Citindu-l pe Cosmisian. Cartea „Mouelle Roucher. Vol.1: Dezliterarea pe fuior de timp”

Autorul către cititor: …..”pus față în față cu Mouelle Roucher, cititorul este salutat de o copertă misterioasă și simplă, apoi confruntat cu un termen inexistent în limba română, „dezliterare”, pe care cartea în discuție își propune să îl explice pasiv. Ideea dezliterării mi-a venit în toamna anului 2014, când căutam să pătrund în lumea misterioasă a unei scriitoare celebre din Lyon. Capabilă să trăiască o poveste de iubire completă alături de Pierre, degustătorul de vin ce a reprezentat pentru ea bărbatul perfect, Mouelle Roucher a transpus în cuvinte întreaga frumusețe și dramă a acestei iubiri.”

Cosmisian subliniază ideea- „Când publici, îţi doreşti ca cititorul să uite de autor, să uite că citește, şi să se lase purtat în lumea creată în jurul personajelor. Ofer cititorului meu o carte ce se scrie în două etape. De prima etapă m-am ocupat eu. Adevărata dezliterare o face cititorul, care devine astfel coautor.”

Da, am fost un mic scriitor de gânduri reflectate în urma citirii acestei cărți care m-a infiltrat în lumea iubirii din umbra unor trăiri scriitorești. Iar eroina, Mouelle Roucher m-a incitant încă de la prima palpare a emoțiilor. Și ce mai emoții……Autorul m-a captat de ceva timp, deoarece l-am descoperit inițial de pe blogul acestuia (gandurineinfinite.wordpress.com), însă cartea a întrecut orice așteptare, atât de diferită, atât de specială prin felul filozofic de a accentua stările. Aș putea spune că Cosmisian a manevrat paleta de culori într-o manieră de maiestru cunoscător în ale cuvintelor și emoțiilor. A făcut dintr-un început un succes!

O scurtă descriere a cărții:

Povestea ne relatează iubirea unei scriitoare celebre Mouelle, care în urma unui accident devine captivă în propria sa durere, frumosul nu-i mai pare atractiv ascunzându-se departe de ochii curioși, astfel plângând după Pierre, iubitul acesteia.

Pierre a plecat, lăsând-o cu sufletul înghețat și cu o cheie a unui lacăt prins de aparenta fericire a altor sute de mii de perechi…. Era încă la acea masă privind spre cheie, când îi sună telefonul….știți, a avut un accident. E grav. Mort, acum? Nu, nu se putea una ca asta…… 

Toată povestea cărții este o cursă a timpului, a trecerii, a trăirii, a suferinței, a memoriei, a abandonului, a regretului și al iubirii, a primirii acesteia în detrimentul fricilor și a reținerilor.

Umplutura o face câteva foi a unor scrisori și dârzenia unui tânăr scriitor. Curiozitatea lui. Felul lui de a fi o scoate pe celebra autoare din „văgăuna” suferinței din care pur și simplu refuză să iasă. „Doar vizitele tânărului scriitor, pe care l-a întâlnit la dineul organizat de ea, cu prilejul prezentării cărții sale „Fiorul”, îi luminau cerul sufletului înnourat.”

Partea cea mai plăcută a fost când Pierre a ieșit din comă, însă m-a nedumerit abstinența eroinei de a-l vedea, probabil șocul a fost mult prea mare iar așteptarea a fost o piatră de moară care a tras-o mult prea la fundul deziluziilor și părerilor de rău. Mă voi opri aici în ale relatatului, aș știrbi din dorința cititorului de a afla munca autorului, însă carte mi-a încălzit sufletul la propriu.

Da, știu că aveți multe întrebări, …..oare va renaște iubirea pentru Pierre în sufletul misterioasei Mouelle? Oare vor simți „Fiorul” iubirii Mouelle și Pierre în inimile lor? Oare vor învinge prejudecățile și vor păstra cheia unei relații de iubire? Ve-ți putea afla doar citind minunatul prim volum al autorului Cosmisian. Însă cu siguranță, Mouelle Roucher – „Dezliterarea pe fuior de timp”, propune dezvăluiri uluitoare, sensibile, pline de arome misterioase, personaje ce-și păstrează conturul secretos, dar și cu tușe ce te provoacă să-ți amplifici propriul tablou descriptiv. O adevărată provocare din partea autorului!!!

Critici literare:

• Detașat de înfățișarea materială a lucrurilor, folosind de multe ori cuvinte abstracte, Cosmisian pune accentul pe detalii fine și profunde menite să se joace cu imaginația cititorului, purtându-l într-o lume de vis. Scrisă la persoana I, această poveste este încarcată cu emoțiile iubirii, relatată într-o manieră elegantă și sensibilă. „Oare iubirea poate fi uitată?” – cu siguranță, Mouelle Roucher este povestea care înnobilează iubirea scrisului și lecturii, dăruind o avalanșă de trăiri interioare pe care cititorul și le însușește involuntar. Vero Budea, redactor Literatura pe tocuri
• Cartea Mouelle Roucher – Volumul 1 Dezliterarea pe fuior de timp, semnată de tânărul Cosmisian, aduce magia vibrației iubirii cu al ei „Fior”, care trăiește în noi, dintr-un început până în apus. „Fiorul” revine cu obstinație ca un laitmotiv în discursul narativ, precum motivul muzical al Bolero-ului compus de Maurice Ravel. Absența acelui „Fior” transformă iubirea într-o povară, iar sufletul copleșit se frânge. Personajele trăiesc reîntoarcerea iubirii, dar absența amprentei acelei vibrații propune un travaliu al sufletului, greu de purtat. Cartea Mouelle Roucher – Volumul 1 Dezliterarea pe fuior de timp ascunde „Fiorul” în iubirea scriitoarei Mouelle Roucher pentru Pierre. El este omul în care s-au adunat toți bărbații din viața acestei misterioase femei, iubitoare „a cuvintelor pe care le vedeai mai curând ca eșarfe aruncate în jurul gâtului iubitului, pentru a-l apropia de trupul sau cald”. Cartea a fost dăruită „iubirilor mele, în căutarea acelor bărbați ce împreună au format bărbatul perfect. Idealizată iubire perfectă, ce m-a făcut să caut un om care să o cuprindă, a fost o himeră, o muncă de Sisif. Iubirea pentru tatăl, omul cu două lumi, despărțite de anotimpuri, iubirea pentru bărbatul care a făcut din mine o visătoare – Roin, pentru Florene – un iubitor ascuns, ce niciodată nu a îndrăznit să spună ce simțea”. Prof. Luciana Ianculescu (fragment din Prefața)