Mi-a bătut treizeciu…..

Tocmai tremură inima-n mine de emoţie. Azi fac 30, și nici nu-mi vine a crede, și stau și-mi amintesc că pe la 10, doream să fiu la liceu, la liceu doream să termin facultatea, la 21 doream să ajung la treizeci, împlinită profesional și cu copii. Ce ironie. Am ajuns la 30!!!! Mda….azi mi-am luat majoratul …..la propriu!
Uite că au venit – anii frumoși, liniștiți, furtunoși, dar cu amintiri, da, developez pozele anilor în care mi-au fost dați pentru a avea alături părinți sănătoși și plini de omenie, cu un soț cosmos pe care l-am visat de mică, cu copii zglobii, ce se țin de mine ziua întreagă, cu prieteni potriviți lăsându-mi în urmă lecții, cu însuflețiri, cu dorințe și vise tumultoase, cu aspirații la mai mult și cu feerie…….
30 au venit fericiți, iar fericirea iubește spațiile primitoare și luminoase. Poate nu-i simt eu cum ar trebui, poate doar e o însemnare în calendar și în timp, însă cert e că nu-mi voi simți niciodată vârsta pentru că eu sunt și voi fi o împătimită a reînoirii, a copilăriilor, a junimii.

Mă caut prin gânduri și trag liniuțe, bifez și deschis paranteze, vreau să știu ce am făcut cu anul acesta, și ceilalți, dacă au fost cum am vrut, dacă am trăit ce mi-am dorit. Dacă trecerea a meritat…..Scad și adun prieteni, fapte, întâmplări…creez dorințe, împart zâmbete și vorbe de suflet. Socotelile din viața mea nu seamănă cu algebra învățată la școală. E mai frumoasă dar și întortocheată. Nu-mi pare rău, nu caut regrete, nu răscolesc dezamăgirile, nu simt anii, nu cerșesc minutele pierdute, am aripile deschise spre cer și forța de a trăi fericită. Cu zi de zi tot mai mult. Voi crea cât mai multă lumină, echilibru și căldură, căci în casa mea și sufletul meu vor intra doar persoanele care știu să se descalțe de negativism la intrare. E regulă…..
Nu mi-e greu să recunoasc că sunt o învingătoare, am sănătate, am o familie mare, am un vis și o țintă de atins. Ce-și mai poate dori un suflet de om….doar ani……zâmbete și iubire!!! Uite m-am împărtășit cu voi, simt o continuitate a sărbătoarei mele……uraa!

Balloon Garland, Rose Gold Balloon Garland, Rose Gold Balloon Arch, Hello 30, 30th Birthday, Rose Gold 30, Thirty AF Party, Rose Gold Latex

Sursa foto: pinterest.com

 

 

 

 

 

 

 

Ce contezi într-o lume care nu contează!

Ce contează că avem lumea în toate culorile divinului dacă o călcăm în picioare? Nu suntem în stare să prețuim, să împărțim, să primim și să vedem dincolo de aparențe. Ce contează că avem ochi dacă suntem orbi, privim dar nu vedem, de ce? Ignoranți, prefăcuți, distanți……Ce contează că avem auz dacă ne făcem a nu auzi, a nu percepe suferința, doleanțele și strigătele mute ale celor pe care îi avem aproape. Ce contează că avem grai dacă îl folosim să aruncăm cuvinte grele către cele mai sincere suflete. Oare de ce?

Ce contează cine este mai puternic, dacă puterea lui se măsoară în a ridica capul cât mai sus chiar și atunci când merge peste suflete. Ce contează cine este mai inteligent, dacă nu e în stare să ajute, să privească frumosul în cele mai mici părticele. Ce mai contează cine e cel mai frumos dacă sufletește e putred, e rânced până în măduva oaselor….Ce mai contează cine e bogat, avuția trebuie măsurată în cunoștințe, în cultură, morală și persoane sincere, asta înseamnă să fii cu adevărat parte dintr-un întreg.

