poate mă gândesc la Rebela…am zile în care îmi aduc aminte de personajele respective, de acțiune. Mă gândesc dacă aș fi putut spune aia, aș fi putut scrie aia. Mi-a fost mai aproape de suflet când am scris-o, nu după. Micuța balerină, care…nu știu…m-a afectat pe mine emoțional în acea perioadă. Am fost mai tristă…nu știu exact de ce. Oricum, iubesc toate cărțile și personajele, oricât de multe ar fi și am momente în care astăzi mă gândesc mai mult la Hayden, mâine țin mai mult la Violet, am perioade în care îmi aduc aminte de ei și atât…nu pot spune că am preferințe.”

Nuștiu, poate pentru autoare e o dilemă în a alege, însă cartea „Rebela” este cu siguranță îndrăgita mea. Poate din cauza acțiunii, poate din cauza subiectului în care se scaldă protagonista, sau a focului ce zace într-o fire temătoare și tot odată bătăușă și nărăvașă.

Imagine similară

Dar să încep cu începutul, o avem ca personaj principal al romanului, pe Violet Collins, o tânără cu un trecut cutremurător. Parcă fugind de cineva sau de ceva, ea călătorește pe motocicleta ei, rămânând doar scurte perioade într-un oraș sau altul. Apoi o ia de la zero, fără prietenii, fără rețineri, fără regrete, însă soarta îi rezervă ceva aparte, iar în Chicago va fi diferit. Deși coșmarurile urmate de atacuri de panică nu încetează, simte că poate rămâne ceva mai mult în acest loc. Lucrează într-un club, îl cunoaște pe Dominic Grey într-un mod care lasă loc de întrebări, iar viața ei este dată peste cap. Și nu doar a ei…

Întâlnirile eletrizante dintre ea și Dominic Grey o determină să își dorească să se oprească din drumul său și să spere la mai mult. Să-și dea o șansă sieși pentru o viață altfel.

„Au trecut cinci ani de zile și eu încă visez acest coșmar! Totul este atât de clar, pare atât de real, încât aproape că îi simt iar mâinile pe mine… Privirea disperată îmi fuge roată și nu mă pot agăța de nimic să îmi revin în fire, să îmi opresc tremurul necontrolat.”

Dominic nu este doar unul din oamenii care se ocupă de clubul în care lucrează Violet, ci și agent sub acoperire. În spatele lui stau afaceri mari cu droguri și arme, iar Dominic s-a infiltrat în rețea pentru a-l prinde pe șeful cel mare și pentru a-și răzbuna prietenii și viața schilodită de o nouă identitate. Apariția unei ispite brunete cu ochi violeți nu intră în planurile lui Dominic Grey, mai ales că bruneta respectivă este o rebelă obișnuită să facă numai ce vrea. Nu are nevoie de complicații când viața îi atârnă de un fir de păr, dar nici nu poate sta departe de cea care l-a întors pe dos cu o simplă privire. Interesant, nu?

„…legătura pe care am simțit-o pentru ea n-am simțit-o niciodată! Era ca și cum locul ei era acolo; în brațele mele, cu capul sprijinit pe pieptul meu.”

„Ceea ce simt pentru ea, cu atâta intensitate, este…dorință pură! Dar, în același timp, simt și nevoia de a o proteja, de a o face să uite orice face parte din trecutul ei întunecat.”

Atrași iremediabil unul de celălalt, atunci când trecutul ei se amestecă cu prezentul lui complicat și amândoi se trezesc prinși într-un vârtej de întâmplări periculoase, Violet și Dominic sunt nevoiți să lupte pentru a putea rămâne în viață, dar mai ales, pentru a putea rămâne împreună…

„Dominic… E ciudat cum prezența lui îmi poate produce atât de multe reacții contradictorii! Lângă el, sunt mai agitată decât am fost vreodată și, totodată, prezența lui mă liniștește, făcându-mă să mă simt protejată.”

Finalul este unul plăcut și deja obișnuit, m-am acomodat cu stilul autoarei cu finaluri frumoase, așa că deja eram pregătită să știu că totul o să se așeze la locul lor, iar protagoniștii își vor ocupa pozițiile bine meritate. Dragostea i-a făcut să se regăsească unul în altul și să dea naștere unei povești ce mi-a umplut o zi de vară! Și pentru asta un mare mulțumesc Corinei Cîndea!!!!

