Uneori…..

Uneori ești fericit, alteori îți plângi de milă, uneori te bucuri, alteori alegi înstrăinarea, uneori radiezi, alteori îți lingi rănile, uneori privești cu sufletul alteori vezi cu ochii închiși, uneori vei vedea furtuni iar alteori curcubee, uneori vei însufleți soarele iar alteori vei fi rece ca ghiața, uneori vei visa a viața și a nemurire, alteori vei avea cele mai adânci coșmaruri, uneori vei dormi în brațele siguranței, alteori vei avea insomnii, uneori vei simți iubire, alteori ura, uneori te vei dărui, alteori te vei abandona, uneori te vor îmbrățișa cele mai calde brațe, alteori te vor respinge cele mai dureroase cuvinte, uneori va fi greu, alteori va fi ușor, uneori va durea alteori vei înțelege, uneori vor fi cuvinte, alteori doar tăceri, uneori vor fi mulți, alteori niciunul, uneori va fi de bine, alteori de rău, uneori va veni de la tine, alteori de niciunde, uneori vei renunța, alteori o vei lua de la zero, uneori vei porni, alteori te vei întoarce, uneori vei ceda, alteori te vei încrâncena, uneori vei uita, alteori vei ține minte, uneori te vor chema, alteori te vor alunga, uneori ți se va face dreptate, alteori va fi jignitor, uneori te vor ține aproape, alteori te vor pierde pe drum fără regrete, uneori vor merge cu tine, alteori te vor ocoli, uneori te vor crede, alteori nu, uneori se vor uita la tine cu iubire, alteori cu negare, uneori poate va fi și bine…dar cu fiecare om din viața noastră realizăm o fortăreață din stări și dorințe, chiar dacă uneori ne e așa greu să le punem pe toate la locul lor. Fiecare „uneori” e o deschidere spre o inimă. Fiecare cuvânt rostit, fiecare gest în întâmpinare, fiecare privire îndreptată spre cel de alături, fiecare minut în doi înseamnă o uniune de ecouri ale vieții. Nu uita, uneori înseamnă suficient, sau cel puțin e ceea ce încerci, iar încercarea e definită prin a-ți păsa, prin a fi pentru viață și oameni, prin a prețui ceea ce ai acum și aici!!!

Îndemn: Acționează mereu prin forța iubirii, cu curajul de a fi TU.

Monumental Moments of 2017

Sursa foto: pinterest.com

Viaţa nu se măsoară după numărul de respiraţii, ci după numărul momentelor care-ţi taie respiraţia.

Viața este de cele mai multe ori o cursă contra cronometru, o fugă pentru lucruri ce ne înnegurează uneori existența, o alergătură continuă între multiplele sarcini pe care le avem de făcut, o bătălie pentru roluri, recunoșteri sau trofee. O acaparare de oameni. O numărătoare inversă a ceea ce trăim cu adevărat….

Uneori suntem copleșiți de întregul tablou, obosim, ne plângem pe scurgerea vremii ce ne depășește în momente, ne simțim detașați dar și croiți din mii și mii de foi a tot ce cuprinde esența vieții. Ajungem să nu ne știm cu adevărat, să uităm a respira când se cere și ignorăm starea cea de uimire care ne dă lumea peste cap.

Cineva zicea, viaţa nu se măsoară după numărul de respiraţii, ci după numărul momentelor care-ţi taie respiraţia, și sunt deacord. De câte ori ne-am gândit la ceva când am respirat? De câte ori ne-am ținut respirația și am contemplat momentul? De câte ori am avut clipe care pur și simplu ne-au dat o nouă gură de aer? De câte ori am prins momentul?

Întrebări care stârnesc, și stări pe care nu le poți trece cu vederea. Și de multe ori viața ne oferă momente care ne taie respirația, doar că nu le privim întotdeauna cu ochii larg deschiși. Suntem orbi prin viață. Ignoranți suntem. Plutitori între dimensiuni fără a ne pune stop și admirație, fără a încetini și a capta tot ceea ce ne oferă clipa, acel minut decisiv, acea secundă ce poate îți va fi punct de pornire sau te va marca pe viață. Mda, suntem în cochilia propriei noastre neputințe de a admira viața la justa valoare. Trist…

Și recunosc, sunt atâtea momente care ne dau fiori, ne sperie la sensul direct, fie ele bune sau mai puțin, și recunosc și eu sunt o fricoasă în ale momentelor noi de care mi-e teamă. Și nu din nebunie ci din neștiință. Și stau uneori și mă gândesc, oare cine mă împiedică să-mi trăiesc viața la maxim, să fiu acea care își simte fericirea prin toți porii iar totul să se rezume la momente care să-mi taie respirați….poate doar eu însămi. Da, doar eu sunt făuritoarea propriei mele fericiri sau nefericiri. Doar eu am puterea unui nou început și a unor culori ce-mi vor diferenția zilele unele de altele. Doar eu….

Și așa voi face, voi susține citatul Mayai Angelou precum „Viaţa nu se măsoară după numărul de respiraţii, ci după numărul momentelor care-ţi taie respiraţia.” Voi susține plăcerea unei clipe ce se cere consumată, voi încuraja viața trăită la maxim și puritatea ce se naște din fericirea sinceră de a simți producerea feerică a bucuriei omenești.

Și nu vă mai calculați pașii, nu vă mai numărați eșecurile, nu vă mai învârtiți în jurul unor mormane de gânduri efemere și a unor persoane toxice, priviți viața în ansamblu, contemplați natura, absorbiți neantul cerului, prețuiți muzica și arta, și adunați cât mai multe momente ce vă taie respirația, fiți colecționari de amintiri și imagini frumoase. Cu timpul ve-ți fi cel mai dulce povestitor…. pentru că o să aveți din ce să vă derulați filmul vieții……..