Ce contează că ai un chip curat, parcă pregătit pentru fericire, parcă zâmbitor, dar totuși trist, să știi că cheia unei vieți împlinite e zâmbetul, râsul cel fără inhibiții și din toată inima. Deci, învață să-ți pictezi zâmbete, multe și din abundență. Și împarte din bucuria ta. Pentru mine, râsul este la fel de sfânt ca rugăciunea, chiar dacă uneori îl șterg…..

Ce contează că meditezi, că ești omul care pune în balanță „om bun-om rău”, fii mai simplu, totuși ce urmărești? Oricum multe sunt peste puterile noastre, iar un om matur e cel care s-a regăsit, care a decis ce e corect și ce e greșit, ce e bun și ce e rău pentru el și nu în alții. Fii tu înaintea tuturor, fii exemplu!

Ce contează că te crezi unic dacă nu eși din tiparele existențe, să fii unic ar însemna să-ți creezi propriul drum, propria conduită, propriile reguli, viața este un experiment, în care ne definim conceptele. Fii diferit, eu asta fac. O fi bine sau nu, eu așa sunt! Uneori s-ar putea să fac ceva greșit, dar anume aceste greșeli mi-au adus beneficii imense. Și experiență!

Ce contează că alergi după oameni, bunuri, avuții și ironii deșarte, nu acesta e scopul suprem, tu ești acela. Suntem ca și un râu. Astăzi curgem într-o direcție. Mâine în cealaltă. Totul se schimbă. Nimic nu rămâne pe loc. Dar, pentru a vedea acest lucru, ai nevoie de ochi pătrunzători, minte ascuțită, auz cizelat și slovă caldă. Altfel, se așează praful și totul devine vechi, și ți se pare că totul se repetă. Și să recunoaștem în cele din urmă contează doar dacă ești sau nu un om fericit într-o lume creată artificial în care „nimic nu contează”……

#TravelPhotography

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Mirela Oprea. Cartea „Falsă identitate”

Roman-confesiune, sau mai degrabă roman-rugăciune pentru o lume mai bună, Falsă identitate este o carte-manifest, o carte-spovedanie, o carte-epifanie. Și nu întîmplător, pentru că “în anul 2010, un diagnostic nefast mi-a pus optimismul la grea încercare. Recunosc, am fost copleșită atunci când medicul care mi-a citit tomograful, mi-a explicat, de parcă aș fi avut nevoie, implicațiile diagnosticului și riscurile de a trăi cu o tumoră la cap. Nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru acel moment. Curând, acel sentiment care păruse să mă lovească în moalele capului, s-a evaporat ca prin minune. Nimic. Absolut nimic nu avea să mă îngenuncheze, mi-am spus mie însămi. Iar ceea ce păruse o nenorocire, am luat-o ca pe o binecuvântare. Am căutat adânc în străfundul sufletului meu, și spre surprinderea mea, am descoperit resurse nebănuite. Astfel încât, iată, 5 ani mai târziu, după ce operația și recuperearea sunt deja la capitolul amintiri îndepărtate, lansez prima mea carte, ca un semn că diagnosticul a însemnat «condamnarea» mea la a renaște.”, a mărturisit, autoarea, Mirela Oprea (ecaterinavirgolici.wordpress.com)

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi cadru apropiat

Falsă identitate este o carte profund romantică, foarte bine scrisă, cu o acțiune alertă, emoționanlă ce te cutremură până la măduva oaselor, plină de dramatism și de momente tensionate alături de acele trăiri sincere într-o lume deloc ușoară. Stilul cărții este foarte captivant, acțiunea e trepidanta, iar povestea în sine e fermecătoare. Este genul de carte care te umple de energie pozitivă pe tot parcursul lecturii, eu am respirat a cartea, a intrigă și a dorință de a afla mai mult.