„Ochii i se măresc o secundă, apoi zâmbetul ei minunat îi luminează fața. Același zâmbet care mă face să amuțesc de fiecare dată și care îl are acum aproape permanent pe chip.”

goodnight my love. Sending kisses...sleep peacefully. Take care of your sweet self. Wish I was right next to YOU to make sure your ok and  to tell you how much I love YOU as YOU fall asleep. -  - #Couple

Sursa foto: pinterest.com

 

Călătorie până în prezent!

N-am vrut niciodată să fiu o femeie plictisitoare, una din mulțimea celor care aleargă după un ”la fel” sau după un „el”, nici una care se adaptează unei societăți și respectă tot ceea ce este considerat „corect”. Nu am urmat șabloane. Nu am copiat comportamente. Nu am preluat nici un stil, mi l-am creat. N-am vrut să fiu o femeie care urmează un model, nici cel chiar impus de părinți, am vrut să simt tot ceea ce înseamnă viața, cu tot cu greșeli și succese, cu tot tumultul de evenimente și cu lipsa acestora, cu zâmbete hilare și cu lacrimi amare. Totul pe propria-mi piele și tatuat în suflet.

Dacă vei trece veodată pe lângă mine, probabil vei observa că mă diferențiez, poate prin priviri aruncate spre nimic și pe oriunde, poate prin zâmbetul meu împrăștiat mulțimii și prin parfumul floral luat de la natură. Poate voi părea uneori arogantă, dar e mai mult din frica de a nu mă mai răni de replici aruncate în van, poate mă vei simți distantă, dar prefer să nu mă accentuez prin fizic, poate mă vei vedea rece, dar nu sunt așa, uneori simt și prefer să rămân retrasă căutând privirile oamenilor și încercând să-i citesc printre gesturi și cuvinte. Uneori mă vei vedea radiînd, atunci să știi că totul în lumea mea e suflet pentru suflete. Iar uneori pur și simplu voi prefera să fiu un spectator tăcut al unei piese ce se derulează în retina mea cu încetineala unei clipiri. Nu mă vreau cu rol principal. Și știu, mulți mă consideră complicată însă eu îmi cerșesc liniștea sufletească. Mulți mă văd firavă, până nu mă află cu desăvârșire. Mulți mă vad critică, însă nimei nu s-a pus în locul meu, să-mi înțeleagă sufletul și visele.

N-am acceptat niciodată prefăcătoria. Nici minciuna. N-am suportat ignoranța și să mi să se impună ce trebuie să fac și pe cine să iubesc și să accept în viața mea. Și să știți întotdeauna am ales cu sufletul, cu intuiția și cu adâncimea emoțiilor ce-mi transmite persoana sau locul. N-am acceptat lipsa de comunicare. Da, sunt o vorbăreață înrăită. N-am să apreciez pe nimeni ce se crede superior. N-am să cred lingușeala. N-am acceptat doctrina impusă și nici regulile în care nici eu nu cred, nu știu de adevăruri absolute și susțin motorașul gândurilor ce ne fac diferiți. Mă deranjează limitele.

Mă înnebunește nedreptatea. Mă îngrozește viitorul și recunosc că fac prea multe greșeli, dar cine nu le face? Îmi ies din fire când lumea îmi dictează viața, parcă aș fi școlăriță rămasă repetentă. Nimeni n-are dreptul de a-mi spune cine sunt și de ce am nevoie. Prea m-a biciuit viața pentru a mai permite unora să se bage sub piele și să-mi încolăcească inima în veninul propriilor deznădejdi. Îmi cunosc greșelile, neajunsurile, îmi văd cu ochiul liber calitățile și la ce am de lucrat, văd și singură, la ce bun vociferări răutăcioase. Eu nu vă fac liste de slăbiciuni, chiar dacă aș putea….Eu singură îmi aleg cursul vieții, singură îmi caut pe ce umăr să plâng și când să ies din ascunzătoarea propriilor mele tristeți. Fac toate astea pentru că m-am ars de atâtea ori, pentru că m-au distrus nu problemele ci oamenii. Pentru că am învățat să-mi protejez sufletul de toxicele porniri a unora.

Și recunosc, am zile în care nu ies din casă, în care știu că fortăreața de mine formată e cea mai sigură, zile în care mi se pare că în lumea asta mare nu este loc și pentru mine. Zile în care pur și simplu mă sufoc. Poate de la chipuri trase de nesiguranțe, poate de la propria-mi suferință. Acele zile sunt cele în care scriu gânduri de plumb și în care îmi motivez pornirea pentru un nou început. Apoi încep lupta cu demoii mei și reînvii, odată cu soarele, cu natura, cu ciripitul păsărilor.

Și mă revăd din nou, mai proaspătă, mai plăcută, mai sinceră cu mine, mai Femeie!

