Observație. Povestea unui înțelept!

Un bătrân foarte înțelept i-a spus odată prietenului său:

— Privește mai bine camera în care suntem și încearcă să memorezi câte lucruri de culoare cafenie sunt aici.

În cameră erau foarte multe lucruri de culoare cafenie și prietenul a îndeplinit sarcina cu ușurință. Însă bătrânul înțelept i-a dat următoarea sarcină:

— Iar acum închide ochii și numară lucrurile de culoare albastră.

Prietenul s-a pierdut cu firea….

— Nu am observat nimic de culoare albastră pentru că am memorat doar lucrurile de culoare cafenie!

Iar înțeleptul i-a răspuns:

— Deschide ochii și privește – în cameră sunt foarte multe lucruri de culoare albastră.
Și era adevărat.

Bătrânul a continuat:

— Dacă ai căutat în cameră doar lucrurile de culoare cafenie, iar în viață – doar rău, atunci vei vedea doar rău, vei observa doar rău și negativism, iar acest rău și această culoare cafenie te va urmări peste tot. Ține minte: dacă vei căuta doar rău, cu siguranță îl vei găsi și nu vei mai observa nimic bun în jurul tău.

Sursa: devorbacutine.eu

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe A. Stephanie. Cartea „Alekzandre” V2

Am cunoscut-o pe A. Stephanie prin intermediul primului volum al cărții „Alekzandre”, o carte care m-a acaparat din prima. Am înțeles din primul volum că voi avea parte de băieți răi și fete cuminți, de pasiune la cote maxime dar și de iubiri care vor învinge tot, cel puțin așa sper.

Pentru a vă face o introducere; încă din primul volum al romanului Alekzandre autoarea debutează cu eroul cărții Alekzandre, un prototip masculin plin de frici și reproșuri, de neîmpliniri și de o aroganță aparte. Cum povestea nu poate trece fără o prezență feminină, autoarea ni-o prezintă pe Zhavia, o tânără trecută prin multe traume și sensibilități care cu greu o țin pe linia de plutire. Toate întâmplările fac ca cei doi să ajungă într-o oarecare măsură atrași unul de altul dar și fugind în egală măsură unul de celălalt.

În volumul 2 descoperim alte personaje: o Zhavia mai puternică, mai cumpătată, mai hotărâtă și mai luptătoare. Și nu în ultimul rând, un Alekzandre mai calm, mai echilibrat, mai cunoscător și mai uman. Mai pregătiți spre compromisuri. Mai copți în ale aștetărilor și a relațiilor. Mai deciși ca niciodată încotro s-o ia.

De data aceasta acțiunea se produce în feeria Crăciunului, perioada care ar trebui să unească familii. Și cine știe, poate toate drumurile vor duce acasă…

Vreau doar să ştiu de ce a venit acum, tocmai în Ajunul Crăciunului şi nu a aşteptat până în iulie, aşa cum voia de la bun început. Vreau doar să ştiu ce l-a făcut să se răzgândească.

Un amalgam de sentimente au năpădit-o pe Zhavia la vederea lui Alek, când știa că poate nu se vor mai vedea; tânăra e supărată, frustrată, dar şi dezamăgită de toate stările prin care trece. E furioasă pe Alek că nu a sunat-o cum a promis zilnic până în iulie, iar legăturile pe care le-a păstrat au fost verișoara acestuia și Malakai. Însă nu a fost deajuns, lipsa și golul pe care l-a simțit a făcut-o să se maturizeze în direcția a ceea ce vrea, să-și cântărească tot ceea ce face și ce va urma. Reacțiile ei sunt doar așa de fațadă, deoarece inima vorbește altceva, toate sentimentele negative au dispărut din sufletul tinerei, atunci când Alek a sărutat-o, astfel ajung să petreacă Crăciunul alături de familia acesteia. Însă totul scapă de sub control atunci când mama Zhaviei îl cheamă pe Carter la cină, puteți să vă imaginați ce a urmat…

După stricarea cinei, din cauza războielii celor doi amorezi, Alek şi Zhavia pleacă din casa acesteia cu inima grea, multe cuvinte spuse la greu, cu reproșuri și jumătăți de adevăruri. Alek şi Zhavia pornesc spre stele.