O scurtă descriere a cărții. Deci, acțiunea se desfășoară în Los Angeles, unde Joanna, o tânără de 23 de ani, este implicată cu tot sufletul și bunătatea în acțiunile umanitare pe care le desfășoară în incinta unei fundații ce are ca scop ajutarea oamenilor străzii. Mai mult sau mai puțin se începe acțiunea atunci când tânăra noastră descoperă un om zăcând inconștient între tomberoane dar uimirea ei constă că acesta era îmbrăcat scump chiar dacă murdar. Întâmplarea o face să atragă belele cu magnetul salvând o fată tânără de la un traficant ca mai apoi să intre în încurcătura vieții ei, ce o va marca, o va face să uite de unde a pornit și încotro se îndreaptă.

Mai exact îi cunoaște pe Ross McNeal, Will Fellingham și pe șarmantul Nicholas Jordan Newcomen, cel care-i va face o propunere mult prea indecentă însă ea acceptă. Îi face jocul ca apoi să se ardă singură. Câte și mai câte face Joanna! De la replici acide, la înfruntări zgomotoase. De la priviri admirative la dezgustul că ea e o fată ușoară. Dar oare așa este, sau fiecare își poartă cu sine o identitate falsă?

„Cei doi bărbați rânjeau cu gura până la urechi. O priveau cu uimirea întipărită pe chip, dar totodată cu admirație. Nu-și aduceau aminte să-l mai fi văzut pe Nicholas scos din sărite și mai ales de o femeie.”

„Părea că toată lumea alerga înnebunită, sperând să găsească fericirea, însă nimeni nu-și dădea seama că fericirea după care alergăm se află de fapt în fiecare clipă a vieții pe care cu neștiință și nepăsare o irosim.”

Perioada în care fata își face pregătiti rolul propus de Nicholas între ea, Ross și Will se leagă o prietenie trainică, fata considerându-i doi frați pe care nu i-a avut niciodată spre dezgustul și dezaprobarea arogantului Nicholas. Însă nu are încotro. În ceea ce-l privește pe Nicholas, situația este complet diferită…simte ceva pentru ea, fuge de-l mânâncă pământul de aceste sentimente ce-l răscolesc, dar spre mirarea tuturor nu recunoaște, chiar dacă ai putea să tai cu cuțitul atracția dintre cei doi.

„Avea de gând să se bazeze pe orgoliu și principii și să-și ascundă cu grijă aceste sentimente nebune. Ba chiar să le ignore.”

„– Și dragostea? Dragul meu, spuse ea intenționat, apăsând pe cuvinte, dragostea ce înseamnă pentru tine?

– Absolut nimic, eu nu cred în dragoste. Numai persoanele slabe cred în așa ceva. În plus, ea nu aduce decât durere și suferință.”

Ironiile mușcătoare ale lui Nicholas, cuvintele usturătoare, trecerile de la o stare la alta, ba prin tachinări, ba prin săruturi pasionale, schimbările lui bruște de dispoziție; toate acestea ne arată lupta interioară pe care o poartă cu propriile sale sentimente. Și nu-i era ușor deloc. Cu cât o descoperă mai mult pe adevărata Joanna, Nicholas este cu atât mai contrariat, în confuzie cu ce vede și ce simte. Însă partea de final este extrem de delicioasă, de la gelozie, la nebunie curată. De la iubire cu de-a sila la dăruire din toată inima. De la împlinire trupescă și sufletească la cel mai mare abandon. De la conștientizare la cea mai crâncenă luptă cu singurătatea, cu deziluziile, cu frica de a rămâne uitat, dar și cu lupta de a-și găsi iubirea, de a recuperao din gherele răpitorului. Crește suspansul în momentul în care avem de-a face cu un criminal… Trăim pe muchie de cuțit! Interesant, nu? Cert e că această carte le-a cuprins pe toate, un tumult de stări, episoade și o abundență de romantism, dramatism, suferințe mute, sensibilități psihologice, naștere, renaștere, compasiune și nu numai.

