Te-ai întrebat vreodată de ce răspunsurile sunt mai întortocheate decât te aștepți? Sau de ce întrebările au o așa valoare slabă, așa de șterse, așa de neformulate. De ce avem așteptări și jumătăți de măsură. Și încotro ne poartă deceurile? Spre adevăruri sau spre noi neclarități. Te-ai gândit vreodată să alegi o persoană la întâmplare și să-i pui niște întrebări care te macină? Întrebări la care ai răspunsuri dar pentru care nu ai certitudini, și ai vrea o părere în plus. Poate modul în care vede și percepe întrebarea acea persoană e cumva opusul la ceea ce ai tu în cap, acea nouă „umplutură” cu siguranță te va ajuta într-o manieră sau alta, îți va conferi o nouă viziune asupra a tot ce credeai, trebuie doar să ai curajul să faci asta. Doar îndrăznește. Dacă reușești, să vezi și alte unghiuri și alte păreri pot să te asigur că întrebările tale vor părea dintr-o dată altfel, mai clare, mai puțin grele, și vei găsi răspunsurile potrivite de această dată. Mai înțelese, mai simpliste, mai pământești și nu în ultimul rând vei înțelege o chestie, unele răspunsuri nici nu trebuie căutate. Ele își aleg timpul.

Nu ești expert pentru că știi să răspunzi la întrebări, dar ești un adevărat priceput dacă reușești să pui întrebări potrivite pe cât posibil. Cine n-ar vrea așa. Ideal ar fi ca la sfârșitul zilei, întrebările pe care ni le punem să formeze în noi dorințe la bine, la evoluție, la determinarea persoanei care vom fi azi, mâine și în viitor. Și nu putem să ne numim curajoși, sau super dotați dacă avem toate răspunsurile, cu siguranță am închis ochii la multe lucruri de peste zi, pe unele le-am ignorat, pe unele le-am refuzat iar pe altele nici nu le-am dat valoare. Și o știm cu toții, indiferent cât de multe lucruri știi, sau pretinzi că știi, sau cât de multe întrebări pui, deștepte sau mai puțin, niciodată nu vei putea să le știi pe toate. N-ai cum. Întotdeauna vom găsi întrebări de pus, iar răspunsurile ne așteaptă pregătite sau nu. Uneori va veni răspunsul înaintea întrebării.

Întrebări ale minții și răspunsuri ale sufletului. O explozie a unei toamne întrebătoare și a unei firi ce mereu e pe cărarea cunoașterii, și cer, cuvinte și morale, și caut, gânduri și slove celebre. Și descompun răspunsuri. Și am răbdare cu tot ce se întâmplă în mintea și sufletul meu, cu toate lucrurile pe care nu mi le-am putut explica până acum și pe cele care mă încurcă. Și nu mă aștept să fie totul ușor. E așa cum e. Și primesc. Și trăiesc. Și experimentez. Și mă bucur de tot ce se întâmplă în viața mea, iar răspunsurile încep să apară. Sau eu cu vârsta le văd altfel. Sau eu cu sufletul le nasc diferit. Oricum, cred că pe parcursul existenței viața îmi va răspunde la toate întrebările mai devreme sau mai târziu…

 Sursa foto: pinterest.com

Reclame