E greu să îmi mai pese și de altceva când sunt cu el. Cum ar fi destinația. Sau siguranța inimii mele.

De aici acțiunea ia o turnură aparte, și mi-e din ce în ce mai dragă. De ce? Uite că urmează maturitatea celor doi, dorința sinceră a acestora de a da o șansă fără a face pași înapoi, fără a aminti eșecurile trecute și fără a contribui negativ la ceea ce va urma. De aici în colo se formează un cuplu care m-a făcut să-mi amintesc primele lupte cu mine însămi atunci când am ajuns și eu în impasul unei relații. Urmează descoperirea dragostei prin intimitate, acceptarea cuvântului „acasă”, privirea spre viitor și … până la adânci bătrâneți. Ce poate fi mai frumos? Vă spun eu, o poveste ce își vrea continuarea, o dragoste ce-și caută chemarea de oriunde pentru a dăinui și dincolo de stele.

Indiferent că destinația e raiul sau iadul, atât timp cât Alek mă ține de mână, aș putea merge oriunde.

În concluzie vreau să specific că cartea m-a impresionat spre bine, deoarece cam suntem obișnuiți cu poveștile siropoase și scenele de sex duse la extreme, aici însă am găsit o lecţie de viaţă; nu una ușoară, dar una prin care ar putea trece oricine. O iubire așa cum e, fără retușuri și cu picioarele pe pământ. Cu trecut, cu frici, cu adevăruri care dor, cu traume care ne înnegurează zilele și relațiile cu oamenii, dar și cu dorințe de a trăi din nou. Și da, aici ve-ți găsi lupta pe care Zhavia a avut-o cu Alek și pentru el, din cauza comportamentului arogant și nesigur a acestuia, ne-a arătat că o persoană îndrăgostită poate plânge la început, dar timpul îi va schimba lacrimile de tristeţe cu unele de fericire. Relaţia celor doi a pornit pe un drum cu multe obstacole peste care dorinţa de a reuşi şi iubirea i-au ajutat să treacă împreună peste tot cu capul sus și cu lecțiile învățate. Cartea m-a uns la suflet, și nimic nu se compară cu o poveste de dragoste din care fiecare cititor are ceva de învățat. Vă recomand cu mare drag romanul!

Sursa foto: pinterest.com

Apartenența. Povestea valului!

Am să vă spun o poveste despre un mic val care zburda în ocean distrându-se minune mare! Se bucura de vânt și de aerul curat când a băgat de seamă celelalte valuri din fața lui, lovindu-se de țărm.

–  Doamne, este îngrozitor! a zis valul…. uite ce o să se întâmple cu mine!

Un val care s-a apropiat văzând primul val atât de îngrijorat îl întrebă:

–  De ce ești atât de trist?

Primul val îi răspunde:

–  Nu înțelegi?! Ne vom zdrobi cu toții! Nu se va mai alege nimic de noi, toate valurile! Nu e îngrozitor?!

Al doilea val spune:

–  Nu, tu nu înțelegi. Tu nu ești un val, tu ești parte din ocean. 

Sursa: ”Tuesdays with Morrie”,  Mitch Albom

Sursa foto: pinterest.com

Iertarea. Povestea sufletelor!

Așezate la masa rotundă, Sufletele au purces la alegerea și îndeplinirea următoarei misiuni. Sufletul puternic și curajos s-a sculat și a rostit:

-De data asta am decis să merg pe Pământ să învăț a ierta. Cine mă va ajuta?

Celelalte Suflete, cu un sentiment de compătimire și chiar puțin înspăimântate, i-au răspuns:

-Ai optat pentru una dintre cele mai dificile lecții, ne pare rău. Dacă nu vei face față, vei suferi o viață întreagă, dar noi te vom ajuta.