Partea finală e în alertă, am respirat sacadat pănă la ultimul cuvânt care mi-a confirmat că iubirea a învins în pofida la tot și la toți. Vă las pe voi să descoperiți prin ce aventuri mai trec protagoniștii noștri, eu vă spun doar că veți avea parte de surprize plăcute spre finalul lecturii!

Reagan Aleea — Sullivan's Island beach Engagement Session- Lauren & Shane

Sursa foto: pinterest.com

Am început să înțeleg….

Am început să înțeleg că nu trebuie să ne axăm pe ce se întâmplă în jurul nostru, e mai bine să ne concentrăm pe ceea ce avem în interiorul nostru, deoarece aceasta e tot ce ne definește!

Am început să înțeleg că nu e nevoie să împarți bucăți din inimă, cel mai important e pacea ci-o porți în suflet. Doar ea îți va da armonia de care ai nevoie cât și puterea de a merge mai departe prin viață.

Am început să înțeleg că tabloul pe care-l reține retina uneori e atât de șters, e atât de neclar, e atât de nesigur chiar dacă luptăm zi de zi cot la cot cu umbre ale trecutului și a iluziilor viitorului. Am realizat că doar eu pot developa amintiri, doar eu pot tatua prezentul și doar eu pot înrăma viitorul. Doar eu!

Am început să înțeleg că nu trebuie să reacționez la orice bătaie de vânt, la orice furtună, sau la orice încercare a vieții, uneori e bine să mai faci și un pas în spate, pentru ca lucrurile să se așeze unde le este locul.

Am început să înțeleg că uneori chiar dacă e greu e bine să renunțăm la oameni, la constrângeri și la neiubiri, este mai bine să nu căutăm răspunsuri ce dor și explicații de care nu mai avem nevoie.

Am început să înțeleg că dacă mă voi pune pe mine în prim plan asta nu mă va face o egoistă sau o persoană mai rece, a mă aprecia pe mine nu înseamnă că voi uita de cei ce-mi sunt dragi mie.

Am început să înțeleg că dacă nu voi răspunde instant cu emoții și zâmbete forțate asta nu mă va face să fiu departe de oameni, eu câștig simpatia prin sinceritate și simplitate, vreau adevăruri și cerșesc loialitatea sufletească. Nimic mai mult!

Am început să înțeleg că toate dezamăgirile, moralele vieții au făcut din mine și probabil din mulți dintre noi eroi ai vieții. Aceste încercări au stârnit în noi luptători care au marcat vieți, au lăsat istorii, au dăinuit prin frumos și divin. Au iluminat!

Am început să înțeleg că greul, suferința, traumele sufletești și nu numai au menirea de a ne face să învățăm să ne iubim pe noi înșine și aproapele, să prețuim omul și omenia, și să ne apărăm de persoanele ce ne încurcă drumul.

Am început să înțeleg că intrigile, conflictele, geloziile, fricile spun mai mult despre cei de lângă noi decât m-aș fi așteptat. Aceste situații spun vag despre noi, dar spun multe despre cei ce le crează.

Am început să înțeleg că dacă dai motive așteaptă-te la reacții. Oferim ocazii prin emoțiile ce le transmitem, dăm prioritate prin vulnerabilitatea asupra propriei ființe doar încurajând. Deci, trebuie să fim tari în fața necunoscutului, în fața provocărilor și mai ales în fața oamenilor!

Am început să înțeleg că oamenii acționează înainte să priceapă, oamenii sunt încolțiți, oamenii sunt ariciți de viață și astfel se răsfrâng pe persoanele sincere, pe cele sensibile la emoții. Da, suntem slabi în fața suferinței. Pulsăm de greul care ni-l mărim o dată cu frica pe care nu o putem controla. Suntem naivi……

Am început să înțeleg că nu mai vreau oameni prefăcuți, relații efemere, nu mai vreau cosmetizarea vorbelor, nu mai vreau siliconarea zâmbetelor, vreau puritate. Chiar dacă o găsesc doar în sânul naturii……..mi-e trist.

