Trei iepurași se plimbau prin pădure. La un moment dat unul dintre ei cade într-o groapă destul de adâncă. Cei doi iepurași de pe margine au început să se agite și să strige:

– Vai, acolo o să rămâi, nu o să reușești niciodată!

Iepurașul căzut în groapă începu să se căznească să iasă. Începu să se zbată și să se agațe de margini în dorința disperată de a ieși din groapă. Cei doi iepurași rămași la suprafață, niciodată nu mai văzuseră un asemenea necaz și erau siguri că iepurașul căzut nu o să reușească niciodată, astfel că au început să-i spună iepurașului:

– Nu o să reușești niciodată!

Pe măsură ce iepurașul încerca mai mult, ei repetau același lucru, ei se învârteau împrejurul găurii și mai tare și îi spuneau că nu o sa reușească niciodată! După zeci de minute în șir de strigături și încercări, iepurașul reuși să iasă. O așa grozăvie iepurașii nu mai văzuseră până atunci și-l întrebară:

– Vai iepurașule, dar cum ai reușit?

– Am reușit!

– Ai reușit, dar cum?

– Am reușit!

– Măi iepurașule tu nu înțelegi ce spunem?

– Am reușit și vă mulțumesc pentru încurajări, fără voi nu aș fi reușit niciodată!

Iepurașul nostru cel căzut în groapă era surd. El nu auzise cuvintele nici o clipă și a interepretat strigătele și agitația de pe marginea gropii drept încurajări. Iepurașul probabil că nu ar fi reușit niciodată dacă ar fi auzit descurajările de pe marginea gropii, și-ar fi pierdut demult orice dorință de a mai încerca, deoarece cuvintele de umilință și deznădejde te fac de cele mai multe ori părtaș la propria cădere. De fapt ca și în viețile noastre… sau nu e așa?

Sursa foto: pinterest.com

Reclame