-Sunt gata să fiu alături de tine pe Pământ și să te ajut, a spus primul Suflet. Voi deveni soțul tău, iar viața noastră va suporta numeroase probleme și necazuri, care se vor întâmpla doar din cauza mea, iar tu vei avea curajul și răbdarea titanică de a mă ierta.

-Eu voi deveni unul din părinții tăi, a glăsuit cel de-al doilea Suflet. Îți voi asigura o copilărie grea și dură, mă voi implica în viața ta, inclusiv în cea personală. Toată existența ta se va duce de rîpă, iar tu vei învăța încetul cu încetul să mă ierți.

-Iar eu voi întruchipa unul din patronii tăi, în final s-a alăturat discuției al treilea Suflet. Te voi trata cu aroganță și superficialitate, astfel încât să depășeșești sentimentul de ură și răzbunare ca să poți învăța să ierți.

Celelalte Suflete s-au înțeles să se întâlnească la diferite momente ale vieții, pentru a analiza rezultatul obținut. Astfel, fiecare Suflet și-a ales calea, toate au conceput un plan de viață interconectat, conform căruia se vor îndruma reciproc și au coborât pe Pamant pentru procesul de reîncarnare.

Ceea ce nu cunoaște niciun Suflet este faptul că, în momentul nașterii, memoria lor este ștearsă complet și nu au nici cea mai vaga idee despre viața trecută. Foarte puține dintre ele își dau seama că orice încercare, pe care majoritatea o consideră întâmplătoare, este de fapt trimisă intenționat, iar orice persoană care apare în cale, apare la cel mai potrivit moment.

De ce? Pentru că viața este o școală, unde mereu trebuie să înveți și… să ierți.

Sursa:alinablagoi.ro

Sursa foto: pinterest.com

 

Citind-o pe A. Stephanie. Cartea „Alekzandre” V1

Autoarea bestsellerului Malakai își surprinde din nou fanii cu o dilogie proaspătă, Alekzandre. A. Stephanie și-a făcut recunoscut stilul unic de a scrie, pasiunea pentru băieții răi și tatuați, închiși între ziduri subconștiente și cu traume din trecut, cât și pentru fetele bune și dispuse să își dea viața pentru un astfel de băiat, iar această nouă lucrare nu face excepție. Însă duce lucrurile la un alt nivel.

Cartea mi-a fost recomandată, iar povestea din spatele unui nume lasă o portiță spre necunoscut. Alekzandre nu este doar o poveste de dragoste îmbinată cu adolescentinul și tragediile tinereții, este o căință către viața prin care a trecut personajul principal, este un vârtej de întâmplări care fac din aceste pagini o compoziție lecturară acaparatoare.

Îl avem ca personaj principal pe Alek, din acel tipaj de băiat rău, dur, cu înclinații spre violență, un prototip închis în sine, care suferă din cauza morții fetei pe care a iubit-o, deși nu a fost niciodată a lui. În urma decesului tatălui lui o întâlnește pe Zhavia, o fată total opusă felului lui, mai pui că e prietena cea mai bună, sau mai bine zis fosta prietenă, deoarece sora vitrigă a lui Alek decide să i-l sufle pe prietenul acesteia de sub nas;  Zhav este o fată care, deși suferă după sora pe care a pierdut-o și din cauza lipsei de afecțiune din partea părinților, își păstrează optimismul și are întotdeauna zâmbete de oferit celor din jur. Chiar dacă trădările și traumele o urmăresc prin viață.

Relația celor doi e tensionantă încă de la început, replici acide, priviri aruncate fără o manieră plăcută, chiar dacă Zhavia îl sună și-l anunță de decesul tatălui acestuia, fapt care ar fi fost ascuns de el, însă ea consideră potrivit ca acesta să afle, prin urmare îl apelează să-i dea vestea tristă, chiar dacă nu l-a văzut niciodată. El ar trebui să-i mulțumească, însă probabil nu e în stare de așa ceva. Așa se cunosc. Așa se resping.