Am început să înțeleg că nu vreau să clarific relații, să răscolesc minciuni, să caut adevăruri, să despic firul în patru. Prea târziu pentru ceea ce nu voi mai putea afla cu exactitate… și la ce bun. Am acum tot ce mi-am dorit datorită a ceea ce de fapt transmit.

Am început să înțeleg că nu mai vreau o lume cu defecte, însă am învățat să mă obișnuiesc cu ele, probabil imperfectul atrage, cine știe…….

Am început să înțeleg că nu mă mai simt afectată de cuvinte aruncate la repezeală, nu mă mai ating reproșurile și iuțeala din priviri. Poate am crescut în ani, e vârsta….sau poate nu, cert e că nu-mi mai pasă. Sunt imună!

Am început să înțeleg că liniștea mea sufletească e mai presus de orice, fac eforturi pentru echilibrul și starea mea de bine. O fac pentru că știu că merit toate asta, mai presus de orice!

Am început să înțeleg că încercarea mea de a împăca suflete, de a câștiga pe toate fronturile sunt inutile și epuizante și practic duc la golirea mea sufletească, mă fac să mă simt mult prea ruptă de ceea ce de fapt sunt eu. Și în felul dat realizez că eu contez, și desigur cei care-mi încălzesc zilele și gândurile. Prea repede se face târziu în viață pentru a mă complica prin defecte, prin jumătăți de măsură, prin plângerea unor ființe fugare care au știut să ia și să nu dăruiască. Nu mai vreau goluri interioare, vreau să mă completez frumos, cu miros de flori și cu armonia unor iubiri de poveste, prin cuvinte și prin brăzdarea de acuratețe a vieții, a timpului și a ceea ce fac eu pentru a fi, pentru a rămâne parte a unui tot întreg în univers!

radosc

Sursa foto: pinterest.com

Când iubirile renasc….

Plouă, îmi udă geana și geamul, îmi spală amintirile și dorul, îmi inundă plăcerile iubirii și eu renasc. E ud, picură a nou și a curat, și a acel moment când totul renaște, când totul capătă strălucire, când totul parcă revine la normal. Și simt cum iubirea renaște….

De sub stratul grijilor, a goanei noastre pentru mai mult, vreau să simt mirosul dragostei, a emoțiilor trăite la maxim și a veseliei. Vreau ca slipirea din ochi să nu mai fie așa ștearsă. Vreau să nu mai fiu firavă în fața dezolanței, vreau să văd din ce în ce mai mulți oameni care se țin de mână, ca și cum nu și-ar mai da drumul vreodată. Vreau renaștere. M-am săturat de neiubire. Vreau să văd îmbrățișări sub copaci înfloriți, vreau să țin aproape de inimă florile unei iubiri ce crește, vreau un număr de doi, acei „doi” care completează un tot întreg într-un univers al culorilor și al frumosului. Vreau acompanierea păsărilor. Vreau tranziția unui fluture. Vreau unicitatea unui curcubeu. Vreau continuitatea unei iubiri!

Când iubirile renasc….. vedem sărutări furate și priviri pline de înțeles, buze umflate de dorințe și atingeri fugare. Când emoțiile se nasc cred că suntem cei mai frumoși oameni. Așadar, renaște-ți dragostea, ia-ți jumătatea de mână și cutreierați toate locurile ce vă amintesc de voi. În doi! Bucurați-vă de tot ce este frumos asemenea copiilor. Lăsați-vă purtați de valul iluziilor și a fluturilor în stomac.