Marvelous Female Portrait Photography by Terralynn Joy #photography #lifestyle #fashion #portrait #streetstyle

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Corina Cîndea. Cartea „Măști și Secrete”

Corina Cîndea este o autoare absolut genială, m-a atras atât de mult în mrejele sale litarare, în poveștile ei pline de iubiri și dezamăgiri că mi-e cu neputință să nu citesc cu o rapiditate nici de mine știută.

Cariara ei a început pe Wattpad, însă autoarea nu s-a oprit aici, a continuat cu scrieri focoase și și-a publicat pe cont propriu prima carte, Triplu H volumul 1.  În palmaresul autoarei se numără, Triplu H (V- 1 și V-2),  Destine împletite, Măști și secrete, Rebela, Micuța Balerină, și Seria Salem.

Pentru pagina ioanaseverything.blogspot, autoarea subliniază: De ce ați ales să scrieți cărți de dragoste și nu alt gen?
  C.C.:”De-alungul  vieții am citit foarte multe genuri de cărți, dar, în general am avut perioade. Am început cu  Western, apoi am continuat cu tot felul de alte genuri și citesc și acum, dar mult mai puțin decât înainte și preferatele mele în această perioadă sunt cele de dragoste. Nu știu…poate din cauza vârstei, poate fiindcă, în general, viața este destul de urâtă și prefer să ma pierd undeva într-o lume roz, unde totul e frumos, toată lumea iubește pe toată lumea și totul se termină cu bine.”

Astazi aș putea să mă laud că am citit cartea „Măști și Secrete” de către autoarea Corina Cîndea, o scriitoare care scrie cursiv, fluid, ușor de citit. Scrie cu pasiune și se vede prin tot ce înseamnă personaje vii, cu probleme, cu defecte, cu măști și secrete, reînvieri și regrete. Dacă părerea mea despre carte ar trebui să se limiteze doar la câteva cuvinte, aș alege…năucitoare, misterioasă, răvășitoare, romantică, pasională…..

Dar să încep cu începutul…..

Deși este o elevă sârguincioasă, chiar șefă de promoție, și așteaptă plecarea la Milano pentru a face fotograf profesional, și mai pui că e într-o relație cu cel mai râvnit băiat din liceu, Brittany este incompletă până la el.

Când Brittany îl vede prima oară pe bărbatul misterios în incinta liceului ei, pe motorul lui, stând de vorbă cu Brad, știe că s-a îndrăgostit la prima vedere chiar dacă au electrizat-o doar ochii negrii ai acestuia. Este de ajuns să îi vadă adâncul întunecimii ochilor pentru a se pierde total.

– Nu știu nimic despre el, nu îl cunosc, nici măcar nu știu cum arată și probabil nu o să știu niciodată. La naiba, m-am îndrăgostit de o pereche de ochi!

Și înțelege că de acum în colo nimic nu va mai fi la fel. Nici Maddox Wright nu scapă de pârpâreala focului iubirii, deși e total conștient că nu este potrivit pentru o fată ca Brittany. Deaorece trecutul îl bântuie mai ceva ca o pară a durerii.

Mi-am pus o mască de indiferență pe chip, ascunzând tot ceea ce simt.

Deși este prevenită de nenumărate ori, Brittany Cavannough este iremediabil atrasă de aura întunecată și plină de mister pe care o emană Maddox Wright. Este chiar dispusă să renunțe la visul ei de a merge la Milano pentru el, numai să îi ceară el. Însă totul este dat peste cap după noaptea „aceea”. Întrebări. Temeri. Reproșuri. Frici. Plecarea.

Când se întâlnesc, doi ani mai târziu, ambii sunt schimbați. Dar parcă tot aceeași. Cine știe…. Ea este un fotograf de succes, el este un om de succes. Amândoi se iubesc la fel de mult, însă fiecare din ei crede că celălalt l-a trădat. Motivul care i-a ținut departe unul de altul e absolut șocant. Iarăși își fac de cap secretele nespuse, iar trecutul se transformă într-o piatră de moară. Treptat se deschid, cu prețul unei noi despărțiri. Astfel descoperă că cei mai propiați i-au trădat, acei de la care cel mai puțin s-au așteptat au purtat o mască și au ascuns secrete grele. Totul e o rană deschisă care doare. Dar și Brittany își are secretele ei…..oare când și le va dezvălui, sau le v-a îngropa cât mai adânc în suflet?