Nu e nimic logic în sentimentul ăsta, dar, la urma urmei, nu cred că sentimentele sunt logice. Poate că ăsta e tipul meu – cu tatuaje, nesimțit și arogant. Cine știe? Nu mă pot lupta cu inima.

Aflarea întâmplătoare a relației între cei doi prieteni ai săi o fac pe Zhavia să meargă cu El și cu Malakai într-un traseu de câteva ore bune, care se transformă într-un coșmar până la urmă. Astfel ajung să se suporte o bună perioadă de timp, să aibă grijă unul de celălalt, chiar dacă nimeni nimănui nu-i este obligat cu nimic, ajung să-și trezească lupii trecutului și într-un final se surpind îndrăgostiți și derutați, fricoși în ale experiențelor ajungând cât de tragic n-ar suna… să se respingă din nou. Și din nou…

Sunt momente în care îmi doresc să-i fi dat şansa aia – indiferent în ce ar fi constat. Poate că atunci n-aş fi fost aici, întrebându-mă cum ar fi fost dacă?…

Comportamente autodistructive, dureri prea mari pentru vârsta lor fragilă și neputința de a da un sens vieții. De a continua, nu au curaj…. Cartea e un dute vino de replici și evenimente care pun o accelerație în lecturare. Iar eroii ne dau o viziune clară a durității și a neputinței de a merge pur și simplu mai departe, de la, până la….

Timpul nu vindecă rănile. Nu cu adevărat. Doar le estompează. Le cicatrizează. Dar ceva rămâne alterat pentru totdeauna. Rămân fisuri în suflet. Dar tot pe acolo, în timp, intră lumina.

Cartea mi-a dat o melancolie, și o doriță ca în volumul doi să-i pot vedea pe eroi împreună, să-i știu dezbrăcați de eșecurile și traumele care le umbresc viața și să-i văd cum își trăiesc iubirea, fără constrângeri și jumătăți de măsură! O carte care nu are un final fericit, dar are o continuitate de … va urma! Abia aștept să citesc volumul doi…

Sursa foto: pinterest.com

Fericirea. Povestea unui sărac!

Într-o zi, un om bogat trecea pe stradă când, dintr-o dată a văzut un bătrânel sărac, care stătea pe treptele unei clădiri. Hainele îi erau murdare, încălțări nu avea în picioare, însă pe fața lui era un zâmbet incredibil…

A vrut să îl întrebe ceva, însă s-a răzgândit și a mers mai departe. A doua zi, omul bogat l-a văzut din nou pe omul sărac… acesta era la fel de senin și pe fața lui se așternea un zâmbet fericit… Omul bogat nu reușea să înțeleagă motivul pentru care acest om, care nu avea nimic, este fericit… Așa că a mers la el și l-a întrebat?:

 – Cum poți să zâmbești când ești așa? Pari foarte fericit.

–  Chiar sunt, om bun. 

–  Și de ce ești fericit? Ai bani?

–  Nu am nimic, om bun. Poate în timpul zilei primesc puțină mâncare de la trecători.

–  Ai casaă? Ai familie?

–  Nu am nici casă și nici familie. Sunt liber ca pasărea cerului.

–  Atunci sigur ești complet sănătos, exclamă cel bogat.

–  Nici vorbă, om bun. Frigul nopții nu îmi poate aduce sănătate… și aproape toți dinții mi-au căzut.

–  Atunci nu înțeleg… de ce ești fericit? Poate că rețeta fericirii este utilă și pentru mine. Eu am totul, dar sunt nefericit.

–  Dumnezeu nu oferă niciodată unei persoane mai multe provocări decât poate duce. Eu accept ceea ce sunt, unde sunt și ce se întâmplă cu viața mea. Sunt recunoscător pentru că trăiesc și, dacă este necesar, înfrunt fiecare problemă cu rezistență, răbdare și zâmbete. Înțeleg că Dumnezeu vrea să mă pună la încercare. Nu am nimic, dar sunt fericit pentru că viața nu este despre a avea ceva. Viața înseamnă să te trezești dimineața și să mergi mai departe orice ar fi.

Sursa foto: pinterest.com