Când iubirile renasc……lasă-l să îți ofere flori, iar tu oferă-i o îmbrățișare călduroasă. Și zâmbete o mulțime. Lasă-l să îți pună în suflet patima și pasiunea, iar tu sărută-l ca și cum ai fi așteptat de ani de zile s-o faci. Dăruiește-i calmul de care are nevoie și vulcanicele emoții atunci când ochii ți-o cer. Când iubirea din nou și din nou renaște, fiți tot ceea ce n-ați apucat să fiți – fiți cei mai buni prieteni, cei mai pasionali amanți, cei mai dedicați iubți, cei de care s-ar rușina poeții și cei care v-ar deseana cu culorile cele mai cenușii ale roșului aprins, pictorii. Doar fiți!

De azi, sau de mâine, renasc toate sentimentele pe care le purtați, pe care, până acum, le-ați ascuns, poate, de teamă ca cineva să nu vi le ia. Totul va fi rouă după ploaie dar și patimă după o noapte de dragoste, totul va fi floare între flori, mirosuri între cele mai destinse tentații, și dorințe, nesăbuite dar și netrăite încă, iar o dată cu un nou răsărit vom renaște și noi și voi, și toți cei care dăruiesc din dragoste pentru și în numele iubirii! 

Iubiți! Iubiți-vă! Dăruiți! Dăruiți-vă!

Casar a dois em Fernando de Noronha (). A Camila e o Breno resolveram dizer o tão sonhado "i do" nesse paraíso, só os dois.  Mas isso só foi possível, porque eles contaram com a ajuda das especialistas em #destinationwedding.

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Ioana Dumitrăchescu. Cartea „S-a sfârșit înainte să înceapă”

Ioana Dumitrăchescu (născută pe 25 iulie 1987) este o scriitoare din Oradea, care are în palmaresul său peste opt cărți scrise pe diverse teme, de la iubiri înnegurate la ficțiune, o împletitură de idei și gânduri care m-au dus pe mine ca cititoare într-o lume aparte. Pentru început am citit cartea „Lacrimi de înger. Dincolo de viață”, o poveste cutremurătoare, ca mai apoi să fiu interesată de stilul aparte a autoarei, continuând astfel cu noua sa cartea „S-a sfârșit înainte să înceapă „.

Am fost printre primele care au citit această carte, chiar dacă aș fi atins cu drag formatul său fizic m-am mulțumit citind-o pe tabletă, oricum, sunt o norocoasă și asta mulțumită autoarei care a fost foarte generoasă și mi-a oferit cartea. Chiar dacă prima cartea menționată mai sus m-a impresionat aceasta cu siguranță m-a lăsat la răspântia dintre a ceea ce simt și ceea ce pot scrie aici, de ce…deoarece mi-e greu să transpun în cuvinte toată durerea din urma lecturii. Nu e ușor……

S-a sfârșit înainte să înceapă by Ioana Dumitrachescu

Povestea răscolitoare din această carte îl are ca protagonist pe doctorului Antonio Fognini, un chirurg cardiovascular de succes din Milano, cel care-și deapănă tragediile din viața acestuia. El, un om, un pământean, o figură și o umbră dintr-o mulțime, un suflet suferind care ar putea fi a multor persoane. O poveste plină de suferință, dezamăgire, adulter, nesiguranță și iubire, nu pe înțelesul multora.

Viața lui Antonio este prezentată de el însuși și ne avertizează că va fi o poveste tumultoasă și să nu-l judecăm!…….

Dar să încep cu începutul, medicina pentru tânărul medic e totul, o vede ca pe unică țintă în viață, chiar dacă căsătorit și „parcă” așezat social. Antonio continuă pe parcusul anilor o spirală a vieții din care cu greu iese, fiind satisfăcut de rutina emoțională cu soția sa Marisa, unica sa iubire adolescentină, dar oare e iubire atunci când preferi să petreci mai mult timp înconjurat de spital, fără așteptări concrete, fără pasiunea nopților în brațele amoroase a iubirii, fără direcții, fără moștenitori, fără artificii?….