I want pictures themed from up. :) Maybe engagement photos.

Sursa foto: pinterest.com

Invitație!

Invitație 

Nu mă interesează ce faci tu pentru a-ți câștiga existența.

Vreau să știu ce foc arde în tine

Și dacă ai cutezanța să visezi la realizarea a ceea ce porți în inima ta.

Nu mă interesează câți ani ai,

Vreau să știu dacă îți asumi riscul să pari nebun

În numele iubirii tale, viselor tale și aventurii care este viața ta.

Nu mă interesează care planetă este în careu cu luna ta,

Vreau să știu dacă ai atins cerul propriei tale tristeți,

Dacă te-ai deschis datorită trădărilor vieții,

Sau dacă te-ai asprit și dacă te-ai închis de teama unui necaz viitor.

Vreau să știu dacă poți să te așezi cu durerea – a mea sau a ta,

Fără să încerci să o ascunzi, să o micșorezi sau să o oprești.

Vreau să știu dacă poți să simți fericirea – a mea sau a ta,

Dacă poți dansa cu fervoare și te poți lăsa complet cuprins de extaz până în vârful degetelor de la mâini și de la picioare,

Fără să spui că trebuie să fim atenți și realiști ca să nu cumva să uităm care sunt limitele ființelor umane.

Nu mă interesează dacă ceea ce-mi spui este adevărat,

Vreau să știu dacă ești gata să-i decepționezi pe ceilalți ca să rămâi sincer cu tine însuți

Și dacă poți suporta să fii acuzat de trădare, dar să nu-ți trădezi propriul suflet.

Vreau să știu dacă poți să fii fidel și deci demn de încredere.

Vreau să știu dacă poți vedea frumosul chiar dacă nu-i tocmai drăguț în fiecare zi

Și dacă tu poți simți că sursa vieții tale rezidă în prezența Sa.

Vreau să știu dacă poți trăi eșecurile – ale mele sau ale tale,

Și totuși să continui să stai drept pe marginea lacului și să strigi către argintata lună plină: “DA!”

Nu mă interesează unde locuiești și cât câștigi,

Vreau să știu dacă te poți trezi după o noapte de tristețe și de disperare, de îndoială sau durere

Și să faci ceea ce trebuie făcut pentru copii.

Nu mă interesează cine ești și cum ai ajuns până aici,

Vreau să știu dacă poți să stai în mijlocul focului alături de mine și să nu renunți.

Nu mă interesează ce ai învățat sau unde ai învățat și cine te-a învățat ceea ce știi,

Vreau să știu ce te hrănește din interior când totul se prăbușește în jurul tău.

Vreau să știu dacă poți să rămâi singur cu tine însuți

Și dacă ești fericit întradevăr în propria ta companie în aceste momente de vid.

Autor: Oriah

🍃

Sursa foto: pinterest.com

Aș vrea să fiu copil…..

Astăzi e o zi în plus să mă gândesc cum ar fi fost dacă……eram copil și știam ce știu acum……sau aș fi fost copil și aș ști că lumea se poate așterne la picioarele mele în cel mai colorat mod……sau aș putea schimbat atât de multe lucruri în frumos, în bine, și aș fi păstrat acea inocență neatinsă…..dar uite c-am crescut…..dar hai să…..

Hai să ne prefacem pentru o zi sau o clipă că suntem din nou copii. Îți dai seama ce frumos ar fi? Fără griji, fără obligații, fără vinovăție și frici. Doar iubire, zâmbete, sinceritate și o curiozitate greu de ținut în frâu. Doar dorințe ce te vor face să vrei să descoperi lumea și aproapele până la ultima bucățică din el, până la ultima celulă, că doar așa fac copii…..iubesc fără să ceară și trăiesc fără să se consume cum facem noi, cei adulți.
O, și visele, chiar și acum îmi amintesc cum visam, cu ochii deschiși și cu sufletul mare. Da, plimbam gândurile de la un capăt de lume la altul. Și nu încercam să văd răul, ignoranța și furia, pentru mine ele nu aveau încă definiție, doamne, câte s-au schimbat de atunci.

De aceea vă propun, haideți să fim pentru o zi măcar -copii. Să ne plimbăm prin parc cu zâmbetul pe buze în toanele unui început de vară însorit, și să medităm la ceea ce am ajuns fiind adulți, și ce pierdem dacă ne ascundem copilul din noi. 
Și cu siguranță aș mai vrea să fiu copil din nou, și poate mulți au mai spus-o, aș vrea să văd în ochii unui adult copil frumusețea lumii pe care nu o cunosc sau am pierdut-o pe drumul vieții și al vremii. Poate asta ar fi prima și ultima mea dorință și cerere pentru o iubire de viață.
Hai atunci să ne prefacem că suntem din nou copii, acei inocenți cu ochii cât cepele, cei care întreabă de ce fără rețineri, cei care cuprind cu sufletul și cei care iubesc cu o candoare ce te îngenunchează. Să fim acei copii care au pe chip același zâmbet știrbit dar care topește inimi, și cel pe care-l ador la fiece copil pe care-l văd. Știu în sinea mea că trenul meu poate sa dus, însă încă mai prind copilăria în copiii mei, în colțul cel mai ascuns al inimii mele și visez că nu voi pierde niciodată amintirea unei copilării colorate. Acele vise pe care nu ni le poate opri nimeni.

Hai să fim copii…….și de 1 iunie să copilărim cu mic cu mare!!!

Single best use of dandilions....

Sursa foto: pinterest.com