Partea finală este una care m-a uns la suflet, atât maturitatea lor ca personalități cât și dorința lor de a fi mai buni în pofida la toate capcanele vieții. Și le-a reușit. Și sunt mândră de povestea lor. Și cu siguranță v-am trezit interesul, menținându-vă departe de tainele care se ascund printre pagini. Deci, vă rămâne să le aflți în mod amănunțit. Nu pot să neg, cartea e o ținere în priză, care te va lăsa cu sufletul la gură, așteptând să descoperi fiecare secret în parte.

Viața este un bal mascat și numai de tine depinde cum alegi să o trăiești: privind de pe margine, pierdut în anonimat și lăsând totul să treacă pe lângă tine, sau savurând fiecare moment al ei în așa fel încât, atunci când vine momentul demascării, să ai curajul să o faci. 

This couple’s La Chureya wedding featured glamorous vintage-inspired décor, a thoughtful ceremony full of sentiment and soul, and an unforgettable party

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Corina Cîndea. Cartea „Destine Împletite”

După cum m-am obișnuit deja, Corina Cîndea m-a lăsat cu sufletul la gură și de această dată prin povestea de iubire pe care o recomand, din cartea „Destine Împletite”. Și ca să fac o complimetare, autoarea scrie povești cu sufletul și nu doar cu puterea minții, deoarece ies formidabil! Ce am reușit până acum să citesc m-a făcut să fiu prinsă în tornada emoțiilor, a poveștilor despre iubire, despre maturizarea emoțională, despre pierderi și încredere, despre familie și intimități subtile, despre fericirea câștigată cu greu și neîncredere. „Destine Împletite” este o carte foarte frumoasă, ce cuprinde toate aceste stări, cu personaje pe care ajungi să le îndrăgești instant și de care te atașezi fără să vrei!

Imagini pentru destine impletite

Începutul cărții ne conduce la povestea a două prietene, Chelsea și Ginna, care se pregătesc pentru o petrecere studențească, ai zice ceva tipic pentru niște tinere abia intrate la facultate, însă petrecăreții sunt puși pe șotii, pe cuceriri rapide și fără obligații; însă Chelsea nu e așa, iar când este agasată de Thomas aceasta ripostează și pică în cel mai direct mod în brațele lui Jack. Milionarul șarmant Jack Stone, este dat peste cap de privirea tinerei noastre, și simte o atracție instantanee între acesta și Chelsea. Și nu doar atracție, ci dragoste la prima vedere, de ambele părți chiar dacă inițial nu recunosc!
Chelsea Reed e o tânără studentă cu ochii verzi răpitori, care, spre deosebire de colegii ei necopți, ea este deja cu picioarele pe pământ având deja de patru ani clienți în baza programelor sale computerizate, pe care le vinde unor firme în plină ascensiune.

De la petrecerea buclucașă atât Chelsea cât și Jack sunt dați pe spate de emoțiile electizante pe care le cuprind atunci când sunt împreună, de la confuzie la dorință, de la apropiere la dezlănțuire, de-a dreptul zăpăciți unul de altul. Fiecare dintre ei nu se recunoaște, Jack fiind un împătimit al celibatului, iar Chelsea una care își are plan pe ani înainte legate de universitate și călătorii, fiecare dintre ei duce o luptă cu el însuși.

“Poate că era un necunoscut dar, în cel mai ciudat mod cu putință, aveam încredere în el. Pur și simplu, asta simțeam. Atingerile lui ușoare sau sărutul său — mai ales sărutul — nu erau deloc neplăcute. Din contră.”

Însă își acordă o șansă. Totul se dărâmă atunci când întâmplător Chelsea află că acesta e cu cineva, un model blond de o frumusețe răpitoare, iar lumea tinerei noastre se cutremură adânc, în special încrederea pentru el. Iar de acum în colo totul ia o accelerație nebună, și se dă startul unor schimbări majore în viața ei. Accident. Înmormântare. Despresie. Plecarea. Și nu numai acestea…….astfel destinul are pregătit pentru ei o adevărată corvoadă de evenimente care îi mrchează.

Cartea e la propriu ca un ghem de fire încurcate, deoarece nimeni nu depune nici un efort pentru a vedea dincolo de posesivitate cum o face Jack și dincolo de gelozie și neîncrede cum obișnuiește Chelsea. Aceste fire împletite între emoțiile vii pe care le trăiesc cei doi îi duc în pragul disperării și al depărtării, ca într-un final totul să se așeze la locul lor.