Până într-o zi, în care viața sa, idealurile lui, reținerile sunt întoarse și pășite cu înverșunare când descoperă doi ochi ce-l vrăjesc, chiar dacă îi reneagă. Astfel o află pe Paola, o tânără suferindă, cu o inimă plăpândă care-i cere ajutorul. Paola este bolnavă de inimă și merge treptat la control la Antonio. De atunci, el încearcă s-o evite, dar soarta i-o tot aduce în cale. Oricât de mult a luptat Antonio pentru a nu-și trăda soția, inevitabilul s-a produs. Simțindu-se prins într-un triunghi amoros îl roade conștiința, îl macină repoșul nespus al soției acestuia, îi ies în față jurămintele conjugale, însă nu se decide încotro s-o ia. Până când este descoperit, astfel lumea lui se cutremură zgomotos. Idila Paolei și a lui Antonio a fost trăită pasional, ceea ce de fapt îi lipsea acestuia, plină de pericole, dar trăită intens. Atracția a fost peste puterile acestora. Însă despărțirea lor a fost grea pentru amândoi. Durere. Depresii. Dezamăgiri. Duplicitate.

După opt ani istoria e mai înverșunată, el singur, un chirurg parcă știut dar șters de absența unei mângâieri emoționale, un om ce are o istorie și care încearcă să o spună în cuvinte, fără a tăia cruda realitate cu bisturiul.

Paola revine în viața lui, simte cum ceva din el a renăscut, dar se păbușește fără reținere, ea, cea care i-a furat inima e mai bolnavă decât a lăsat-o cu mulți ani în urmă. Însă Paola are o alinare care i-a completat lipsa lui Antonio, iar acea mogâldeață îi dă viața peste cap chirurgului. Starea avansată de suferință, boala palpabilă, înnegurarea amintirilor fac lectura să-mi provoace piele de găină. Insuficiența cardiacă avansată a Paolei îi vine de hac și singura ei salvare este o inimă nouă. Lângă ea, noapte și zi, Antonio realizează că iubirea nu l-a părăsit niciodată, ba din contra, e mai vie ca niciodată….

Ce o să facă Antonio în această situație? Își jurase că avea să o salveze, chiar și în fața fetiței….. cum se va sfârși povestea nu am să vă spun, nu ar fi corect față de munca asiduuă a autoarei, cert e că cartea mi-a pătruns sub piele.

„S-a sfârșit înainte să înceapă” este o carte cu o poveste impresionantă, emoțională și cu regrete, în care vezi partea nemiloasă a dragostei. O istorisire cu iubiri neterminate, cu dezamăgiri ce răscolesc cele mai întunecate colțuri ale minții, cu trădări și jumătăți de măsură. O poveste despre doi oameni care au fost puși la încercarea iubirii încă de la început fără a reuși. O poveste cutremurătoare care va avea mereu un colțișor special în sufletul meu!

Critici literare: 

  • „S-a sfârşit înainte să înceapă” o poveste savuroasă între două inimi, una bolnavă şi una sănătoasă pe care însă a învins-o creierul. O inimă sănătoasă care îşi găseşte curajul să lupte pentru iubire când deja e prea târziu. Este o carte care te face să nu o poți lăsa din mână până nu o termini, în care suferi și iubeşti alături de personaje până la final. Ana Maria Culmeș 
  • O poveste în care vezi partea nemiloasă a dragostei. Atât dragostea pentru profesie cât și dragostea față de persoane pot duce la dezamăgiri și trădări. O rază de lumină apare atunci când totul părea imposibil pentru Antonio, dar soarta are un alt plan pentru renumitul doctor italian. O poveste emoționantă care va avea mereu un loc special în sufletul meu! Laura -Alexandra Candrea ”Despre cărți și alte arte”

ARTIST: Ewa Hauton ~

Sursa foto: pinterest.com