Sidonia Drăgușanu (4 aug. 1908, Bucureşti – 3 mai 1971, Bucureşti), prozatoare, jurnalistă şi autoare dramatică. În anul 1947 scrie romanul  „Una din noi e de prisos „ sub pseudonimul Catrinel și este scris în stil epistolar, complet diferit de romanul de debut al acesteia, „Într-o gară mică” (1934).

Romanul „Una din noi e de prisos” este diferit de cărțile care au trecut prin mâinile mele, de ce…deoarece este compus din scrisorile unei fete către prietena ei, scrisori cu întâmplările din viața acestei fete, iubirile și dezamăgirile ei, izbucnirile amoroase dar și cele mai jalnice tragedii, divorțuri dar și războiul care nu a cruțat pe nimeni. Se desprind aici file bune și rele care i se întâmplau la zi și care cu mare râvnă le așternea pe foaie ca mai apoi să ajungă la Catrinel, confidenta dar și cea mai bună sfătuitoare a Aurorei.

Eroina e Aurora, o tânără cu tragedii după tragedii, de la iubiri incomplete la căsătorie de eșec. Și în toată ecuația aceasta apar și dispar femei, cele care sunt ca amante, ca însoțitoare, ca  prietene, ca trecătoare, și care mai mult sau mai puțin ajung să fie de prisos. Pe lângă relațiile disfuncționale și pline de siropos, Catrinel primește atâtea scrisori de dezvăluire a celor mai intime și sincere gânduri încât uneori mă gândeam, eroina nu întrece măsura, de ce atâtea secrete împrăștiate, de ce s-a renunțat la modestie, la privat. Însă probabil că eroina simte nevoia de dezvăluire deoarece nu are pe nimeni de încredere care să-i fie aproape. Scrisorile fiind crea mai înțeleaptă cale. Finalul este unul năucitor, Catrinel ajunge să se împrietenească cu rivala Aurorei, iar aceasta probabil din orgoliu renunță la prietenia îndelungată cu Catrinel pentru a se înstrăina.

Nu aș vrea să dau detaliile scrisorilor, însă totul se învârte în jurul sentimentalismului și iubirii care mai mult încurcă decât mulțumește. E un dute vină de evenimente ce străbat cele mai controversate conjuncturi ale vieții, iar războiul a accelerat acțiunea cu o notă a vremii de atunci. Cu aștetări grele, cu dezamăgiri și bârfe. Aș putea spune că această carte fără prea mare efort mi-a ajuns la suflet. Și cu sinceritate pot să declar că nu-mi găsesc cuvinte să o descriu, nu că nu aș putea, însă pur și simplu simt că această carte, chiar dacă nu e nou-nouță se cere citită nu povestită în mici enunțuri descriptive. Așa simt! Iar izul meu de cititor a cărților din toate timpurile vă îndeamnă să o căutați, și să vă bucurați în compania unui roman ce vă v-a  încânta o seară a unei nopți de vară!!!

Sidonia Drăguşanu, 2013

Sursa foto: pinterest.com

 

Reclame