“M-am gândit la Jack și ochii mi s-au umplut de lacrimi instantaneu. Nu puteam să cred că totul se întâmpla din nou, de parcă două forțe nevăzute se jucau cu noi. Una ne împingea mereu unul spre celălalt, iar alta încerca mereu să ne despartă. Destinul ne aducea împreună și ne separa mereu, ca într-o țesătură complicată, jucându-se cu viețile noastre.”

Cum se sfârșește povestea de dragoste dintre Chelsea și Jack vă las să descoperiți singuri,  cu siguranță ve-ți fi plăcut surprinși încă prin ce obstacole mai au de trecut până în momentul unui „Da” definitiv, însă destinul le-a fost prielnic și i-a adus acolo unde aveau nevoie să fie: unul în brațele celuilalt.

Notă: O poveste de dragoste ce te absoarbe doar cu o privire aruncată printre paginile sale, o carte pe care aș mai reciti-o încă de câteva ori cu sufletul la gură! Recomand cu mare drag povestea care mi-a umplut gustul de vară!

 Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Corina Cîndea. Cartea „Triplu H, V-2”

Corina Cîndea este o autoare absolut impresionantă care m-a cucerit încă de la începutul citirii primei sale cărți Triplu H. Pe lângă volumele unu și doi a cărții respective, autoarea mai deține câteva romane deja care mă strigă, cum ar fi: Măști și secrete, Micuța Balerină, Rebela, Destine împletite, și Seria Salem.

Primul volum din duologia „Triplu H” de Corina Cîndea este o carte care m-a surprins în mod plăcut. O lectură ușoară și relaxantă, o carte care se citește mult mai repede decât m-am așteptat și la care am râs în hohote, am plâns si am savurat poveștile de dragoste ale zăpăciților frați Morgan. Al doilea volum abia l-am așteptat să-l încep, apoi am fost arsă la foc mic! Dornică de mai mult…….deci…..

Imagini pentru triplu h vol 3

Totul se învârte în jurul familiei Morgan, a unor generații de bărbați bine făcuți și cu o atracție de care sunt perfect conștienți. Însă e suficient c-an familia lor să se nască o fată ca nebunia să ia amploare. Hailey e norocoasa sau ghinionista care îi are în preajmă pe doi frați gemeni, Hunter și Hudson și patru verișori mereu pe urmele ei, ea este răsfățată, protejată și urmărită la orice pas. Nimeni nu se poate apropia de ea, de frica bărbaților Morgan. Nimeni, până la el…

Dintr-o simplă întâmplare, sau mai bine zis, mâna destinului Cameron este cel care-i trezește interesul tinerei brunete, iar acesta este destul de curajos și îndrăzneț pentru ai înfrunta pe cei șase bărbați, doar pentru a fi mai aproape de cea care îl atrage ca un magnet. Încă de la prima întâlnire, și aceea destul de bizară și amuzantă, între ei sar scântei. Indiferent de mârâielile băieților, de amenințările lui Hayden, tatăl lui Hailey sau ale celor doi unchi ai ei, Cam știe un singur lucru: o vrea pe ea mai mult decât este capabil să recunoască. În felul acesta face orice pentru a o ține aproape de el cât mai mult timp posibil ……

Așa cum ne-a obișnuit autoarea în primul volum în care Kim e cea care observă sentimentele celorlalți băieți, aici Hailey dă startul îndrăgostitului…așa că noi cupluri tot apar, ceea ce dă o notă completă lecturii fără ca să ignori cum te încinzi de la atâtea scene de iubire. Schimbările apar imediat: Hailey se mută cu Cam, Hunter cu Aria, iar Hudson pupă îndrăzneț ușa Dakotei, “vecina -scorpia” de vizavi de Hailey. Între îmblânzirea scorpiei, saltul scărilor a câte două,  întâlnirile în miez de noapte, aruncatul cu popcorn, fâțâielilor provocatoare a fetelor, verișorii își găsesc și ei perechile și astfel picanta poveste uimește prin complexitate. Șapte povești de dragoste, desfășurate cu mare viteză, fără a se pierde partea romantică și intimă a fiecărui miez. Dar, centrul cărții e reprezentat de povestea dintre Hailey și Cam de care pur și simplu m-am îndrăgostit! Vor urma nunțile și botezurile….cu aceeași viteză uimitoare cu care s-au format iubirile lor. O încântare nu alta, care mi-a tatuat zâmbetul pe buze.

Notă: Triplu H vol 2 este o carte efervescentă pe care o recomand celor ce vor relaxare, să râdă în hohote și, în același timp, ceva romantic! O carte perfectă în timpul vacanțelor!!!

Coballoway When They found out she was Pregnant with Beckett and Charlie

Sursa foto: pinterest.com